4,773 matches
-
-și exprima „Eul”; ceea ce Înțelegem prin aceasta sau, doar, pentru cei mai puțin pretențioși, labirintul propriei vieți, aerul timpului sau o istorie sau alta, capabilă, poate, de a sfâșia o parte, chiar și infimă, din grosul și inepuizabilul văl al zeiței Maya... „Singurătatea scribului, a scriitorului”, insula sa tiranică plutind pe apele oricărei și eternei mări triviale a prezentului, acea „reîntoarcere la sine” cu Încăpățânată și adeseori sfidătoare aroganță; de fapt... o valorizare a persoanei, a celei mai străfunde, a celei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obsesive, „ticurile de gândire” sau „maniile nocturne, exaltate” În „forme” accesibile și logice - În logica iraționalului, a „neînțelegerii poetice”, În forme ce „imită” viața, materia și ființa doar În scopuri „viclene”, adică În scopul de a le deposeda pe aceste zeițe omniprezente și omnipotente de... nu de credibilitate, ci de o semnificație majoră, destabilizându-le din tronurile lor de necesități esențiale. Și, doar astfel, omul se poate defini pe sine, prin acest artefact, producând „artificialul” muzica, literele și filozofia, astfel omul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o copilărească viclenie, să-l cercetăm puțin de-aproape. Oare cusăturile hainelor, ale mantiei sale, sunt la fel de trainice ca și altădată, privirea furioasă pe care ne-o aruncă pe sub sprâncenele-i groase și sclipitoare are Încă vigoarea antică a acelei zeițe, Fortuna, prezentă la toate intersecțiile destinelor umane și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În indiferent ce formă, și o supunere - o supunere nu față de forțele vizibile, convenționale, fizice, ci față de istoria, de capriciul ei grosolan - și, În astfel de momente, istoria - Istoria! - Îți arată teribila-i față, ieșind din cețurile prezentului ca o zeiță antică, dezarmându-ne și bulucindu-ne În cortegii uriașe, oarbe, pur instinctuale, robi ai unei fatalități ce nu poate fi contrazisă. Tipică acestei apatii este nu numai abandonarea oricărei Împotriviri, dar și renunțarea la orice speranță. La acea speranță, care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stilul jurnalistic. În orice caz, nu știrbesc prea mult din valoarea veritabilă a cărții. Diamantul maximei taie și nu mai acceptă inversul metodei. Fragmentele lui Lamparia, de Theodor Codreanu, sunt ca așchiile de marmură ce rămân după cioplirea statuii unei zeițe a singurătății. "Dacia literară", nr. 3, iul-septembrie 2003 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice Fiecare cultură impune opere specifice devenite momente de referință (opere eponime), lungi serii de valori care o particularizează și personalități capabile să-și asume misiunea dificilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un Mitică, un Cațavencu și un Eleutheriu Popescu deveniți lirici" (p. 127). Mitică a stârnit multe discuții în lumea criticilor literari. Este instructivă această dezbatere pe seama unui personaj devenit omniprezent. Un alt motiv caragialian este "norocul", destinul, hazardul patronate de zeițe în mod special, credința în transcendența verticală, legătura cu divinitatea (p. 131). Motivul e prezent în folclor, e evocat de Eminescu în Luceafărul, în general, lumea (omul) se plânge de lipsa norocului, e pus în relație cu dragostea: "Și Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mod de existență. Această apropiere este posibilă și prin raportarea la degradarea cuplului regal, Menelaos Elena, Caragiale însuși făcând referire la o asemănare cu poemul lui Homer, citat de autor: "Minunata și frumoasa Elena a trebuit să asculte de porunca zeiței; și-a pierdut mintea, a părăsit tron, bărbat și liniștea, și mărirea, și datoria de cinste" (p. 150). Întrebarea legitimă este însă, de ce? "Epopeea" lui Caragiale pare mai complicată pentru că, așa cum spune autorul eseului, e concepută după legea condensării și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cele privitoare la "erotismul barbian" (unde dincolo de cele trei "roți" / "trepte" ale cunoașterii / iubirii barbiene, carnală, intelectuală și celestă merge până la "dezvelirea" misterioasei "mirese", El Gahel, numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel" p. 369), ci și "luciditatea" unui patos relansându-se de fiecare dată în apolinic, sau înaltul spirit deontologic-literar, capacitatea de excepțional polemist (antimanolescian) etc. Th. Codreanu, prin foarte importanta sa lucrare, Ion Barbu și spiritualitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în drogurile sonore calcă mai pe bași, băiatul face pe scafandrul cu ochelarii, crede-mă, de bucurie scriu! iese melodrama ca uleiul pe apă, protoformulă artei, Pietrișu, Victoria din Samothrace împinge grilajul de fier din ușă și înaintează cu pașii zeiței în trening roșu, restricție de viteză, linia răsturnată, halta Costești-Iași ratele de spațializare din culme, reper subsecvent șoseaua se prelinge după gară, hăurile, bioluminescente, cele mai multe lucruri nu au nume, voiam să spun și mamei că sîntem peștii care ne tîrîm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a întemeiat cetatea Lavinium, iar fiul său, Ascanius, cetatea Alba Longa. Regelui Ascanius i-au urmat mai mulți regi, printre care frații Amulius și Numitor. Primul l-a alungat de pe tron pe Numitor, care avea o fiică, Rea-Silva, preoteasă a zeiței Vesta. Aceasta a fost siluită de zeul Marte și a dat naștere la doi copii: Romulus și Remus. Abandonați într-un coș de unchiul lor pe apele Tibrului, cei doi scapă, sunt alăptați de o lupoaică și cresc mari în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o recunoaștere a locului Babilonului în istorie, dar și ca o subliniere a marii importanțe culturale pentru fiecare. Fiecare oraș din Summer, denumit Mesopotamia (țara dintre cele două fluvii: Tigru și Eufrat), se afla sub patronajul unui anumit zeu sau zeiță, în cinstea căruia sumerienii construiau zigurate (piramide cu trepte din chirpici) cu altar în vârful piramidei, unde sălășluia zeitatea; civilizația sumeriană a fost una din cele mai vechi, cunoscute azi, fiind cel mai bine studiată, datorită sutelor de tăblițe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și Budismul, fiind respectate de majoritatea japonezilor. Religia de baștină a Japoniei este Shinto. Potrivit unei legende japoneze, cele trei obiecte sacre ale puterii japoneze, considerate permanent simboluri imperiale, semnificând putere, bani, cunoaștere, au fost: spada, giuvaerul și oglinda, dăruite zeiței soarelui. Mai importantă decât armele și averea este cunoașterea, de care sunt dependente amândouă. În anul 1990, Japonia a devenit a treia națiune, după S.U.A. și U.R.S.S., care au trimis pe lună o navă fără echipaj uman; dar baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
au fost primii care au folosit fierul. Clerului îi revenea o misiune deosebită, în măsura în care statul acorda o mai mare importanță religiei decât războiului. Clerul avea numeroase privilegii și avea la baza organizării reguli foarte stricte, conform unui ritual complex. Cultul zeiței solare Arinna era național, străinii fiind excluși. Hitiții trăiau în cetăți fortificate. În Anatolia antică, pe teritoriul cuprinzând Turcia actuală și nordul Siriei, arta și arhitectura hitită au atins apogeul la jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. Hitiții construiau așezări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
arta gravării pe pietre fine) se dezvoltase, pietrele gravate fiind folosite și ca sigilii; au fost, astfel, "cilindri" celebri, sculptați, care prin rostogolire lăsau urma pe argila moale. Desenele folosite aveau caracter religios sau laic. Religia sumeriană avea la origine zeița mamă Nammie (marea primordială), care a dat naștere Cerului, An, și zeiței pământului, Ky, numită și Nin Mah sau Ninhursag sau Nintei. Din unirea lui An și Ky s-a născut Innana, zeița dragostei și Enlil, zeul aerului. Din motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ca sigilii; au fost, astfel, "cilindri" celebri, sculptați, care prin rostogolire lăsau urma pe argila moale. Desenele folosite aveau caracter religios sau laic. Religia sumeriană avea la origine zeița mamă Nammie (marea primordială), care a dat naștere Cerului, An, și zeiței pământului, Ky, numită și Nin Mah sau Ninhursag sau Nintei. Din unirea lui An și Ky s-a născut Innana, zeița dragostei și Enlil, zeul aerului. Din motive necunoscute, Enlil și-a despărțit părinții: An, tatăl, a luat Cerul, Enlil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sau laic. Religia sumeriană avea la origine zeița mamă Nammie (marea primordială), care a dat naștere Cerului, An, și zeiței pământului, Ky, numită și Nin Mah sau Ninhursag sau Nintei. Din unirea lui An și Ky s-a născut Innana, zeița dragostei și Enlil, zeul aerului. Din motive necunoscute, Enlil și-a despărțit părinții: An, tatăl, a luat Cerul, Enlil a luat-o pe Ky, cu care s-a unit, dând naștere universului organizat, plantelor, animalelor, civilizațiilor. Sub acești zei creatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cele mai bine conservate monumente din antichitate: acesta a fost restaurat de Departamentul Libanez al Antichităților. S-a păstrat și un șir de coloane de la Turnul Arab. Printre antichitățile romane care s-au menținut se află și Templul lui Venus, zeița frumuseții, iubirii, fertilității și emblema locurilor și a izvoarelor, care a fost restaurat; nimeni nu crede că planurile acestui templu ar fi fost concepute și elaborate de Appolodor, arhitectul-șef al lui Traian. Printre monumentele romane dispărute se numără: Templul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vor fi remise fără întârziere. Gestul curajos și de o noblețe incontestabilă al lui Dumitru Isac m-a salvat pur și simplu din capcana foametei. Pe parcursul primului an de studenție s-a întâmplat să dau de mai multe ori peste Zeița Fortuna care, când ne întâlneam, mă trata generoasă cu firimiturile bacanalelor sale milostive. Dar când, din nefericire, am dat câteodată de personalitatea tumultuoasă a Zeiței Răzbunării, aceasta mă copleșea cu pretinsele delicii ale unui ciomag zdravăn, repezindu-se împotriva mea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Pe parcursul primului an de studenție s-a întâmplat să dau de mai multe ori peste Zeița Fortuna care, când ne întâlneam, mă trata generoasă cu firimiturile bacanalelor sale milostive. Dar când, din nefericire, am dat câteodată de personalitatea tumultuoasă a Zeiței Răzbunării, aceasta mă copleșea cu pretinsele delicii ale unui ciomag zdravăn, repezindu-se împotriva mea fără motiv legitim. Doi dintre prietenii mei din mișcarea "Bnei Akiva", pe care i-am cunoscut când integrau a doua serie de tineri veniți să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de altă parte, pot să adaug că mă simțeam în largul meu în atmosfera armonioasă ce caracteriza viața noastră de toate zilele la facultate dar necazurile până la urmă nu vor întârzia nici ele să poposească în curând în ograda mea. Zeița Fortuna a hotărât însă ca, înainte de încarcerarea în capcana necazurilor, să mă bucur de o surpriză care, producându-se, m-a destabilizat pur și simplu, la modul pozitiv al noțiunii. Surpriza la care mă refer s-a produs în cadrul festivității
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ori la a filosofa asupra simbolurilor. Crinul, simbol al purității, dar și a unei forme de stat adânc ancorată În istorie; ramura de finic, adică de palmier a Întâmpinării lui Christos În Ierusalim; grâul Demetrei, dar și ofranda fascinației mele - zeița Bendis; de ce nu grâul lui Blaga; narcisa cu care zeii au ademenit-o pe Persefona și transformat pe Narcis, devenită astfel simbol al morții... Și, Însăși legătura cu transcendentul, adică grâul anaforei și al colivei - hrana de „dincolo“ a fiecăruia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
diformul fiu al lui Zeus - și’n lumea zeilor există malformație! - a fost salvat de Thetis - marea -; ajuns mai târziu Înapoi, și „criță“ pe deasupra, șchiopul Hefaistos avea să inventeze crița și să patroneze tehnologia, progresul adică. Însurându-se cu Însăși zeița grației și frumuseții. Poate subiectiv, mă Întreb dacă căsătoria n’are la bază aceeași - să-i spun acum - Înțelegere, grija, chiar dacă nu Încă maternă, a femeii față de păcatele, defectele, „istoria“ celui ce-i va deveni soț. Că dorința ei firească
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe pământ din 1996. Dar de ce o pisică? Răspund tot eu, Moti: Doar pentru că pisica nu numai „calcă ușor pe pământ“, dar e și extrem de atentă la tot ce-o Înconjoară; cum altfel ar fi rezistat În „străinătățile“ voastre o zeiță egipteană? Nici un scenariu, chiar izvorât dintr’o iubire sinceră - recunosc asta ca venind de la amicul Cristi spre mine, pisica neagră - nu e perfect. Urmarea? Rubrica, mai precis personajul ei principal - zic eu; amicul Cristi ar spune că acela e Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mult mai realistă prin sacrificiile sale În care zeii ar fi căpătat grăsimea, iar enoriașii carnea... Știu, căci tocmai pusesem lăbuța În Europa, sătulă de interminabilele tămâieri și purificări - un fel de a vinde castraveți grădinarului - cu care era cinstită zeița Bastet - așa mă chema pe atunci - pe care le-am răbdat În Egipt. Iar asta doar pentru biocâmpul meu zeiesc și plăcerea de a mă cățăra, inclusiv pe soclu. Nu și pe altar... - Vezi tu, Moti, e vorba de un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
limbile Europei sunt numit doar cu ceva ce vine de la latinul catus, adică isteț; dar pe românește sunt pisică, mâță, motan, ba chiar și cotoi; dar asta, chiar dacă seamănă cu catus, o faceți În bătaie de joc, deși eu, ca zeiță, nu merit asta. „Meridian“, 21 septembrie 2001, ora 12,49 Iartă-mă Moti, pentru - nu frondă, cum ai fi tentat s’o crezi - ci pentru Îndrăznela de a nu-ți respecta ultima dorință, știi, atunci când cu „Întind lăbuța“. Dar lumea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]