29,295 matches
-
Mircea Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 465-466. 26 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 319, 327, 328, 438. 27 Ibidem, p. 288. 28 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 14. 29 Idem, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1991, 1997, p. 326. 30 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 14. 29 Idem, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1991, 1997, p. 326. 30 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, p. 223. 31 Idem, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, pp. 15-16. 32 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 14. 33 Ibidem, p. 115. Într-un alt loc, autoarea demonstrează că "circulația sensului își
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
indice de Mircea Handoca, București, Humanitas, 2004, pp. 266-267.) 74 Sorin Alexandrescu, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, București, 1999, p. 234. 75 Florin Țurcanu, op. cit., pp. 513-514. 76 Ibidem, pp. 475-476; 514. 77 Mircea Eliade, Fragment autobiografic, în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7/ iulie 1953 și nr. 8/1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 16. 78 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 43. 79 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înseamnă stingerea în sfârșit. Ele par să dea eclipsării un sens nesfârșit. Nu e oare cel pe care - în ochiul prevăzător - inaparentul îl deschide în ascunsul cel mai adânc? Un poem al deschiderii vizionare - diafane - este, în schimb, La curțile dorului. Aici deschiderea e împlinită, împărtășită vederii. Totuși e încă așteptare, veghe străluminată de posibila venire a unui timp creator. Până atunci, "aurorele încă/ se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm/ o singură oră să ne-mpărtășim/ din verde imperiu, din raiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de data aceasta într-un potop de lumină, în zăbovirea senină într-o lume care nu e a noastră, căci "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduți și străini./ Oaspeți suntem în tinda noii lumini/ la curțile dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem, și totuși lume în care putem aștepta, ne putem regăsi ca în propria noastră lume. Nu e aceasta tocmai lumea poemului, nelumea poetală 30 în care intrăm ca într-o zăbovire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care ne pierdem, și totuși lume în care putem aștepta, ne putem regăsi ca în propria noastră lume. Nu e aceasta tocmai lumea poemului, nelumea poetală 30 în care intrăm ca într-o zăbovire cu noi înșine, cu netimpul unui dor nespus? Ceva luminează dar nu suntem în lumină, abia "în tinda luminii"; suntem "cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți" la curțile dorului. Ce să însemne această stare de beatitudine ambiguă, de așteptare a unei împărtășiri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care intrăm ca într-o zăbovire cu noi înșine, cu netimpul unui dor nespus? Ceva luminează dar nu suntem în lumină, abia "în tinda luminii"; suntem "cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți" la curțile dorului. Ce să însemne această stare de beatitudine ambiguă, de așteptare a unei împărtășiri amânate? "Așteptăm să vedem prin columne de aur/ Evul de foc cu steaguri pășind"; nu suntem de-ai locului, după cum nu suntem nici de-ai timpului; luăm
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o boltă-ndepărtată/ Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;/ O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.// De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde.../ Cu slava-ntrevăzută un dor fără de spațiu/ Ar vrea să te-mpreune" (Lava). La fel, munții logodiți "cu vasta strălucire,/ Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care aceasta o proiectează pe retină - înseamnă a fi pus în depărtarea cea bună a unei noi poziționări, dispus să te reașezi în locul incert al lumii dislocate 14. Loc al lumii poemului ridicat la un alt nivel al vederii: "Desprins, dorul simte inima aproape,/ Gândul înflorit, leagănă iubire sub pleoape,/ Cântă deasupra cuvintelor, suflet și ape". Distanță a desprinderii - care e chiar spațiul dorinței, intermediul dorului -, actul imaginării tensionate convertește depărtarea în apariție proximă, dezvăluie - în perspectiva inversă invocată 15, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumii dislocate 14. Loc al lumii poemului ridicat la un alt nivel al vederii: "Desprins, dorul simte inima aproape,/ Gândul înflorit, leagănă iubire sub pleoape,/ Cântă deasupra cuvintelor, suflet și ape". Distanță a desprinderii - care e chiar spațiul dorinței, intermediul dorului -, actul imaginării tensionate convertește depărtarea în apariție proximă, dezvăluie - în perspectiva inversă invocată 15, a lumii dezafectate - esența afectivității. Ceea ce se simte nu e ceea ce se vede, căci lumină nu mai e, a celor puse în vedere. Dar în albul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumina rațiunii nu e nimic de gândit. A gândi cu inima aproape - a gândi în imagini - hrănește însă un mod al contemplării paradoxale, care "leagănă iubire sub pleoape" și "cântă deasupra cuvintelor". Ce fel de gând e acesta care - asociat dorului - simte altfel, vede pe sub vedere și rostește pe deasupra cuvintelor? Nu e chiar modul de a fi afectat, de a fi pur și simplu în lumea fragilă a poemului, acolo unde ceea ce se revelează se vede și se spune altfel? Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedere și rostește pe deasupra cuvintelor? Nu e chiar modul de a fi afectat, de a fi pur și simplu în lumea fragilă a poemului, acolo unde ceea ce se revelează se vede și se spune altfel? Căci gândul poetic - înflorit în dor mistuitor - este simțire cardiacă, puls cordial ce deschide noua vedere străfulgerată de iubire și noua rostire fără de cuvinte. Afectare ce nu exclude detașarea ci, dimpotrivă, o presupune, căci dezlegarea de aparența acțiunii lumești leagă de semnificația supra- lumească a lucrurilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru că e repetabilă, ci întrucât înseamnă veșnica revenire la semnul unui alt început: "Și totuși nu te teme, căci mâine ne vin iarăș -/ Dar gustă clipa-n care un Dumnezeu creează/ Din fiece lumină o stea ce-a tremurat/ De dorul fără margini al cerului tovarăș". Semn nevăzut și totuși întrevăzut, precum un astru ieșit din dezastru, al creației - divine sau poetice - care luminează intervalul ce leagă dispariția de apariție, invizibilul de adâncul unui vizibil nebănuit. Începutul e lumina; dispariția e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce trece și rămâne în vedere 34. Dan Botta. Despre sufletul poemului Diafanul ca unduire În Charmion sau Despre muzică, Dan Botta definește condiția artistului în felul următor: "Artist este acela care știe să deslege, în bruta conformație a materiei, dorul specific care o animă. Și dorul artistului se compune cu dorul materiei pe care o preface, și din această calmă tensiune spre idee, din această mare aspirație spre cer, un suflet mai limpede, mai general va răsări - sufletul operei. Ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
34. Dan Botta. Despre sufletul poemului Diafanul ca unduire În Charmion sau Despre muzică, Dan Botta definește condiția artistului în felul următor: "Artist este acela care știe să deslege, în bruta conformație a materiei, dorul specific care o animă. Și dorul artistului se compune cu dorul materiei pe care o preface, și din această calmă tensiune spre idee, din această mare aspirație spre cer, un suflet mai limpede, mai general va răsări - sufletul operei. Ci, atâta timp cât făuritorul de artă își cugetă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poemului Diafanul ca unduire În Charmion sau Despre muzică, Dan Botta definește condiția artistului în felul următor: "Artist este acela care știe să deslege, în bruta conformație a materiei, dorul specific care o animă. Și dorul artistului se compune cu dorul materiei pe care o preface, și din această calmă tensiune spre idee, din această mare aspirație spre cer, un suflet mai limpede, mai general va răsări - sufletul operei. Ci, atâta timp cât făuritorul de artă își cugetă lucrarea, înaintea materiei ale cărei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
materiei pe care o preface, și din această calmă tensiune spre idee, din această mare aspirație spre cer, un suflet mai limpede, mai general va răsări - sufletul operei. Ci, atâta timp cât făuritorul de artă își cugetă lucrarea, înaintea materiei ale cărei doruri le-a pătruns, al cărei dor îl pătrunde, atâta timp cât cugetul său e cuprins în acest sistem de influențe reciproce, cari, ca imaginile în oglinzi paralele, se adâncesc la infinit, el se dăruie acelui suflet, al operei, el întreg e în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din această calmă tensiune spre idee, din această mare aspirație spre cer, un suflet mai limpede, mai general va răsări - sufletul operei. Ci, atâta timp cât făuritorul de artă își cugetă lucrarea, înaintea materiei ale cărei doruri le-a pătruns, al cărei dor îl pătrunde, atâta timp cât cugetul său e cuprins în acest sistem de influențe reciproce, cari, ca imaginile în oglinzi paralele, se adâncesc la infinit, el se dăruie acelui suflet, al operei, el întreg e în sufletul ei. S-ar spune că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al operei, el întreg e în sufletul ei. S-ar spune că materia pe care o preface e propria-i parte de umbră, propriu-i corp"1. Avem concentrate în aceste rânduri câteva din liniile de forță ale creației poetului. Dorul materiei de a deveni suflet și dorul artistului de a atinge ideea se identifică în chiar lucrarea poetică, acolo unde dorurile se întrepătrund ca imaginile în oglinzi paralele. Facerea este în esența ei o prefacere a ceea ce este doar ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ei. S-ar spune că materia pe care o preface e propria-i parte de umbră, propriu-i corp"1. Avem concentrate în aceste rânduri câteva din liniile de forță ale creației poetului. Dorul materiei de a deveni suflet și dorul artistului de a atinge ideea se identifică în chiar lucrarea poetică, acolo unde dorurile se întrepătrund ca imaginile în oglinzi paralele. Facerea este în esența ei o prefacere a ceea ce este doar ca posibilitate; tensiunea spre idee și aspirația spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de umbră, propriu-i corp"1. Avem concentrate în aceste rânduri câteva din liniile de forță ale creației poetului. Dorul materiei de a deveni suflet și dorul artistului de a atinge ideea se identifică în chiar lucrarea poetică, acolo unde dorurile se întrepătrund ca imaginile în oglinzi paralele. Facerea este în esența ei o prefacere a ceea ce este doar ca posibilitate; tensiunea spre idee și aspirația spre cer numesc - în însuși intervalul acestei calme treceri - noua realitate care se ivește, sufletul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu reprezintă o negație absolută - care ar fi chiar inexistența ca atare - iar mărturia, deși a unei lipse, e totuși o afirmare. Lipsită de puritatea din care s-a desprins pentru a cădea în lipsa de formă, ea mărturisește această absență, dorul de formă; "materia, în totalitatea ei armonioasă, tânjește de dorul pierdutei sale purități", "tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o trudnică încercare de ascensiune, de ridicare a informului spre forme și a acestora spre Formă; este o trecere prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca atare - iar mărturia, deși a unei lipse, e totuși o afirmare. Lipsită de puritatea din care s-a desprins pentru a cădea în lipsa de formă, ea mărturisește această absență, dorul de formă; "materia, în totalitatea ei armonioasă, tânjește de dorul pierdutei sale purități", "tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o trudnică încercare de ascensiune, de ridicare a informului spre forme și a acestora spre Formă; este o trecere prin spațiul unei dureroase redempțiuni, iar ceea ce dă puterea înălțării este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o trudnică încercare de ascensiune, de ridicare a informului spre forme și a acestora spre Formă; este o trecere prin spațiul unei dureroase redempțiuni, iar ceea ce dă puterea înălțării este sufletul al cărui dor se identifică cu cel al materiei: "Nuanțele trecerii sunt infinite ca palorile cerului vesperal. Chiar în monstruoasa ei diformitate, materia e pătrunsă de dor. O memorie a esenței, un dor al formei, un suflet, o, prieteni, e pretutindeni într-însa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o trecere prin spațiul unei dureroase redempțiuni, iar ceea ce dă puterea înălțării este sufletul al cărui dor se identifică cu cel al materiei: "Nuanțele trecerii sunt infinite ca palorile cerului vesperal. Chiar în monstruoasa ei diformitate, materia e pătrunsă de dor. O memorie a esenței, un dor al formei, un suflet, o, prieteni, e pretutindeni într-însa"5. Un spațiu intermediar al trecerii așadar, pe care materia îl străbate împreună cu sufletul, în încercarea de a se ridica "până la spiritul ordonator, până la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]