28,201 matches
-
lacrima bătrînei măicuțe,/ pînă și apa/ copilăriei noastre./ Frate, ei urăsc/ cîntecul tău./ Ei urăsc cîntecul/ care arată Prutului/ pe unde să curgă./ Noi credem în izbîndă./ Chiar dacă nu/ există Dumnezeu, cum spuneți,/ nimeni/ nu-i poate ocupa locul" ( Zăpăcirea lacrimii). Țara e o măsură cristică, prin urmare absolută, așa cum rezultă din următoarea închinare adresată lui Gheorghe Zamfir: Se aude/ În tot Universul/ Șoapta naiului tău./ E ca și cum Hristos/ ar sufla dimineața/ În foc./ Cîtă Țară e-n cîntecul tău,/ Atît
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
se prezintă în altă parte încununată de imagini suav-baroce, de-o complicație ce se dizolvă-n frăgezime: "Chipul tău, mamă,/ Ca o mie/ De privighetori rănite,/ Ochii tăi/ În care s-au întîmplat/ Toate/ Cîte se pot întîmpla/ Pe lume/ Lacrima ta:/ diamant ce taie-n două/ Oglinda zilei./ Nedespărțită de cer/ Ca apa de uscat,/ Locuiești o casă/ Cu două ferestre:/ Una ce dă spre viață,/ Alta cu fața spre moarte,/ La fel de limpezi amîndouă./ O, mamă,/ Spre mine mîinile-ți întinde
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
se apăra, de consecințele umane ale acestui comportament. De câteva ori, regele și reprezentanții săi spun că francezii înșiși sunt cauza nefericirii lor. Așa fac oamenii de la putere ca să ne convingă că sunt probi. Francezilor trebuie să li se impute lacrimile văduvelor, plânsul orfanilor, sîngele britanic, deși englezii sunt autorii masacrelor. Aceste trucuri retorice capătă o stranie rezonanță familiară. În ultimul timp, de câte ori n-au aruncat invadatorii responsabilitatea invaziei asupra celor cuceriți?" Pentru ca politica să revină în mod legitim pe scenă
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
sunt autorii masacrelor. Aceste trucuri retorice capătă o stranie rezonanță familiară. În ultimul timp, de câte ori n-au aruncat invadatorii responsabilitatea invaziei asupra celor cuceriți?" Pentru ca politica să revină în mod legitim pe scenă ea ar trebui să arate legătura între lacrimile văduvei și retorica politicienilor.
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
ai fost în visul ei omule bun//... afară din tine este pustiul și libertatea unde/ vei scutura sămînța spaimei: atunci se vor arăta semnele de pămînt și te vor lovi/ cu patimă cu sînge cu noapte:/ tu care auzi în lacrima sălbăticiunii bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii/ ehei anii anii anii se duc omule bun:/ azi vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
care exprimă plictisul său: Eu mă plimb cu calm, cu ochii, cu pantofii,/ cu furia, cu uitarea,/ merg, întîlnesc birouri și magazine ortopedice,/ și curți în care pe o sîrmă atîrnă haine:/ chiloți, prosoape și cămăși ce plîng/ cu încete lacrimi murdare". Se pare că e mult să fii martor al timpului tău, într-adevăr. A fost pedeapsa sa. Mulțumesc, don Pablo, pentru că ai făcut ca noi, biete animale, să nu dormim în noaptea adîncă a inconștienței și a nihilismului. În
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
de două ori mai puternică..." De Quincey notează momentul despărțirii, în stilul romancierului care ar fi putut fi, după decizia, în fine, asumată: "Am privit în jur... scaunul, căminul, masa de scris și alte obiecte ce-mi deveniseră familiare; și lacrimi mi-au picurat pe ele, știind prea bine că le priveam pentru ultima oară. Acum, când scriu aceste rânduri ( nota autorului la subsolul paginii: Scrise în august 1821), s-au scurs nouăsprezece ani; și totuși văd și azi, de parcă s-
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
fiind simultană cu moartea bunicului ( absența): "În ziua cînd s-a născut fetița mea Ana/ a murit bunicul meu Iacob/ întîmplarea/ a recurs la formula mediocră/ a falsei simetrii doar că/ viața și moartea se înghesuiau efectiv în mine/ printre lacrimile plînse în cimitirul cu pruni// Între timp viața se reorganizează:/ eu înot improbabil spre insula Anei/ ( formă/ de relief abia perceptibilă/ în superba ei nepăsare)/ și mă îndepărtez/ împreună cu morții mei/ netransmisibili/ printr-un cilindru ca un incendiu/ de întunecime
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
optat, între posibilii genitori, între "o mare înghețată și/sau un râu voinic de munte". Să înțelegeți că exercițiul dvs. e plăcut și nevinovat. ( Kara Karina, Caracal) * Rugăciunile unui om singur către Dumnezeu, trădarea prin singurătate și-o mărturisește cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
o mare înghețată și/sau un râu voinic de munte". Să înțelegeți că exercițiul dvs. e plăcut și nevinovat. ( Kara Karina, Caracal) * Rugăciunile unui om singur către Dumnezeu, trădarea prin singurătate și-o mărturisește cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
încotro să mă îndrept, în mod normal ar trebui să scot cartea de la Buzura și s-o dau altei edituri, dar care? Nu văd pe nimeni, azi, la noi, dispus să investească într-o atare operă, în vreme ce toți plîng cu lacrimi de crocodil că "n-avem opere fundamentale"! Se pare că lucrarea asta e urmărită de un adevărat blestem! Și iată că sunt 25 (!) de ani de cînd trudesc la ea și nu-i văd capătul, mi-e teamă că nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
cu atîta necruțare, încît i se poate atribui o similitudine anatomică: "O, Doamne/ cum ne mai risipim noi/ ca boabele de piper/ rostogolindu-se/ din punga spartă -/ iriși negri/ izgoniți dintr-un alb/ al ochiului/ ce nu mai suportă/ arsura lacrimii/ nici pe cea a luminii/ ce nu mai admite/ ce nu mai! -/ o, Doamne/ albul ăsta din ochi/ imaculat/ ca o minciună în stare/ demențial de pură!" (Arsura). Drept emblemă a poetului se instituie disperarea: "Disperare -/ tu ancora mea siderală
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
însăși o lume în sine, vizionară, antiutopia își are heraldica proprie: "Deasupra - cetină verde,/ În dreapta - ochiul de rouă,/ La stînga - umbra în două/ Tăiată - parcă te-aș pierde.// Deasupra - pasăre albă,/ În față - roșu nisip,/ în urmă - tainică salbă;/ Port lacrimi de gheață pe chip" (Semne). Incluzînd note de imprecație, id est de satiră cu clocote metaforice ("Voi/ nu veți lua foc/ în vecii vecilor/ căci sîngele vostru/ e o leșie/ mirosind a editoriale!// Voi/ nu veți face umbră/ niciunui pămînt
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
deasupra ierbii/ căci ei n-au fost/ niciodată/ lei/ nici n-au visat/ să fie!" (Dar ei cine sînt?). Sau acest final antropologic: "Totul se sfîrșise/ nimic nu mai era adevărat -/ chiar și omul acela/ plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică a spiritului care constă în despuierea de sine, de vanități și egoisme, o etică a purității, așa cum rezultă din Carnetele lui Camus. Paradoxal, absurdului i se opune nu
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
acolo inocența copilăriei, mit și „fantasmă resuscitată prin forța magică a Versului”. Din al său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
deschid ferești ca să-i sărute Ca-n alte dăți, din fiecare casă, În ușile unde șopteau în noapte, Pragul, nu-i prag, e piatră care-apasă. De-aici, din depărtările pe unde Durerea-și poartă-n amintire pașii, Sub volbura de lacrimi ce duc ochii, Aud pe strada mea cum trec vrăjmașii. Au înflorit castanii la Soroca Au înflorit ș-acuma ca-n toți anii; Pe ulița pustie și străină, Azi, pentru cine-au înflorit castanii? Dă Doamne, toamna care va veni
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
pusă la perete. Și, ca-n anii noștri cei mai triști Iar să mă prefac că nu exiști, Iar să mă prefac că nu pot plânge Și că alta-i ruda mea de sânge. Țara mea de dincolo de Prut, Numai lacrima dacă-ți mai este scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte, Să bocesc cu câteva cuvinte. Trec pe stradă, necăjit, și-mi zic: Of, mai bine
Țara mea de dincolo de Prut. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Dabija () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2228]
-
Basarabiei mele dragi această carte scrisă în anul de durere, de plâns și de așteptare. În zilele mohorâte ale refugiului, acolo, între Prut și Nistru, mi-a bătut inima: acolo au trăit amintirile mele, acolo a colindat dorul meu (...). Iar lacrimile care mi-au întovărășit scrisul vor înflori, în primăveri, prin livezile de a Soroca, de la Orhei, de la Tighina." A inclus în acest volum splendida evocare "În paraclisul de la Soroca". La 15 ianuarie 1943, din Iași, scria această Pisanie: "Io, Vasilie
Au înflorit castanii la Soroca.... In: Curierul „Ginta latină” by Andrei Soroceanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2246]
-
onestă își apără astfel însăși condiția specifică, atît de frecvent amenințată nu doar de contextul totalitar, ci și de cel al unei societăți „de tranziție”, atît de puternic marcată de reziduurile totalitarismului. Și atunci? În spatele imputărilor fățișe ca și a lacrimilor de corcodil vărsate în cel mai „apolitic” stil pentru, vezi Doamne, timpul irosit al omului de artă, se ascunde reflexul ideologic al dirijismului. Un reflex intolerant, chiar dacă, acum, căptușit cu o verbozitate „democratică”. Cine nu e cu noi, își zic
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
mai grăbiți Vin tot mai rar, mai rar la tine. mi-e dor de-ograda ta cu nuci unde zburdam în iarba moale și de fântâna cu uluci unde veneam topiți de soare. REFREN: Ușoară ca o mărgea, Curată ca lacrima, Bunica mea... Smerită ca Precista Și durut de singurea, Bunica mea, bunica mea... Bunica mea cu-obrazul blând, Care-mi usca de lacrimi ochii, Demult te-ascult numai în gând Și-n vis de tine mă apropii. Dar voi sosi
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
și de fântâna cu uluci unde veneam topiți de soare. REFREN: Ușoară ca o mărgea, Curată ca lacrima, Bunica mea... Smerită ca Precista Și durut de singurea, Bunica mea, bunica mea... Bunica mea cu-obrazul blând, Care-mi usca de lacrimi ochii, Demult te-ascult numai în gând Și-n vis de tine mă apropii. Dar voi sosi numaidecât, Să-ți simt pe-obraz iar mângâierea, Bunico, dorul meu cel sfânt, Dorită ca și Învierea... Gheorghe CALAMANCIUC
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
societate care luată prin surprindere părea învinsă de mojiciile și fărădelegile de neimaginat. Într-o narațiune fluentă și expresivă, uneori de un realism brutal, autorul Grig Gociu te transpune în miezul evenimentelor, te face părtaș la trăirile personajelor, îți scoate lacrimi sau zâmbete, dar mai presus de orice se obligă și te obligă să nu uiți. Să nu uiți istoria, acea istorie aflată dincolo de manualele școlare, trecută prin sufletele participațiilor la ea, să nu uiți sacrificiile unei generații smulsă brutal dintr-
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL II, O CARTE CE CONFIRMĂ NU NAȘTEREA UNUI SCRIITOR, CI EXISTENȚA LUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349710_a_351039]
-
Publicat în: Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi s-a părut că te-am lăsat acolo în taxiul ce-a plecat tu,umbră prețiosului păcat tăcut,în sufletul de seară strecurat țineai în palmă cerul lacrimilor calde... Eu te- am lăsat și m-ai privit prelung golind de gânduri umărul meu stâng gingașa mărturie a păcatului dorit tu ai plecat,tăcut-am șters din gîndul dus sunetul ploii,dans pe caldarâm mirarea unui gând pierdut în
GAND ASCUNS... de MIA POPA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349741_a_351070]
-
de cireșe și le vindea copiilor. Erau unii săraci, care nu-și permiteau să cumpere...dar erau copii și ei și pofteau. Nu le-ar fi dat cotoroanța o coadă de cireașă. Plecau prichindeii la ore sau spre casă cu lacrimi în ochi, pândind cireșii din grădina proprie să se coacă și ei...dar dura, parcă, o veșnicie. Nici nu-s bune! ne amăgea și pe noi mama. N-ați văzut? Sunt numai sâmbure. N-au pulpă aproape deloc. Da, dar
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
din grădina proprie să se coacă și ei...dar dura, parcă, o veșnicie. Nici nu-s bune! ne amăgea și pe noi mama. N-ați văzut? Sunt numai sâmbure. N-au pulpă aproape deloc. Da, dar numai eu știu câte lacrimi am vărsat în perinuța-urs pentru sâmburii ăia. Într-un an, pe când copiii îi erau mici, unul de 4 ani și unul de câteva luni (de se târa de-a bușilea), îi lăsă în casă, să mai culeagă o tură. Când
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]