29,398 matches
-
din spusele sale: "bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate") este că cel care a devenit un înțelept veritabil este imun la orice lovitură a destinului și este imun, mai ales, în fața morții. Pe înțelept nimic nu-l poate atinge, susține Seneca în De constantia sapientis, căci acesta își are resursele în sine însuși; nimic nu i se poate răpi, nimic din ceea ce vine din exterior
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât transpunerea în registru alegoric a spectaculoasei ascensiuni politice a lui Constantin Cantemir. Dar o asemenea rapidă schimbare de stare socială este ea însăși, pentru D. Cantemir, punct de pornire al unei meditații asupra raportului dintre firea (sau natura) și destinul social al ființei umane"1. Despre ce este vorba? Dacă pentru contemporanul principelui, Miron Costin, observă autoarea, "ierarhia socială este o emanație divină", pentru Cantemir tentativele unora de depășire a stării sociale, a propriei "naturi" echivalează cu adevărate "perturbări în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
divagăm aici despre ponderea pe care o are mielul, ca imagine a lui Hristos, în iconografia creștină 13. Oricum, mielul devine berbec tare în coarne, care își răpune, fără să facă vreun efort considerabil, rivalii. De aici intră în joc destinul. Un lup fioros caută prilejul de a se înfrupta din oile turmei, iar inconștientul berbecuț îl înfruntă crezând că are de a face cu un confrate. Prin urmare, ucide din pură întâmplare un carnasier de toți temut, cu o reputație
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
însă îndată duhurile cele de arete ce purta își schimbă și până în dzuă din oaie în jiganie și din arete în lup să mută"14. Să nu ne scape amănuntele: în urma experienței inconștiente vine negreșit cunoașterea; "tâmplarea" se transformă în destin. "Fericita aventură ar rămâne fără consecințe, remarcă inspirat Ioana Em. Petrescu, dacă eroul n-ar transforma întâmplarea în prilej de cunoaștere. În cazul Monocheroleopardalului, "întâmplarea" are doar rolul de a-i prilejui eroului cunoașterea propriei libertăți. E o cunoaștere pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ajung, rămânând, și unul și celălalt, la vechea lor natură "categorială" dată prin naștere"15. Monocheroleopardalul este singurul personaj din Istoria ieroglifică apt să se contruiască pe sine, să se elibereze din chingile propriei firi și să-și clădească un destin. După acest moment-cheie, tot ceea ce se petrece, întregul șir de metamorfoze este rodul voinței, al acțiunii programatice a personajului. De acum, el este cel care provoacă faptele, el este cel care își creează prilejurile necesare unei avansări în ierarhia ontologică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un Bildungsroman în sine, care se sprijină însă pe o idee abil strecurată cititorului: nu oricine este în măsură să profite de șansele pe care viața i le oferă, nu oricine are capacitatea de a-și transforma întâmplările nestatornice în destin, de a da o logică vieții sale și de a o urma apoi cu o consecvență care este semnul distinctiv al unui caracter tare. Oricum, simt nevoia să mă repet, avem de a face cu un periplu de ordin spiritual
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebui să fac istoria fiecărui simbol care alcătuiește acest personaj. Nu are însă rost, mai ales că nu aici rezidă esențialul, ci în capacitatea combinatorie, în luciditatea de a alege ceea ce este mai bun și de a-și construi propriul destin conform unor principii spirituale de maximă exigență. Monocheroleopardaliprovatolicoelefas-ului lui Cantemir îi este, din acest punct de vedere, superior Inorogului, care moștenește de la el o sumă de calități, dar nu le mai câștigă pe cont propriu, în urma unui traseu inițiatic. Dar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de perspectivă periculoasă. Cum altfel decât îndemnând, prin intermediul unui discurs filosofico-moralizator, care cuprinde și un șir de povești cu tâlc, la calm, rațiune, echilibru, la "calea lineștii"? În mare, concepția sa este că nu poate nimeni să controleze viitorul, că destinul se joacă în sfere intangibile pentru muritori și că există o înlănțuire a cauzalităților după care lumea se conduce, indiferentă la eforturile caraghioase ale unora de a o deturna de la ale sale. Teorie veche, atitudine tipic medievală, din care lipsește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
indispensabilul ajutor pe care mi l-au dat în redactare. Le suntem recunoscători reprezentanțelor Aventis-România, Lilly-România, NovoNordisk-România și Romdiamed pentru generoasa și dezinteresata susținere a editării acestei cărți. P.S În luna august 2003 la lista nedreptăților care au marcat destinul acestui om aparte, Profesorul N. Paulescu, s-a mai adăugat una. După îndelungi eforturi, Prof. N Hâncu, în numele Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, a reușit includerea în calendarul Federației Internaționale de Diabet (IDF) a "Premiului Paulescu", a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
întrevăzut câteva consecințe posibile ale eventualelor întâlniri dintre oameni și alte forme de viață din univers. Descoperirile și conceptele recente din aceste câmpuri de cercetare în realitatea științifică sunt susceptibile să alimenteze întrebări privind umanitatea, trecutul, prezentul, viitorul și/sau destinul ei, iar SF-ul și le-a însușit. Acesta pune problema unei eventuale mutații a omului, a caracteristicilor sale biologice și psihice, ceea ce îndeamnă la o regândire a definiției speciei umane și a raportului său cu alteritatea. După inventarea monștrilor
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
stigmatizează apropiata apariție a ceea ce se temea că se va întâmpla încă din Minunata lume nouă. Distopia sa a influențat SF-ul lui Bradbury, printre alții. Astăzi, ea se dovedește foarte realistă, în clipa în care avem pretenția să hotărâm destinul unui copil cunoscându-i genele, când comportamentul adulților este infantilizat de telerealitate, iar hiperconsumul este echivalentul mai vechiului "soma". 2. Cinci autori clasici Ray Cummings (1887-1957) este puțin cunoscut, a fost unul din angajații lui Thomas Edison și a scris
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
faimoase care i-au inspirat numeroase culegeri de nuvele și o reconsiderare a romanelor polițiste prin personajele roboților-anchetatori, ca în Caverne de oțel (1954). În al doilea rând, ideea pe care am putea-o anticipa și care ar putea schimba destinul imperiilor, exploatată în ciclul Fundația (1965), care leagă "știința" reprezentată de psihoistorie de istoria viitorului, pe care de altfel o abordează în The End of Eternity / Sfârșitul eternității (1955)146. Ray Bradbury s-a născut în 1920 și a contribuit
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a fost interesat de diabet și nu a studiat pancreasul pentru a face vreo asociere cu această boală. Aceasta nu diminuează cu nimic contribuția lor în istoria zbuciumată a diabetului, dar ar putea ilustra bine rolul hazardului, și poate al Destinului, în viața unor cercetători. La polul opus se află Lancereaux și Paulescu. Lancereaux a fost primul mare clinician obsedat de cauza sau originea bolilor. Nu întâmplător Paulescu insistă asupra descoperirii lui Lancereaux, care a stabilit pentru prima dată relația cauzală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Novo) 1995 - Reaven și Ferrannini descriu „sindromul insulinorezistenței” (sindromul dismetabolic) 2002 - Se introduc în România pompele de insulină însoțite de evaluarea profilului glicemic cu ajutorul biosenzorilor subcutanați 26. Diabetul zaharat după descoperirea insulinei Descoperirea insulinei reprezintă cea mai importantă răscruce în „destinul” diabetului zaharat. După cum am arătat, în 1922, grupul canadian Collip, Macleod, Banting și Best introduc în practica medicală tratamentul insulinic. Evoluția pe această direcție a fost deja schițată. Din insulină, însă, se desprinde și cercetarea vizând etiopatogenia (cauza) diabetului zaharat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
-ți deplasa accesul de violență spre tine însuți, prin a-ți provoca un rău, a te automutila. Așa cum am spus, un aspect periculos este acela al perpetuării violenței inițiate la un anumit moment. Violența în relațiile umane modifică personalitățile și destinele participanților. Acest lucru se petrece nu doar aici și acum, în momentul violent sau în timpul vieții victimei și a agresorului, ci și în viitor, prin copiii lor, prin cei care au luat parte direct, ca victime, sau indirect, ca agresori
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
craniului poate indică anumite calități psihice. Cesare Lombroso, unul dintre fondatorii criminologiei, descria anumite particularități ale oaselor feței, palatului, linia părului, la criminali, găsind „atavisme”din perioade mai timpurii ale dezvoltării umanității. Această teorie care vedea crimă ca pe un „destin”al individului și-a găsit destul de repede infirmări, consecutiv unor cercetări cu loturi comparate. în Franța, opunându-se teoriei lui Lombroso, A. Lacassagne (1885-1914) a direcționat comprehensiunea crimei spre factorii sociali. Fără a fi un adept al determinismului social, Lacassagne
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
indicatorii de venituri personale, în vreme ce au crescut prețurile la toate categoriile de bunuri de pe piață (Linden, 1986). „Statul asigura salarii pentru întreaga populație, deși foarte joase, independent de rezultatele muncii. Astfel exista egalitate socială căci viața mizerabilă și sărăcăcioasă era destinul marii majorități.”(Kogan, 2001, p. 102) Pe măsură ce salariul își pierde legătura cu calitatea și cantitatea muncii depuse, valoarea muncii se degradează, iar salariul își pierde o parte din aspectul motivațional. Revoltele din Valea Jiului (august 1977), cu participarea a peste 35
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rolurile de victimă și agresor în cuplu vor trece mai departe, de la o generație la alta. Din nou, teoria atașamentului clarifică mecanismele trecerii transgeneraționale a strategiilor comportamentale violente, față de persoanele semnificative, în cadrul continuității transgeneraționale a atașamentului (Mayseless, 1991). Aspectul de destin, de lege nescrisă a trecerii transgeneraționale a violenței în cuplu, a condus la cercetări axate pe indivizi provenind din familii bântuite de violență, dar care ajungând adulți și întemeindu-și propriul cuplu nu au demonstrat comportamente de relaționare violentă față de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sănătoase a copilului. Cuvintele au o forță simbolică inestimabilă. Vorbind despre rolul cuvintelor pentru copii, Sartre (1964) spune: „Copiii” credeau că acționează și vorbesc la întâmplare pe când cele mai neînsemnate vorbe ale lor aveau drept scop real să le anunțe destinul”. Când un copil ajunge să spună despre sine: „eu sunt rău”sau „eu nu știu, că sunt prost”, el repetă ceea ce a auzit frecvent spunându-i-se și ceea ce începe să-i prefigureze destinul. Cuvintele pot vindeca, așa după cum ne
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
drept scop real să le anunțe destinul”. Când un copil ajunge să spună despre sine: „eu sunt rău”sau „eu nu știu, că sunt prost”, el repetă ceea ce a auzit frecvent spunându-i-se și ceea ce începe să-i prefigureze destinul. Cuvintele pot vindeca, așa după cum ne semnalează Françoise Dolto (1995) și așa cum o arată practica psihoterapeutică sau pot desființa un destin. Respingerea copilului este o formă de abuz emoțional frecvent întâlnită. Putem afirma că nu există părinte care într-un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
știu, că sunt prost”, el repetă ceea ce a auzit frecvent spunându-i-se și ceea ce începe să-i prefigureze destinul. Cuvintele pot vindeca, așa după cum ne semnalează Françoise Dolto (1995) și așa cum o arată practica psihoterapeutică sau pot desființa un destin. Respingerea copilului este o formă de abuz emoțional frecvent întâlnită. Putem afirma că nu există părinte care într-un anumit moment, din diferite motive care-l fac indisponibil în acel moment, să nu-și fi respins copilul. Respingerea este o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dimensiuni, Mariana Chilton (2006) adăugă, de altfel concretizând aceste dimensiuni: condițiile create de sărăcie; condițiile de violare cronică sau acută a drepturilor omului; situațiile în care oamenii nu au autonomie și nu pot controla condițiile în care se află și destinul lor; condițiile în care li se refuză dreptul de a participa la viața comunității; situațiile în care au fost supuși la torturi sau au fost/sunt tratați cu violență și sunt victimizați. Toate aceste situații ating sentimentul valorii personale. Demnitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
om, un dat inalienabil, ceea ce înseamnă că nimeni nu o poate evita. în plus, nici o persoană nu s-a născut imună la provocările ei. Important de reținut este că suferința tezaurizează un prețios resort de schimbare, care ne poate scoate destinul din letargie, dinamizându-l. Este foarte posibil ca magnitudinea impactului să lase în urmă mortificări ireversibile, dar adeseori după un „macerat interior”anevoios, mai mult sau mai puțin cronofag, individul reușește să iasă din această încleștare, dezvăluind resurse nebănuite. Orice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se postula în DSM III. Vom adăuga, de asemenea, și că în ultima ediție din „Clasificarea Internațională a Maladiilor” (ICD-10), se vorbește de PTSD. La capătul acestui succint recurs istoric, ne punem întrebarea firească, de ce traumele psihologice, deși au însoțit destinul uman de la începuturile sale, au intrat în vizorul științei atât de târziu? Supremația paradigmei galileo-newtoniano-carteziene este în primul rând culpabilă prin miopia și obtuzitatea pe care o cultivă ori de câte ori creditează doar ceea ce este vizibil și/sau cuantificabil. Așa se explică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
coagula și printr-o întrebare, se referă la nedumerirea noastră în legătură cu prioritatea aproape exclusivă a cercetărilor către traumele postnatale, și care pot surveni oricând pe ruta noastră ontogenetică, cu neglijarea surprinzătoare a traumelor pre și perinatale, traume care stigmatizează decisiv destinul uman. 2.2. Sindromul de stres posttraumatic 2.2.1. Carte de vizită Lumea în care trăim este impregnată de o agresivitate malignă, care asemenea unei caracatițe, dezvoltă din ce în ce mai multe tentacule. Practic este imposibil ca de-a lungul vieții un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]