29,566 matches
-
aduc câțiva gologani acasă în fiecare săptămână... Să fii sigur că nici eu n-oi sta cu mâinile în sân. Știi doar că dacă înveți bine primești bursă. Știu, numai că trebușoara asta atârnă de tine. Dacă pui capul la treabă, iese și de-o bursă. Numai să ajungem sănătoși până la anul. Da’... ia spune tu, la ce facultate ai vrea să te duci? Că eu zic că dacă te duci la facultate, apoi să-ți placă, nu să-ți tocești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu voi, pezevenghilor! Da’ și când îi afla! Doamne, ce mândră ai să fii! Gruia, tată, spune-i că altfel chiar se îmbolnăvește de inimă rea. Mă gândeam ca după ce termin liceul să merg la facultate... Apoi asta nu-i treabă rea. Stai, să vezi numai la ce facultate vrea să se ducă! Chiar! La ce facultate vrei să te duci? Ei! Aici i-aici! Ia să-l auzi! Vreau să mă fac... doctor, mamă! - a declarat Gruia, urmărind cu mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
O, cât aș vrea să-l văd pe tata prin ogradă Cum se agită și cum face treabă, Dar mă cufund în gânduri sumbre Când pe la poartă zăresc doar numai umbre. Aș vrea ca tu să fii din nou în viață, Pe mine să mă cerți și iar să-mi dai povață, Dar ești plecat în veșnică țărână
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
care cauză era socotit un intim al lor, pe drumurile prăfoase sau bătătorite ale cuprinderii comunale pînă la satul cel mai Îndepărtat. Se simțea, prin starea lui de țăran și de angajat al administrației, răspunzător, parcă, de bunul mers al treburilor comunale cît și de roadele pămîntului, pentru că străbătea cîmpia În lung și În lat, pe toate drumurile ei, ca-ntr-o permanentă inspecție, de sus de pe capra șaretei. Veacul fluiera alături, nepăsător de cîte aveau să vină; el Îi simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În tură cu un fost colonel care a luptat În răsărit, asta era vina lui. Închipuiți-vă unde am ajuns... Toți știu, zîmbesc un zîmbet artificial, tuturor le e teamă, o societate sub conveniența minciunii. Mă mir, Îmi spusese, că treburile merg Înainte deși totul e anormal. O să vină o zi, nu se poate să nu vină, Încheie el. - Vedeți, domnule judecător? De fapt secretul acesta Îl cunoaște toată lumea. Tatăl dumneavoastră ce zice? - Același lucru, Însă el trăiește În altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din Încremenirile timpului, acele secvențe uitate, ce rămîn În memorie din marea mișcare a materiei. Părea din altă lume. Era el și parcă nu. Ea se ridică În picioare Începu să deretice un minut, două, așa ca să se afle În treabă, apoi trecu În dormitor și la urmă În salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stîngace a burgheziei, imitînd la Începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci Încă paralel, copie și aceasta, În parte reușită, după cea din Apus. Se așeză În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ridicat de acasă În puterea nopții. E greu, domnule judecător! Dacă cu meseria dumneavoastră nu puteți nimic, ce să mai spunem noi, restul? Am prînzit În ziua aceea cu el, după care a rămas la mine două zile pentru unele „treburi” la Direcția de Învățămînt a județului, pretextul venirii lui aici. Ce să-i explic?, ce să Înțeleagă? Eram pentru ei toți judecător, atîta tot. Începea să-mi fie rușine de ei; nimeni nu știa Însă - și cui să spun? - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, Îl auzeam detunînd În marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prînzul zilei, la tribunal. Ne Îmbrățișarăm; părea În afara vîrstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, În care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă pînă la mijlocul frunții: - E! cum e? Îl Întrebă văzîndu-l măturînd cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? cînd te ții de treabă, așa e. Era, În gîndul primarului, o aluzie la arestarea de altădată, Întîmplată cu ani În urmă, primarul era nou, de cîteva luni, dar avea „evidența la zi” cu orice situații „aparte” din comună, - pe care le primise ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Carului Mare, În rîsul Întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, În timp ce Ana, În ochii căreia mă uitam, deveni tristă, tristețea i se fixase În privire: „E poate ultima dată, spuse În sine, cînd te mai văd; ești din ce În ce mai absorbit de treburile tale, iar pe la noi nu mai treci de mult, - e la fel ca o infirmitate - noi vorbim despre tine, eu fac ce fac și aduc mereu vorba. Lung te pomenește adesea, soția lui, la fel - au Îmbătrînit aici. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a Început să-și facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormîntul lui e sub zăpadă. Al lui Lung la fel, căci ninge Întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem În general serile tîrziu. De aceea rămîn mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez, Împletesc, citesc. Cam asta. Și zilele trec. Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
punem capăt durerii. Dintr-un flacon adăugă câteva picături, pe care le numără cu grijă. Turnă încet poțiunea printre buzele uscate ale rănitului. Se aplecă să-i observe chipul. Trăsăturile crispate din cauza durerii se relaxară. „Acum pot să-mi încep treaba“, se gândi. Nu privi spre fata care se învârtea pe acolo. Nici măcar nu observase când intrase în încăpere. Era gata să se supună poruncii lui, tăcută, rapidă. Bărbatul, așezat lângă foc, îl urmărea. — Ai terminat? Ne grăbim. Valerius continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuia să fie cuprins de neliniște. Trebuia să-și folosească toată știința, toată ființa ca să învingă moartea. Nu se pricepea la vrăji, nu era Velunda și nici Proculus, maestrul lui în arta medicinei și un mag deosebit de puternic. Își făcea treaba în liniște, ajutat de fată. Curăță rănile cu vin amestecat cu ulei - primul pentru prevenirea infectării, iar al doilea, pentru ca pielea rănită să nu se usuce. Folosi multe dintre instrumentele sale de chirurg pentru remedierea rănilor făcute de armele ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
destinate zeilor. — Pentru tine, Nero, prietenul meu din adolescență, mare luptător, sublim muzician. Pentru tine, fiu al zeilor, ucigașul mamei tale, iubitor al adulterului - luă peștișorul și i-l vârî în gură. Cu Poppaea ta am avut și eu ceva treabă, acum câțiva ani. Se întoarse spre băiat atât de repede cât îi îngăduia trupul enorm: — El... El însuși i-a poruncit servitorului să-l omoare. Iar asta echivalează cu o sinucidere. Știi să joci zaruri? Se întoarse și se trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aprovizionare. — Chiar dacă mergem să culegem câțiva napi, mâna aceea de argint trebuie să le arate precis soldaților direcția în care trebuie să meargă. Mai ales azi. De aceea sunt plătit mai mult decât un centurion... Eu știu să-mi fac treaba. Am greșit vreodată o mișcare în bătăliile în care am luptat împreună? Am interpretat vreodată greșit sunetele trâmbiței? Era foarte orgolios acel signifer, care acum îi arunca lui Antonius priviri arțăgoase. — Dar soldații tăi or să mă apere cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru, apoi vârî săculețul sub haina de blană. — Galba a fost ucis. Hangiul, care mesteca într-o oală, întoarse o clipă capul, apoi își văzu în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată își aminti viziunea pe care o avusese în pădure, mergând spre Velunda. Caesar, Augustus, Germanicus, Caligula, Nero... apoi Galba și lama care-i tăia capul. Bău repede câteva înghițituri de vin, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l aducă înapoi și să-l ucidă pe loc. A spus că voia să-și bucure ochii cu scena aceea. Mi-a povestit fratele meu... care, din păcate, face parte din gărzile lui. O vreme, își văzură tăcuți de treabă. Cei care îl ajutau pe bucătarul-șef erau speriați de parcă ar fi intrat în cușca unui tigru înfometat. Listarius se uita pe rând la ei, în timp ce prăjea un amestec de bobi și măruntaie de oaie, mâncarea preferată a împăratului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
invenții mereu noi, s-o lase să lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra faptelor falșilor eroi ai spectacolului, ca s-o țină cât mai departe de treburile politice. Pentru că un popor care se plictisește se poate răzvrăti. De la venirea sa în urbe, Vitellius refuzase să organizeze jocurile în Forum Maximus, unde aveau loc doar curse de cai și de care și unde el însuși se întrecuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
satisfacție atât autorului cât și cititorului. A identifica străzile actuale, a le stabili trecutul istoric al numelor lor, a le localiza, luând seama că unele au dispărut, altele și-au schimbat denumirile, urmare și a mișcărilor administrativ-teritoriale, nu-i o treabă deloc ușoară. Organizarea materialului studiat, într-o ordine alfabetică a străzilor, dar și pe grupe de interes, de natură să dea semnificație și dimensiunea așteptată denumirii lor, cu explicațiile complementare și pentru lucruril e de amănunt, face lucrarea tot mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mărturisesc că adesea am fost ten tat să încep lucru la o asemenea monografie. Timpul necesar cercetării arhivelor însă mi-a lipsit întotdeauna și când mă pregăteam, acum în prag de pensionare, să mă apuc în sfârșit, de o asemenea treabă, aflu că fostul meu elev mi-a luat-o înainte și că a făcut lucrul acesta mai bine decât aș fi putut s o fac euʺ - spune în prefața volumului „Novaci și Duda - pagini de istorieʺ, profesorul Ion Gheorghe Pricop
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe 1918”, din care peste două mii de exemplare fuseseră trecute și împărțite în Basarabia, mai ales pentru soldații moldoveni din armata rusească... După un asemenea „Calendar...” avea să răsară l a Bâ rlad revista Florile Dalbe, înainte să pornească la treabă „Însemnările literare” de la Iași, ori „Zburătorul” lui E. Lovinescu de la București. „Cea dintâi producție literară după războiul din 1918”, deși a avut doar 23 de nu mere , nu că „n-a revoluționat nimic și nu a impus vreo doctrin ă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
adăugam în carte comentariul care urmează. Este adevărat, eram copil și mi aduc aminte ca azi, că în una din zilele următoare, însuși prefectul, îmbrăcat în haine albe, de vară, a venit la primăria din Priponești și, în fața câmp cu treburile lor, ni s a adus la cunoștință că, gata! Petre Scumpu nu mai este primar, iar locul i l-a luat Petre Nacu, notarul. Dar temporar. Cât despre cele găsite la primar acasă, noi n -am fost deloc impresionați pentru că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
răspundea el și adăuga: „Știu numa i că mama, când m-a luat, mi-a zis Niță, dragul meu, să cumperi lumânărele și să le împarți pe la biserici. A tâta știu și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
apreciau oaspeții. Țăranii în Moldova păreau foarte muncitori. Ei nu stau, ca la Răsărit, cu pipa în gură, toată ziua. F emei a ia parte la toate muncile, ea toarce chiar și atunci când umblă de colo până acolo, după alte treburi. Îmbrăcămintea nu are nimic deosebit. Afară de legătura de cap, poartă de obicei, un șal mic , înnodat sub bărbie, de multe ori alb, ca cel purtat de fe meile genoveze. Bărbații poartă cojoace și căciuli de oaie, pe care, pe vreme
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților cei mai de seamă și bătrînilor 4. și a zis: Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat." "Ce ne pasă nouă?" i-au răspuns ei. "Treaba ta." 5. Iuda a aruncat arginții în Templu, și s-a dus de s-a spînzurat. 6. Preoții cei mai de seamă au strîns arginții, și au zis: Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]