28,232 matches
-
persoane din protipendada ieșeană” cum este „o recent descoperită poezie, inedită... dedicată unei doamne de familie bună, probabil scrisă „pe loc,” cu ocazia vreunei sindrofii și numai pentru uzul personal al Nataliei șutzu (așa cum se pra ctica și „înscrierea” în albumele domnișoarelor) „obiectul” versurilor f iind, în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
The N-Y Times); „C vizualizează În termeni care-ți taie răsuflarea”(David Richards, Washington Star) ș.a. Regia și scenografia românească modernă, Întemeiată de Ion Sava, continuată de Radu Stanca, a găsit În Liviu Ciulei continuatorul și consacratorul ideal. Iar albumul Cu gîndiri și cu imagini rămîne un document de o valoare inestimabilă; și un minunat manual de regie și scenografie. Dacă În 1946 Liviu Ciulei debutează În regie și scenografie chiar În Teatrul Odeon, oferit de părintele său (rapel - Stanislavski
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru că decorul Încearcă prima ruptură cu tradiția scenografiei realiste. Dispariția lui Liviu Ciulei, Într-un octombrie 2011 dușmănos, m-a făcut să reiau cartea testament a marelui Creator - Cu gîndiri și cu imagini, apărută cu numai doi ani Înaintea exitului. Albumul, impecabil tipărit, este povestea vieții unui norocos...ghinionist; dar și un curs de scenografie (nu știu unul... involuntar, mai bun); o juxtapunere de montări, rezumate; un dicționar de idei & personaje scenice; și un prilej de admirație pentru un mare om
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce fusese, dar știa că toți românii trebuisă să semneze un apel, memorandum, refrendum, ceva în felul ăsta. Îi chemaseră dis-de dimineață la Uniune, nici nu ieșiseră zorii să semneze chestia aia. Abia după evenimente, prin ’91-’92, a scos albumul cu toate gravurile, în forma lor înițială, și cu titlul oarecum adaptat noilor realități, „Teroarea istoriei - destin oprimat.“ Burtăncureanu îi făcuseprefața, în care vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o ușă, cutreieră apartamentul, lipindu-se de pereți, de mobile, se încolăcesc pe clanțe, pe lampadare, dau de o bătrână care stă într-un fotoliu și răsfoiește un album cu fotografii, e doamna Veturia Mavrodini, la care-a sat în gazdă profesorul acela, Tomnea, i-au pus poza pe toate drumurile, s-a întors acuma, îl primește mâine prefectul, după ce-a nenorocit-o și pe doamna Veturia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea în costum de baie, undeva pe un deal, printre niște gropi, Cetatea Nouă, o știe, mergea cu Stelian acolo, era o stupină mai spre pădure, cumpărau miere de la Afanasi, scapetele, a nenorocit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
femeia pentru care am fècut drumul de obligație pânè aici, Tu trebuie sè fii Matei! Da! bèdèran, grèbit, nici nu-i întind mâna, observ calculatorul pe birou și mè reped la el ca si cum, în încèperea aceea, plinè de cèrți și albume de artè, calculatorul ar fi singurul lucru familiar mie, mè așez în fața lui, Care e problema? Eu sunt o profanè, îi aud vocea din spatele meu, a trecut cu delicatețe peste momentul meu de impolitețe, nu te baza prea mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nebunilor, a lui Bosch! Eu dau un click și fac sè aparè pe ecran tabloul amintit de ea, Vèzând acest tablou în muzeu te surprind dimensiunile lui restrânse, explicè profesoară, e un tablou mic! Mintea noastrè, atunci când contemplèm, fie în albume, fie pe calculator, doar reproducerea unei picturi fèrè sè fi vèzut încè originalul, le vorbește studenților, creeazè un fel de cadru mental, imaginar, a cèrui dimensiune variazè în funcție de amploarea viziunii pe care respectivul tablou ne-o transmite, dar, atunci când ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tabloul Cină cea de tainè, fèrè sè între în polemici, preferè, aici la clasè, sè discute despre efectul sfumato al tehnicii lui Leonardo și despre compoziție, eu, ignorantul în artè, ascultând și învèțând, propunându-mi sè citesc și sè-mi cumpèr albume de artè, sè caut pe internet toate muzeele posibile și sè navighez, Aș face mai bine sè mè cultiv decât sè stau la taclale cu toți ticniții de informaticieni din țarè și de aiurea! Da! studenții ar mai vrea sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
oră. Închid și mă îndrept spre scări. —Așteaptă-mă aici! îi zic lui Finn, deși instrucțiunile mele nu par necesare. Arată de parcă nu ar putea mișca nici măcar un deget. Biroul răsună de râsete zgomotoase și de melodiile Madonnei de pe ultimul album. Davey și Vijay sunt absorbiți de o partidă de fotbal de masă; Vanessa discută cu Stewart, iar Barney o ține protector de după umeri; ceilalți sunt adunați în jurul unui computer, unde joacă, din câte mi-am dat seama în timp ce treceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
scăpa de toate semnele palpabile, relația noastră ar intra în neființă și m-aș simți complet eliberat. Poate că Barney deja a determinat-o să „acopere“ urmele. Nu cred că ar fi prea distractiv pentru el să se uite prin albumele ei cu fotografii și să vadă munți de poze cu ea și cu mine prin Corfu, Goa și Veneția... Oricum, nu cred că mai sunt încă îndrăgostit de ea. Mă apucă toate pandaliile când mă gândesc la asta, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nimic nu savurez pe lume Mai mult decât propriul meu iubit De soartă, de soartă, înnobilat, Drept cel mai frumos și vajnic pirat. Oh, oh, inima mea E numai, nu te-ndoi, e numai a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era plină de îngeri. Mișunau gemând de impactul cu podeaua, celui bătrân cu plete triste, îmbrăcat în zdrențe de cer, îi puse atele desprinse din reproducerile albumelor de pictură: din Chagall dezmembră tabloul Timpul este fără margini. Din aripile peștelui, improviză două atele ajutătoare pentru aripile bătrânului înger. Din arcușul viorii făcu o atelă de timp muzical în octava a II-a, inspirată de sirenele salvărilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate sau statice. Îi era teamă ca nu cumva și Mitică să fie o iluzie și, ajungând acasă, răsfoi albumul în care poza lui era la loc de cinste. Ce vise frumoase! Ceilalți nu cred că au asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci, Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
buni de buzunar, în acele zile. Și puteai să o faci ... de câte ori? O dată pe săptămână? Te duceai acolo și rezolvai rapid? Ceva de genul ăsta. — Clinica a ars, acum cincisprezece ani și toate evidențele au fost pierdute. Dar am găsit albumele anuale ale studenților și am căutat în ele. În fiecare an, erau o sută douăzeci de studenți, din care jumătate femei. Asta însemna șaizeci de bărbați. I-am eliminat pe asiatici și alte minorități și am rămas cu treizeci și cinci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceea, sperma se păstra doar un an. Am rămas cu o sută patruzeci de nume de verificat. A mers mai repede decât credeam. Bennett se prăbuși pe scaunul lui. — Dar vrei să știi adevărul? Când ți-am văzut poza în albumul de an, am știut imediat. Ceva legat de părul tău, sprâncenele ... Ridică din umeri. — Oricum, iată-mă. — Dar asta nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată, spuse Bennett. Eram donori anonimi, cu toții. Imposibil de depistat. Nimeni nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în leagăn, de ne-am minunat cu toții, ți-e frică de moarte?, n-ai de ce, mă liniștea preotul, nu moartea ne omoară, ci păcatele vieții. Și-mi punea Orfeu de Gluck, Orfeu de Monteverdi, Euridice de Jacopo Peri, îmi arăta albume de artă, Botticelli, Nașterea lui Venus, Waterhouse, Nimfe găsind capul lui Orfeu, Redon, Nașterea lui Venus, Chagal, Mitul lui Orfeu, să nu trădezi, că Orfeu a trădat, a omorât-o pe Euridice a doua oară, asta e cu el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și căzuse pe pământul ud, în ape și noroi. Mi-am luat băiatul acasă repede, să nu răcească în ploaie, dar el nu și nu, că să luăm fata la noi, are altfel de păsărică, am văzut-o eu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl văd că nu mai scoate o vorbăăă!... nu-i trece lui, nu-mi trece mie, suntem negri de supărare amândoi... — Eu stau sub mărul ăsta ca o Evă căreia de mult i-a plecat jumătatea. Am văzut, într-un album, un tablou al lui Lucas Cranach, Adam și Eva, să-ți povestesc - deși Maestrul mi-a spus atunci că un tablou nu se povestește, eu am să-ți povestesc tabloul ăla. Sunt amândoi goi, bineînțeles, sub pomul cunoașterii, o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Auzise că un bun regizor, mai tânăr, făcuse un spectacol cu Electra, de mare succes în toată lumea, și era sigur că va putea face la fel, deci, se poate, eu, de ce nu?, se îmbărbătase, încă din primăvară, Titus Segovia. Pe albumele de artă nu se uitase, că n-avea încredere în pictori. Citise doar Regele Lear de câteva ori și făcuse distribuția în secret, cu Octavian Iacob, care o impusese pe Loredana în Cordelia, fără nici o dificultate. Pe Loredana, care gătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a nebuniei, dar eu În fiecare dimineață scot din album o fotografie Îngălbenită de vreme, În care un bărbat Între două vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]