29,295 matches
-
FARR, solemnitatea distribuirii premiilor concurenților clasați în competițiunea aeronautică dotată cu Cupa "Mircea Cantacuzino". Au fost de față d-nii: General adjutant Paul Teodorescu, Ministrul Aerului și Marinei, General Stoicescu, C-dor Andrei Popovici, Egon Nasta secretarul general al FARR, C-dor Celăreanu, Bâzu Cantacuzino, cpt. Galeno, etc. D. Egon Nasta (...) prezintă clasamentul competiției din acest an: 1. Ing. N. Florescu, 2. Matei Ghika Cantacuzino, 3. Ing. Al. Frim, 4. Gh. Balș, 5. d-ra Irina Burnaia, 6. Const. Sidery, 7. d-na
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
stă dela 22 Noemvrie, fără să ne dea nici o veste, am să-l întâmpin spunând: "Bine ai venit, Georgeta dragă!". Măcar atât, pentru emoțiile trăite. "Georgeta" sau George, indiferent cum voi spune, faptul este că noi, prietenii lui, îi ducem dorul și toți sperăm că va veni curând. Ași putea să scriu mult despre George Balș aviator, George Balș camarad, suflet. Dar las pentru mai târziu. Din depărtarea zilelor voiu vedea mai bine și voiu face portretul lui mai viu..."8
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și Vasile Tudor, Frumoasa și înaripata Nadia Russo. O rusoaică a onorat aviația română, în "Orizont aviatic", an IV, nr. 32, iunie 2005, sub rezerva că acest articol conține câteva date eronate în ce privește clasificarea Nadiei la respectivul concurs. 5 C-dor Nicolae Balotescu (coord.), Istoria aviației române, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 269. 6 Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV (iulie-septembrie 1941), ediție de Marcel-Dumitru Ciucă și Maria Ignat, Arhivele Naționale ale României, București, 2000
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
încetare atacând avioanele de transport germane. La <greu descifrabil Katargi?> se cunoșteau urmele lăsate de vizita ce făcuseră cu o seară înainte. 14 Oct <sic> <1941>. Frig, ploaie, vijelii ce îndoaie aripile morilor de vânt. Ne apucă pe toate un dor de casă nemaipomenit, cu atât mai mult cu cât stăm în inactivitate. Dar ăsta este un semn bun. Cu cât mai puțină nevoie de avioane sanitare cu atât ne cresc speranțele de încheiere a bătăliei. 16 <Oct. 1941>. Liniile fortificate
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mereu. Acum două luni, am fost gripat și cu tot felul de urmări. La toți vă doresc numai Bine. Nu vă uit... Cu drag, Părintele Iancu.” Pe noi, credincioșii lui din Roman, Părintele ne-a iubit foarte mult; îi era dor de acea comuniune, de ceea ce izbutisem împreună, se bucura nespus, de realizările noastre, ne transmitea sfaturi, și mereu, ne asigura, că nu ne-a uitat. Patru mari etape, ale unei vieți de 84 de ani, ce întrunesc o Sfântă Preoție
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Europei, Hermann Keyserling • Barbaria, Michel Henry • Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Cele două surse ale moralei și religiei, Henri Bergson • Cuplul, Suzanne Lilar • Despre libertate, Lord Acton • Despre sinucidere, Émile Durkheim • Din cronica filosofiei românești, Ion Petrovici • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson • Evoluția creatoare, Henri Bergson • Existențialismul francez, Andrei-Iustin Hossu • Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan • Introducere în metafizică, Henri Bergson • Istoriografia română
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
celor 12 copii din care 8 îi pierduse în timpul vieții, o făcuseră să cedeze prea devreme. La nici 65 de ani, gândul ei era plecat mai tot timpul la singurul ei băiat în viață, iar ea nu mai putea de dorul de a-l revedea. Numai că, într-o zi primesc de la surorile mele o telegramă: „Vino repede, mama s-a dus”. Fug acasă cu primul tren. Sosesc acasă, și cu sprijinul celor trei surori, cea de a treia era și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
parcă ne legau mai mult și statornic decât atunci când aveam și foloseam la discreți e cuvintele, oferite nouă de creator. Căci, ni se părea, dar poate chiar așa este, psihologii ne-ar putea spune mai clar, uneori, vorbele încurcă, alteori dor, sau, de cele mai multe ori, parcă nu au miezul trebuitor, sunt găunoase, pe când atingerile sunt cu totul și cu totul altceva. Îi ștergeam lacrimile , iar ea, micăămică, cum devenise, îmi strângea ușor mâna. Există emoție mai mare în a spune în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
timpului care se scurge așa de grăbit ? Făcând treburile casei, ziua trăiesc retrăind clipele fericite când îmi era soția alături, fie și în pat, bolnavă, nopțile însă mă las gândurilor de tot soiul - o visez în ipostaze când sfâșietoare, când dor itoare de alinare, odihnitoare. Nu o pot uita și îmi stăruie momentul când, cu câteva zile înainte de a pleca, în timp ce o pansam la rana deschisă la spate, în jos la c oloană, m-a tras ușor către ea și mi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pagina de facebook a editurii Junimea. (c) DANA KONYA-PETRIȘOR (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Dana KONYA-PETRIȘOR Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu Editura Junimea Iași 2016 Murgul viselor mele frămîntă nebun din copite, zvîcnind peste iarba uscată a veghilor pline de dor, iar foamea de zări despletite spre cer o proclamă sonor. În coama de vînt, nechezatul strecoară uitate ispite... MICI AMĂNUNTE Dacă încep iar cu scuzele, ca la prima mea carte, risc să par fățarnică și cam prețioasă. Dar cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și cald dăltuit de Bătrînul din Gorj, paznicul avea să mă bată, sever și impasibil, pe umăr, cu un sec "Nu atingeți obiectele expuse, vă rog!". Dar aici, în Veneția, nimeni nu mă împiedică să-mi plimb palmele pline de dor pe suprafața lucie, de o desăvîrșită finisare a Păsărilor lui Brâncuși, prelungi străjeri neclintiți ai intrării palatului Venieri dei Leoni, astăzi proprietate a doamnei Peggy Guggenheim. Mărturisesc că nu am nici o cultură artistică sau vreo pricepere deosebită în privința artei moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
toate minunile palatului, pasăre pe care un bătrîn ciudat, venit de departe, a făcut-o să țîșnească spre cer. Răspund că și eu vin de departe, din țara acelui bătrîn, că n-am plecat de mult, dar că mi-e dor de țara mea și că Pasărea asta are un rost în lumea noastră, în basmele țării mele și că din ele se înalță spre cer... Ești din țara lui Brâncuși! Păsări! Vino, te rog, pînă la atelierul meu... Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din Florența și o "araciatta" rece ca gheața. Era ora aceea numită "ora aurie", cînd soarele își aruncă ultimele raze, blînde și obosite, peste acoperișurile caselor, peste grădini și peste palate, încărcat de nostalgia zilei care se sfîrșește și de dorul celei ce va urma. Povestea se apropie de sfîrșit. Ar fi trebuit să iau un tren de noapte, spre Roma, dar simțeam că trebuie să las încă o vreme, măcar cîteva ore, să se depună deasupra clipelor trăite în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
apropiați și începi să înțelegi foarte multe lucruri. Dar acum căutam San Pietro in Vincoli pentru că Michelangelo este mai mult decît Artă este sufletul înmărmurit al Italiei și apoi, pentru mine, înseamnă prelungirea unei Florențe căreia aveam să-i duc dorul mereu din clipa în care o părăsisem. Luasem un autobuz în care un tînăr cu caș la gură, perorînd cu voce tare, își permitea să dea sentințe definitive asupra politicii internaționale. Îl întrebasem cîți ani are și cît a călătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mult; am luat două banane prînzul mi-am șters degetele cu o batistă care s-a pătat îngrozitor și pe care o mai păstrez și astăzi și am început să scriu pe genunchi o scrisoare acasă. Este ciudat cît de dor ți se face de toți, chiar de cei pe care în țară nu-i vizitezi nici măcar la Anul Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai repet și eu, pentru că au spus-o alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mai înainte. Nu e nici o apă, zice Ganjur și-i spune ceva în mongolă lui Sandan, care-și boțește fața într-un rîs tăcut, în timp ce-și aprinde a douăzecea țigară din dimineața aceea. Și deși sunt conștientă că dorul de apă nu a devenit încă o obsesie, acea fata-morgana blestemată și deosebit de limpede îmi trezește un sentiment ciudat de furie și de neputință, ca și cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
este și un mare dansator al jocurilor noastre populare pe care le cunoaște mai bine decît mulți localnici. După nuntă, va face o călătorie în țara de baștină pentru a-și revedea părinții, cu care s-a împăcat sub povara dorului și pentru a le prezenta pe frumoasa lui soție. Iată cum Maramureșul, în afară de bucuria revederii, mi-a oferit o poveste frumoasă care are, în plus, meritul de a fi adevărată și actuală, în acea parte a țării noastre care mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
valea Prutului. Am spălat și reparat catapeteasma bisericuței din satul Epureni, lângă Huși. Am vopsit niște statui ale unor sfinți, la biserica ungurească din Corni și de multe ori, neavând bani pentru cumpărat materiale, nu pictam cu săptămânile, așteptând, ducând dorul de a picta. Nu e mare lucru ce spun eu aici, dar atunci mulți mă credeau om cu câștiguri mari, asta pentru că se ocupa presa multișor de expozițiile mele și dacă e "reclamă" multă trebuie să fie și venituri mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cu 1876 lei și completare de la Uniune 1119 lei odată cu scoaterea la pensie, mi se face numirea de profesor consultant cu o indemnizație lunară de 1502 lei. Încep acum zile mai senine, sănătatea este bună, a revenit și buna dispoziție, dor de lucru, oarecare senzație de libertate, de care m-am bucurat ca unul scăpat de la pedeapsă. * Am lucrat cu spor în anii aceștia și mă gândeam iar la o expoziție. La 1 noiembrie 1967, ora 6 după-amiază, se deschide în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tăcerea ei era o tăcere că un urlet, pentru că îi amintea de propriul trecut și de familia sa cu care urma să se revadă. Analizase mult posibilitatea de a se expune, de a fi recunoscută de cineva, dar îi era dor mai cu seamă de bunici și de„ moșie”. Ea trebuia doar să tacă, să tacă întruna. Bineînțeles că ar fi putut vorbi, dar cine vorbește mult,s crie și în Biblie, nu poate să nu greșească. Transferarea acestui mutism în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să Aproape îmi venea să cred uneori că este un romantic incurabil, dar în realitate era un coleric de profesie, care-și simula bine melancoliile. Uneori ne ascundeam unul de celălalt, dar cu afecțiune. În realitate, mi-era atât de dor de el în fiecare oră, în fiecare zi.... Dimineața următoare am petrecut-o în întregime în Biblioteca de Filozofie, citind din Kant și Schopenhauer. La prânz, am optat pentru o masă caldă la cantină din imediata vecinătate. Deși zona era
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ar fi uitat că el este acolo. Oare l-ar lasă să o sărute acum? Simțea o atracție irezistibila față de ea, dar dacă o să râdă de el ? Brusc ea se ridică și începu să-l dezbrace grăbita. -Mi-a fost tare dor de tine, dragul meu, drag !....El nu era nici tâmpit și nici fraier, dar nici nu voia să rateze ocazia, așa că acceptă cu plăcere să se ,,topească’’ în brațele ei. Buzele ei aveau gust de pepene galben (de la luciul de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar sufletul lui părea tiranizat de mitul propriei personalități interesată să-și clădească o imagine publică. Începea ultimul acord al simfoniei dragostei lor. Cu cat trecea timpul, cu atat despărțirea devenea și mai dureroasă. Cu ochii palizi, bolnavă parcă de dor, Lăură încerca zadarnic să-i mai sărute ochii, să-l înveselească puțin, pentru că și el presimțea acut povară despărțirii. -Cum te simți, Lăură? o întreba el. -Bine.Voi depăși cu siguranta momentul, desi să fiu sinceră, e groaznic... El simți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ce? -Daca ții secret copilul... -Pentru asta m-ai sunat ? -Da. Și să îți spun că ți-am trimis biletul... -M-ai luat cam repede. Mai am multe de făcut. -Grăbește-te. Fii curajoasă! -Voi sosi cật de curậnd. Mi-e tare dor de tine , dragul meu! Vreau să-l simți și tu pe ăsta mic, cu mậinile tale, să te bucuri de el , să fim fericiți împreună, să-i hotărậm numele și multe altele... Lăură zicậnd ”multe altele” avea în vedere cetățenia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
linia unei evoluții asemănătoare cu a celorlalte țări foste comuniste, adică a adoptat valorile democrației în politică și ale pieței libere în economie. Fără îndoială, toate acestea cu specific rusesc, adică un amestec de liberalism cu nostalgia după comunism și dorul de "tătuc", de democrație cu autoritarism, de economie de piață cu dirijism și relații de tip mafiot etc. Dincolo de toate acestea, Rusia a rămas o țară mare, cu rezerve enegetice uriașe; și ce este mai important în lumea de azi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]