28,169 matches
-
secolului al XIX-lea. Gesturile sunt cuminți, simpla atingere a mâinii făcând personajele să roșească și să se emoționeze. Dragostea rămâne mai mult la nivelul căutărilor, fiind lipsită de împlinire fizică. Criticul Pompiliu Constantinescu susține că femeile sunt cele mai interesante personaje din proza lui Duiliu Zamfirescu, având un amestec de senzualitate și omenesc, adică de poezie și realism. Scriitorul a intuit sufletul feminin în câteva figuri memorabile, reprezentându-l cu delicatețe și pasiune în „nuanțe măsurate, ușor perceptibile”. Spre deosebire de ceilalți
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
forțele din jocul referendumului scoțian pentru independență. National Public Radio a citat faptul că ”Our Political Nature” provoacă mitul conform căruia averea este corelată într-o manieră puternică cu orientarea politică. Și cum "New York Natives" a găsit "Our Political Nature" interesantă în contextul închiderii federale a guvernului Statelor Unite în 2013. "Our Political Nature" a primit foarte multe recenzii de la publicații din Statele Unite. Aceste recenzii confirmă, în mare parte, faptul că opera este una ambițioasă, care exprimă adevăruri, bazându-se pe o
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
familiei lui Edgar Allan Poe au murit de această boală. Personajele nu sunt numite. Protagonistul admite că are o anumită tendință înspre superstiții. Ruda sa, prin contrast, este calmă, liniștită și perceptivă, necrezând în astfel de eresuri. Povestirea este foarte interesantă pentru că descrie, în special, emoția cauzată de frică. Narațiunea continuă cu scopul de a crea o stare de tensiune în sufletul cititorului: el știe că personajul are un caracter foarte emoțional, dar nu știe dacă ceea ce spune că a văzut
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
Perspectiva etnologică românească." Lucrarea este însoțită apoi de: "Lista de informatori, Glosar și Bibliografia selectivă." Așa cum profesorul Dumitru Pop preconiza în "Cuvântul înainte", lectura acestei cărți de știință înseamnă „descoperirea sau redescoperirea unei lumi pe cât de vechi, pe atât de interesantă și încărcată de ordine și spiritualitate”, iar „cititorul înțelege astfel coeziunea satului nostru tradițional, tipurile de înrudire și de relații existente în cuprinsul lui și care s-au păstrat vreme îndelungată în practicile și credințele, în riturile și miturile, în
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
apoi, prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă. Pentru a atrage interesul publicului țintă, știrea de radio trebuie să fie concisa, să aibă o informație concretă, să fie de actualitate, compatibilă cu proximitatea spațială și temporală, să conțină fapte interesante și să implice personalități. Din numărul mare de definiții formulate e diverși jurnaliști sau profesori au fost selectate următoarele trei: După importantă socială: După evoluția temporală: Evenimente de rutină: Scandaluri: Accidente:
Știrea de radio () [Corola-website/Science/334252_a_335581]
-
povestire, însă dobândește acolo demnitatea de „doctor”. Această școală a fost demolată de atunci. Biserica menționată în povestire este inspirată din vechea biserică St. Mary, inițial biserica parohială din Stoke Newington. Această clădire există încă și astăzi. Într-un mod interesant, biserica este descrisă în povestirea lui Poe ca având un turn gotic. Turnul a fost adăugat totuși adevăratei biserici abia în 1829, la nouă ani după ce Poe a părăsit școala și chiar și Londra. În plus, Poe a recunoscut că
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
propria sa nebunie. Potrivit biografului lui Poe, Arthur Hobson Quinn, cel de-al doilea sine reprezintă conștiința. Această diviziune a sinelui este întărită de recunoașterea naratorului că „William Wilson” este de fapt un pseudonim. Numele în sine este o alegere interesantă: fiul voinței („son” of „will”). Cu alte cuvinte, William Wilson a fost ales intenționat pentru a fi purtat și de dublura sa. Poe a scris povestea foarte atent și cu subtilitate. Propozițiile sunt echilibrate, cu foarte puține adjective, și nu
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
a urmat liceul Matei Basarab și liceul Sf. Sava din București. Licențiat al Facultății de Drept din București, urmează cursurile școlii veterinare. În 1891 debutează în literatură cu volumul de poezii „Nocturne“. Începuturile lui literare se anunță promițătoare, revista „Foaie interesantă“, la conducerea căreia ajunge, începând cu numărul 21, și George Coșbuc, îl publică în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37 din 1897. Răsfoind paginile revistei „Carmen“, tribună a cenaclului macedonskian, Mihail Sadoveanu va mărturisi
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
iulie 1878). Această traducere a mai apărut cel puțin o dată până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în "Foaia populară" a lui Ilie Ighel Deleanu, la începutul anului 1899, prefațată de următorul text: „începem cu numărul de azi publicarea unei foarte interesante nuvele: «Călătorie în lună», datorită penei eminentului scriitor american Edgar Poe. Dăm, conform tradițiunilor noastre, portretul și note biografice asupra acestui nuvelist.” O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
el colaborând cu unul dintre presupușii autori la ziarul "Sun" din New York. Povestirea este adesea comparată cu eseul lui Poe despre „Jucătorul de șah al lui Maelzel”. Poetul și publicistul american Daniel Hoffman afirmă că această povestire este „un tip interesant de eșec”, deoarece nu are un narator naiv care să compenseze geniul detectivului. Povestirea este, de asemenea, considerată a fi inferioară povestirilor polițiste anterioare ale lui Poe, deoarece obsesia detectivului amator pentru demascarea criminalului elimină cea mai mare parte a
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
este John Flory, "un individ singur care a fost prins într-un sistem care subminează latura bună a naturii umane." Este primul roman al lui Orwell, și descrie "bigotismul imperial într-o societate coruptă unde, ""până la urmă, nativii erau nativi - interesant, fără îndoială, dar care, într-un final... au devenit rasa inferioară"." Din cauza îngrijorării că romanul ar putea fi calomnios, că orașul Katha ar putea fi descris prea realist, și că unele personaje ar putea fi bazate pe oameni reali, a
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
jocului o notă de 8.5/10. Lorenzo Veloria de la GamesRadar i-a dat jocului o notă de 3.5/5, în opinia lui, jocul având o narațiune și un mediu încântător, dar nu a reușit să ofere boss battle-uri interesante. "Edge" a dat jocului o notă de 7/10, lăudând misiunile, abilitățile și armele jocului. Ei au descris jocul ca o capodoperă a genului.
Call of Juarez: Gunslinger () [Corola-website/Science/335090_a_336419]
-
Ionescu, are cuvinte elogioase despre activitatea sa pe timpul acestui mandat. "„Tânărul ministru se distinge printr-o rară aptitudine de asimilare și ajunge curând să stăpânească resortul ce i se încredințase. [...] Astfel domnul Take Ionescu a fost mai mult o notă interesantă decât una discordantă în ministerul Lascăr Catargiu-Carp și orice s-ar spune despre acțiunea sa ulterioară în Partidul Conservator, [...], faptul că în cel mai scurt timp a știut să ocupe un loc de frunte printre oamenii politici ai generației dale
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
rating de doar 17%, bazat pe 166 de recenzii, cu un rating în medie de 3,9/10. Site-ul scrie, ""Assassin's Creed" este, fără îndoială, una dintre cele mai bune adaptări ale unui joc video, cu o distribuție interesantă; din păcate, folosirea excesivă a CGI-ului a rezultat într-o plictiseală necaptivantă." Pe Metacritic, filmul are un scor de 36 din 100, bazat pe 38 de recenzii, indicând "recenzii majoritar nefavorabile". Audiența de pe CinemaScore i-a acordat filmului o
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
mai bună adaptare a unui joc video este genul de compliment fals care sună ca o hiperbolă, dar descrierea acoperă ambele părți." Într-o recenzie negativă, Peter Bradshaw de la "The Guardian" a scris, "Pun pariu că jocul este mult mai interesant. Dar și un Fassbender care vopsește peretele celulei sale moderne și care monitorizează pierderea de umiditate este destul de interesant." Robbie Collin de la "Daily Telegraph" a fost la fel de negativ, spunând, "Pentru toți cei care credeau că romanelor de conspirație ale lui
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
acoperă ambele părți." Într-o recenzie negativă, Peter Bradshaw de la "The Guardian" a scris, "Pun pariu că jocul este mult mai interesant. Dar și un Fassbender care vopsește peretele celulei sale moderne și care monitorizează pierderea de umiditate este destul de interesant." Robbie Collin de la "Daily Telegraph" a fost la fel de negativ, spunând, "Pentru toți cei care credeau că romanelor de conspirație ale lui Dan Brown le lipsea o picătură de parkour, "Assassin’s Creed" ar putea fi fix ceea ce căutau. Dar pentru
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
întâlnită în "Assassin's Creed III", dar este o călătorie ce merită parcursă dacă ești fan al seriei." Tom Bramwell de la Eurogamer i-a acordat jocului o notă de 7/10, lăudând cadrul, conținutul bogat, povestea înălțătoare și misiunile opționale interesante. Cu toate acestea, el a criticat designul familiar și neimaginativ al misiunilor, precum și mecanica free-running și lipsa posibilității de modificare a armelor. El a descris jocul ca o "oportunitate pierdută". Marty Silva de la IGN i-a acordat jocului o notă
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
ca fiind ""un minunat album eclectic, orientat spre rock"". William Cooper are o părere similară în AllMusic: "Frida scapă de limitările creative date de calitatea de membru al uneia din cele mai populare formații muzicale, cu acest album solid și interesant". Televiziunea Suedeză a filmat întregul proces de înregistrare, rezultând un documentar TV de o oră, incluzând interviuri cu Frida și Phil, Björn și Benny, și ceilalți muzicieni care apar pe album. Datorită succesului acestui album și a cântecului cu același
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
a apărut în a doua jumătate a jocului. Tyrrel a crezut și că toate personajele au avut propriile personalități și calități, considerându-i pe ei "vedetele adevărate" ale jocului. Chris Carter de la Destructoid a crezut că povestea jocului este destul de interesantă pentru ca jucătorii să o parcurgă. Leon Hurley de la GamesRadar a crezut că povestea a fost slabă și că "abia există în joc". Cu toate acestea, el a apreciat punctul culminant al jocului, considerându-l captivant. Matt Bertz de la "Game Informer
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
noastră tânără suferă de grabă. Ar vrea să se facă totul repede și bine. De aici surse de mari necazuri. Nu știm să așteptăm!”. Romanul "Ambigen" (1935) a materializat aceste experiențe, depășind cadrul ideologic inițial și devenind un document moral interesant.
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
însoțitorii săi în acest fel: “Fraților, nu vă întristați! Voi știți că suferim aceste lucruri pentru numele Domnului: puterea sa întrece orice putere, frumusețea sa, orice frumusețe, tăria sa este de nedescris, milostivirea sa este extraordinară. Ce este atunci mai interesant și mai frumos decât să ne consumăm viața pentru preaiubitul nostru Isus?". Cuvintele sale au trezit reacția șefului gărzii, care l-a zdruncinat cu o lovitură de lance. Adalbert a mai avut puterea atunci să ceară în rugăciune ca acele
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
mărimea arealului, fenomen care depinde în măsură de ce ne preocupă. Astfel arealul de ură crește la persoanele care sunt preocupate numai de gânduri de răzbunare. Un rol important îl au și hormonii, ca de exemplu dopamina sau serotonina. O experiență interesantă s-a făcut cu un șobolan care n-a avut încă pui, după o administrare de oxitocină a devenit o mamă dragostoasă pentru alți pui de șobolani. În cursul evoluției speciilor, sistemul nervos central, respectiv creierul s-a dezvoltat și
Die Glücksformel () [Corola-website/Science/331575_a_332904]
-
este scoarța cerebrală care este specifică primatelor, care l-a om a atins o perfecționare maximă. Omul de azi n-ar avea nici o șansă de a supraviețui, dacă n-ar avea la dispoziție mijloacele tehnice, realizate de inteligența umană. Este interesantă teoria lui, că noi tot cea ce credem, că în acel moment am hotărât noi, această hotărâre a fost luată demult în creier, fără ca noi despre acest lucru să fim conștienți. Aceasta nu înseamnă, că nu putem să controlăm pornirile
Die Glücksformel () [Corola-website/Science/331575_a_332904]
-
o varietate de personaje secundare demne de menționat, cum ar fi Elisabeth (Sissi) Delmas și lacheii ei, William Dunbar, Jim Morales, Nicolas Poliakoff, Hervé Pichon, Milly Solovieff, Tamiya Diop și alte personaje decorative ce lasă loc pentru întorsături de situație interesante, precum Emilie LeDuc, Taelia și Samantha Knight. Aelita este fiica lui Franz Hopper, creatorul lui Lyoko. Are părul roz. Aelita este diferită de alți membri ai grupului, deoarece ea este conectată cu Lyoko pentru că ea a rămas în calitate de gardiană a
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
a observat o luminozitate deosebită pe cer, asemănătoare în intensitate și culoare cu cea a cometelor. Fatio a emis o altă teorie asupra acestui fenomen, diferită de cea a lui Cassini, teorie acceptată de oamenii de știință. A rezolvat probleme interesante din domeniul matematicii aplicate, ca navigație, industrie. Astfel, a indicat o nouă metodă de a calcula viteza unui vas în opoziție cu cursul unei ape. A fost un precursor al analizei combinatorice, apărută mai târziu în Germania. În ceea ce privește disputa asupra
Nicolas Fatio de Duillier () [Corola-website/Science/331846_a_333175]