29,295 matches
-
1991, o privatizare care a fost, de fapt, o prădare a avuției publice, nașterea unei pături subțiri de superbogați care, prin cheltuielile lor nebunești în țări din Occident, aminteau de nobilii ruși de dinainte de revoluție, au născut în sufletul rușilor dorul de "tătuc", de salvatorul care să facă ordine în țară și să redea puterea și prestigiul Rusiei în afară. Prin '97-'98 Rusia se afla în pragul prăbușirii economice, iar anarhia politică era pe cale să anihileze și puținele succese ale
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Kremlin/ Pentru pacea lui Stalin...ș.a.m.d. Cam la aceeași vârstă Alexandru Malin Tăcu este descoperit și cunoscut de profesorul Gheorghe Puiu, după ce a plecat În ,,Noaptea aceea” (testament precoce?) În care ,,Aerul fraged În umbră coasei/ Devasta În numele dorului de moarte/ Țipatul universal al firului de iarbă”. Referindu-se la ,, Când vom pleca” și exemplificând cu: ,,Veninul vârstei spulberate-n zbor Cu Închipuiri amare de copil Pulsează În steaua pădurii Rezemata de tulpina cerului” Profesorul conchide: ,,avea acest copil
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mers la Biserică Sf. Gheorghe cel Nou, spre cimitirul Bellu. Dricul era simplu, tras numai de doi căi. Regretatul Bărcănescu, unul dintre cei mai buni prieteni ai poetului, venise Însoțit de corul sau, si a cântat: ,,Mai am un singur dor”. În fruntea procesiunii se aflau: M. Kogălniceanu, domnul și doamna Maiorescu, Lascăr Catargi, etc. Au fost ținute discursuri de către dl. Grigore Ventura, August Laurian, St. Caluschi și dr. Neagoe. Te refereai, Maline, la foaia această unicat: să știi, contează foarte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Într-un cadru mirific, așa cum Îi plăcuse să trăiască din primii ani ai copilăriei, verdeața, flori, liniște și, din când În când șoaptele vizitatorilor... Din depărtare: la Malin... Nu s-ar putea plânge nimeni că nu sunt destui ce duc dorul lui Malin și-i reînnoiesc amintirile. O prima dovadă prieteneasca este culegerea și tipărirea Într-un tiraj corespunzător de către familie, prieteni și susținătorii morali ai versurilor sale care Înseamnă volumul ,,Călătorul profund”. Scrisoarea alăturată, provenită de la familia prof. dr. docent
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
apelor Înjur Numai pe oamenii cu echilibrul perfect Nebunii și-au făcut o casă de trandafiri Albaștri numai pentru hard-rock Adresa mea exactă o veți găsi În cuvintele acestui băiat cuminte. Ciorapii mov ai cuvântului Albastrul din florile părului tău, Dorul vântului de cireșe coapte Teamă palmelor de a mângâia trupul iernii, Fugă de câinii rebeli ai păcatului Ochii Înlăcrimați ai pământului fără dragoste; Pasărea răstignita În coaja copacului indiferent Ultimul chiot aruncat de fulger În mare, Umbră albă din fruntea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic dar și dorul dumneavoastră de privighetoare, ochiul plângând al vieții și morții, cu toată răspunderea declar următoarele: Totul este Întocmai. Într-o neisprăvita zi de primăvară (recunosc) Împreună cu harponitul de Aladin, fiind În extaz și În grădina botanica a venețianului de Iași, după ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer În miez de noapte/ Când vântu-și face cruce și adoarme,/ Când apa sună-n pietre că un corn/ Să rupă luna vârfurile-n coarne”... Tot din surse absolut sigure știm
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu brațele pline de flori și lumina În suflet. Nu te vom uita niciodată și te vom aștepta mereu... Mereu alături de tine, o colegă care te-a prețuit foarte mult” Aură Ciubotaru, 3.03.1987 ,,...Dragul meu Malin, mi-e dor de tine! Mi-e dor de zâmbetul și ochii tăi. Mi-e dor de glasul tău. Și fiecare fărâma a amintirilor dintr-un sfârșit Întunecat de an, Iti aparțin ție, draga Maline. Printre cuvinte se strecoară câte un suspin, iar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și lumina În suflet. Nu te vom uita niciodată și te vom aștepta mereu... Mereu alături de tine, o colegă care te-a prețuit foarte mult” Aură Ciubotaru, 3.03.1987 ,,...Dragul meu Malin, mi-e dor de tine! Mi-e dor de zâmbetul și ochii tăi. Mi-e dor de glasul tău. Și fiecare fărâma a amintirilor dintr-un sfârșit Întunecat de an, Iti aparțin ție, draga Maline. Printre cuvinte se strecoară câte un suspin, iar lacrimile fierbinți și egoiste Încearcă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
niciodată și te vom aștepta mereu... Mereu alături de tine, o colegă care te-a prețuit foarte mult” Aură Ciubotaru, 3.03.1987 ,,...Dragul meu Malin, mi-e dor de tine! Mi-e dor de zâmbetul și ochii tăi. Mi-e dor de glasul tău. Și fiecare fărâma a amintirilor dintr-un sfârșit Întunecat de an, Iti aparțin ție, draga Maline. Printre cuvinte se strecoară câte un suspin, iar lacrimile fierbinți și egoiste Încearcă să șteargă cuvintele Incrustate de mine În trupul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poți fi mut de cuvânt Dar gingășia din copii? Nu se Închide floarea-zi Surâsul Întregului pământ”... Ana ,,...Pierdut-am multe ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii Încât, cu greu În urmă ta plasată nu m-am lăsat de dorul greu luată. Tăcerea ta, nemăsurate căi străbate când gândul meu, În chinuri mari se zbate, Și mă Întorc-pierdut de simțiri ale iubirii În lumea invincibila a firii. Și-atunci, inexorabila Îmi pare știrea existenței simțind, cum dragostea nicicând sfârșește”. Pentru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
rămâne veșnic vie În mintea mea. A rămas doar cenușă focului cu care mi-ai Încălzit sufletul și toată ființă. Ai plecat fără să ai puterea să te Întorci deși știu sigur că vrei să fii printre noi. Mi-e dor, dor de tine, tu prietenul tuturor, tu băiatul cu inima de aur. Te voi aștepta mereu”. Mihaela Olteanu (Misa) ,,...Un chip, un suflet pierdut. Așa cum pierzi o carte de joc, așa cum o imagine Îți dispare din minte cu trecerea timpului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
veșnic vie În mintea mea. A rămas doar cenușă focului cu care mi-ai Încălzit sufletul și toată ființă. Ai plecat fără să ai puterea să te Întorci deși știu sigur că vrei să fii printre noi. Mi-e dor, dor de tine, tu prietenul tuturor, tu băiatul cu inima de aur. Te voi aștepta mereu”. Mihaela Olteanu (Misa) ,,...Un chip, un suflet pierdut. Așa cum pierzi o carte de joc, așa cum o imagine Îți dispare din minte cu trecerea timpului. Rămâne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
William Eduard's, Ambasada ar fi răspuns acelui disperat SOS strigat de la Iași, Malin ar fi În viață și astăzi -fericitul unui destin de excepție. Am convingerea mistica, stranie, că cei doi gemeni World Trade Center s-au prăbușit de dorul poetului celest. Fantomă Îndurerata a lui Malin va pedepsi În continuare America pentru crimă făcută. - În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1986, Malin al poeziei a căzut Într-o comă abisala și În câteva ore a dispărut din viață
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
principiul după care se realizează. Aceleași limbi păstrează și un grup de verbe deponente, cu formă pasivă și cu înțeles pasiv (așa cum existau și în latină, dar care lipsesc în limbile romanice 60): dan. at l(nges "a-i fi dor", at f(rdes "a călători", synes "a i se părea"; norv. å synes "a crede", å eldes "a îmbă-trîni", å trives "a se simți bine", å fines "a se afla"; sued. att hopas "a spera", att minas "a-și aminti
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu speranța în sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I 3 ; imnul închinat frumuseților gliei italice și primăverii din ținutul natal (V 3) se află pe același plan cu elogiul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pustiu în care îi pregătise exilul un sicriu, el se simte aproape de pragul veciniciei (V 3). Ultima întâlnire cu Ibis, care și-a consumat întreaga existență în pustietoarea lui sete de vindictă (Și-ai dat o viață-ntreagă pe-un dor de răzbunare ?.../ Orb ! În mormânt de ură tu însuți te-ai închis), îi amintește că atunci Când omul pogoară spre mormânt/ Cuvântul de iertare e ultimu-i cuvânt. Poetul le solicită geților să-i cinstească memoria : când în calea voastră veți întâlni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Iorga, apropierea vasului care îi aduce pe Paris și Elena la Troia ar trebui să fie prilej de veselie o dată ce vestește sărbătoarea nunții. Cu toate acestea, o presimțire întunecată umbrește momentul festiv, iar Priam, Hecuba și Andromaca sunt neliniștiți de dorul de luptă al lui Hector : parcă pe toți apasă o frică, o prevestire (III 1). Încrezător în această pace sfântă a zeilor din ceruri, preotul cetății le reamintește troienilor interdicția de a cerceta misterele lumii : este poruncă a nu se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu se bucură de nuntă ca orice tânără (Nu Achile mă face gânditoare, ci nunta aceasta stranie, presimțirile mele pe care nu știu să le înțeleg), căci nu e sigură de identitatea reală a mirelui din vis (nu știu dacă dorul acesta al meu i se cuvine într-adevăr lui Achile - I 3). În același timp, fata simte clar legătura adâncă dintre iubire și moarte : Cât de amară e dulceața iubirii, cât de viu se împletește dragostea cu moartea (I 3
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tânjește după mai mult, de vreme ce sunt săptămâni de când la altarul ei au fost înjunghiați numai țapi, tauri și niciun om, iar o ființă inimoasă suferă să vadă lâncezeala în jurul ei (scena 7). Ulterior, regele emite ipoteza că poate i-e dor de țara ei, cu toate că tânăra n-a suspinat niciodată după vreun loc anume. Când Oreste și Pilade sunt capturați pe țărm, Toas decide să-i trimită la moarte justificându-și severitatea prin teama de reacția preotesei : Altfel, ce va crede
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cititor înseamnă cine înțelege o carte.” Nicolae Iorga 100. „Cărțile citite numai o dată sunt ca acei cunoscuți cărora nu le întorci vizita.” Nicolae Iorga 101. „Când mă cuprinde dor adânc de țară Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul, Iau cartea unde curge sfânt izvorul De-nțelepciune și tărie rară.” Ștefan O. Iosif 102. „O carte este mare nu în sine (o carte în sine nici nu există decât ca obiect fizic, dincolo de semnificația lui adevărată), ci întâi prin
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
frumoase) numai pentru a le admira stilul înseamnă ca și cum te-ai opri doar la culoarea și la mirosul plantelor folositoare și a nu da atenție sau a nu cunoaște puterea lor binefăcătoare.” Plutarh 133. „Scris-am stihuri mărețe nu din dorul de isprăvi, Ci a țării măreție s-o înalț mai sus de slăvi...” Firdousi 134. „Mulți oameni iubesc cărțile ca pe niște mobile, mai mult ca să gătească și să înfrumusețeze casele lor, decât pentru a împodobi și îmbogăți mintea lor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi, Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în care s-a născut. Tăblițele de lut și de metal, precum și sulurile de papirus sunt
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ci din el trăiesc cu toții, așa și de carte cade-se a se împărtăși tot neamul românesc.” V.A. Urechia 660. „De carte trebuie să te apropii ca de o iubită. Nu trebuie s-i citești decât atunci când ți-e dor de ea. Cititul în momente nepotrivite este infructuos. De aceea, dacă prin natura sa cititorul este instabil, trebuie să citească mai multe cărți deodată. Pe fiecare la timpul său. Să fie poligam. Nimic nu te reconfortează mai mult, după o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
până atunci spre lumina liniștitoare a virtuților domestice. Cântecul îi purta irezistibil și parcă împotriva voinței lor peste abisuri inimaginabile, în centrul intolerabilului, lăsându-le drept unică alinare repausul în tristețe, pe care anticii îl numeau catharsis. Cretanei îi era dor de țara ei: se molipsiseră toți, cu deosebirea că pe ei i-a apucat dorul după o țară necunoscută, a cărei limbă se chinuiau în zadar s-o descifreze, dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]