30,738 matches
-
VII-lea al Angliei cu Elisabeta de York a fost înființată dinastia Tudorilor care va conduce regatul pentru mai mult de un secol. Henric al VIII-lea a terminat statutul de coroană separată a Țării Galilor prin incorporarea acesteia în coroana engleză. Tot în timpul domniei acestuia, Anglia devine un regat protestant, iar Regatul Irlandei intră în uniune personală cu Regatul Angliei. Ultimul membru al dinastiei tudorilor este Elisabeta I a Angliei în timpul căreia puterea Angliei este consolidată și extinsă. La moartea acesteia
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
căreia puterea Angliei este consolidată și extinsă. La moartea acesteia fără moștenitori, coroana revine regelui Iacob IV Stuart al Scoției astfel că Regatul Scoției intră la rândul lui în uniune personală cu Anglia. Dinastia Stuarților a fost întreruptă în timpul Revoluției engleze între 1649, odată cu execuția regelui Carol I al Angliei, și Restaurația Stuarților din 1660, când Carol al II-lea al Angliei este încoronat. În urma Revoluției Glorioase din 1689, William de Orange urcă pe tronul Angliei, instaurând astfel o monarhie constituțională
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
anul 450. Au fost chemate de celtii britanici pentru a- i sprijini că mercenari pentru a-i alungă pe pictii invadatori, veniți din Scoția. Anglo-saxonii și iutii conduși de frații legendari Hengist și Horsa, s-au stabilit permanent pe teritoriul englez. În jurul anului 495, britonii au obținut o însemnată victorie la Bătălia de pe Muntele Badon, inspirând probabil legenda regelui Arthur. Deși după această bătălie invazia a fost încetinită, până în 615 britonii au fost siliți să se retragă în nordul și vestul
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
orașului York, vikingii numindu-l Jorvik. Așezările daneze din estul Angliei, zonă numită la vremea respectivă Danelaw și cele norvegiene din nordul Scoției și Irlanda au avut un impact îndeajuns de semnificativ pentru a lăsa o anumită amprentă asupra limbii engleze; multe dintre cuvintele de bază ale limbii engleze moderne sunt derivate din scandinava veche; de asemenea, multe dintre toponimele din Anglia, care fuseseră așezări daneze sau norvegiene și-au păstrat numele de origine scandinavă, ca exemplu, Sutherland. Succesorul său , Eduard
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
din estul Angliei, zonă numită la vremea respectivă Danelaw și cele norvegiene din nordul Scoției și Irlanda au avut un impact îndeajuns de semnificativ pentru a lăsa o anumită amprentă asupra limbii engleze; multe dintre cuvintele de bază ale limbii engleze moderne sunt derivate din scandinava veche; de asemenea, multe dintre toponimele din Anglia, care fuseseră așezări daneze sau norvegiene și-au păstrat numele de origine scandinavă, ca exemplu, Sutherland. Succesorul său , Eduard cel Bătrân, și cu Ethelred de Mercia, au
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
nordul Franței, , care în anul 911, regele francilor de vest, Carol III, l-a acceptat că vasal, devenind creștin și duce de Normandia. Prin căsătoriile lor, conții și ducii care i-au urmat au pătruns în castele regale franceze și engleze, câștigând influență. Pretențiile lor ca moștenitori i-au determinat să invadeze Anglia. Domnia lui Eduard Confesorul a marcat o slăbire considerabilă a puterii regale în favoarea nobilimii anglo-saxone locale, ce a fost înzestrată cu prerogative largi, capabilă să reziste atacurilor normande
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
de un amplu ecou, menționată în izvoarele din regatul Capetienilor, peninsula Scandinavei, Flandra și din Italia. Încoronarea să de crăciun în anul 1066 ca regele Wilhelm Cuceritorul la Westminster a marcat începutul epocii normande în Anglia. Organizarea normandă a regatului englez a purtat pecetea structurilor continentale, specifice celor ducatului normanzilor. Normanzii au conservat vechea împărțire administrativă anglo-saxonă, sistemul de relații sociale în vigoare, transplantând o concepție autoritata a puterii, aplicată cu succes pe continent, în cadrul ducatului și în raporturile cu regii
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă ca repartiția tuturor feudelor să fie dispersată pe întreagă întindere a regatului, lipsindu-le și de privilegiile de imunitate. Nobilimea engleză nu și-a putut crea principate teritoriale care să sfideze autoritatea regală. Caracterul necondiționat al tuturor posesiunilor funciare și inexistentă alodiilor făceau din regele William un stăpân al întregului pământ al țării, de jure și de facto, rezervându-și și
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Pădurii, ce confirmau monopolul regal asupra tuturor pădurilor regatului. Assizele de la Northampton erau împotriva braconajului, iar "La Grande Assize" limita competență tribunalelor seniorale. Au fost redactate manuale cu caracter juridic, în folosul judecătorilor, că "Tratat despre legile și obiceiurile Regatului englez" a lui Ranulf de Glanville, în timpul domniei lui Henric al II-lea. Sistemul legislativ era divers și contradictoriu, îngreunând procedua judiciară. Odinioară erau cutumele anglo-saxone, dublate de prescripțiile dreptului feudo-vasalic, introduse după 1066, alături de noul drept comercial. Dreptul canonic de
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
clerului vinvati de crime capitale potrivit legii comune. Sprijinit de papalitate, Becket s-a opus cu tenacitate, ceea ce i-a oferit regelui prilejul de a promulga în 1164 "Constituțiile din Clarendon", ce stabileau un control permanent al regalității asupra clerului englez. Alegerile episcopale și abațiale urmau să aibă loc în capela regală, sub supravegherea regelui, apelul judiciar la Curia română fiind supusă consimțământului regal și toți marii prelați ai regatului erau datori să jure credință regelui la alegerea lor. Asasinarea lui
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
datori să jure credință regelui la alegerea lor. Asasinarea lui Becket în 1170 de către un grup de cavaleri ai regelui a marcat victoria politicii regale față de biserica, în ciuda concesiilor. Perioada tranziției de la monarhia suzerană la monarhia suverană se încheiase. Statul englez era de dimensiunile unui cvasiimperiu, alipindu-și posesiuni angevine din Franța, punând bazele unor raporturi specifice cu biserica, de tutela, care vor conduce treptat la separarea față de Roma. În 1169, Henric a început cucerirea Irlandei. S-a căsătorit cu Eleanor
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
în Franța în urmă unui conflict cu regele francez Filip II August. Al patrulea fiu în familia regală, Ioan era cunoscut că "Fără-de-Țară" pentru că nu moștenise nimic. După ce a fost înfrânt de Filip în Bătălia de la Bouvines în 1214, nobilii englezi s-au răsculat și l-au forțat să semneze în 1215 Magna Charta Libertatum (alcătuită din 63 de clauze), prin care regele se obligă să recunoască drepturile și libertățile nobilimii și ale Bisericii. Magna Carta reprezenta astfel fundamentul sistemului legislativ
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
s-au răsculat și l-au forțat să semneze în 1215 Magna Charta Libertatum (alcătuită din 63 de clauze), prin care regele se obligă să recunoască drepturile și libertățile nobilimii și ale Bisericii. Magna Carta reprezenta astfel fundamentul sistemului legislativ englez. Actul era justificat de o concepție despre supremația legii, decurgând din caracterul ei divin. Orice încălcare, inclusiv de către rege, echivala cu o injustiție, principala funcție fiind păstrarea ei intactă, potrivit jurământului depus la încoronare. Magna Charta Libertatum stiupula controlul regalității
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Dorea să obțină tronul Sfântului Imperiu Roman pentru fratele său, Richard de Cornwall, precum și coroana Siciliei. Presiunea dărilor și numirea unor favoriți ai regelui din sudul Franței în posturi cheie în stat au declanșat în 1258 o revoltă a nobililor englezi conduși de Simon de Montfort, numită Războiul Baronilor, impunându-i regelui "Prevederile de la Oxford", plasându-l sub tutela oligarhie restrânse de baroni, cu un caracter și mai restrictiv. Deși Simon de Montfort a fost la început unul dintre favoriții promovați
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Henric a degenerat într-o tiranie. Cardinalul Wolsey a fost destituit în 1529 și învinuit de înalta trădare. Thomas Morus, succesorul sau că lord cancelar, a fost executat. Cu ajutorul lui Thomas Cromwell, noul lord cancelar, în 1534, regele separă biserica engleză de papalitate. S-a creat astfel biserica de stat anglicană, în fruntea căreia se află el însuși. Proprietățile bisericii catolice au fost confiscate, iar mănăstirile desființate. Henric al VIII-lea s-a căsătorit de cinci ori, executându-și două dintre
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
prin cel 39 de articole, a cimentat definitiv poziția bisericii anglicane de stat. După ce a respins pretențiile la tron ale Mariei Stuart, Elisabeta a sprijinit Olanda protestantă în lupta pentru eliberare, ceea ce izbucnește un război cu Spania. În 1588, flota engleză a anihilat Armada Spaniolă, mult superioară numeric, marcând sfârșitul supremației acesteia pe mare și ascensiunea puterii maritime engleze. Elisabeta captureaa corăbii spaniole într-un război neoficial, dus de corsari că Francis Drake. Anglia devenea o putere europeană. Pe plan intern
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
tron ale Mariei Stuart, Elisabeta a sprijinit Olanda protestantă în lupta pentru eliberare, ceea ce izbucnește un război cu Spania. În 1588, flota engleză a anihilat Armada Spaniolă, mult superioară numeric, marcând sfârșitul supremației acesteia pe mare și ascensiunea puterii maritime engleze. Elisabeta captureaa corăbii spaniole într-un război neoficial, dus de corsari că Francis Drake. Anglia devenea o putere europeană. Pe plan intern, regina celibatară și-a folosit cu dibăcie favoriții și apropiații, unii împotriva celorlalți și întărind astfel puterea monarhiei
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Sir (15 august 1771 - 21 septembrie 1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții sale. Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană. Printre operele sale celebre se numără "Ivanhoe", "Rob Roy", "The Lady of The Lake", "Waverley", "The Heart of Midlothian" și "The Bride of Lammermour". Există un număr de traduceri ale operelor lui Sir în limba
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
este unul din personajele principale ale seriei anime Sailor Moon. Ea este una din cele 4 inner senshi. A fost a treia senshi descoperită de către Sailor Moon. Numele ei real este (まこと 木の "Kino Makoto") sau Lita Kino în limba engleză. Ea este prințesa planetei Jupiter. Makoto a fost însărcinată cu datoria de a o proteja pe prințesa Serenity. În timpul Regatului de Argint, Sailor Jupiter a fost,de asemenea,Printesa pe planeta ei.Ea a fost printre cei care aveau obligatia
Makoto Kino () [Corola-website/Science/313743_a_315072]
-
cremalieră. Locomotivele lui Murray și Blenkinshop, spre deosebire de cele ale lui Trevithick, aveau doi cilindri dispuși vertical. Aveau o putere de 4 CP și, remorcând peste 90 tone, puteau atinge 5,6 km/h. Locomotive similare au fost construite pentru minele engleze din Coxlolodge, precum și pentru minele din Orel (Rusia), Königsgrave (Silezia) și Geislautern (Saar). În 1813, englezul William Brunton experimentează la Newbottle, o locomotivă cu abur, denumită "Steam-horse" ("Calul cu abur") a cărei propulsie era asigurată prin intermediul a două reazeme articulate
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
1813, englezul William Brunton experimentează la Newbottle, o locomotivă cu abur, denumită "Steam-horse" ("Calul cu abur") a cărei propulsie era asigurată prin intermediul a două reazeme articulate, care apăsau alternativ pe sol. Un astfel de model a fost utilizat pentru minele engleze din Rainton. Experiențele efectuate între 1812 și 1813 au demonstrat că aderența simplă din roată și șină permite remorcarea trenurilor, cu condiția ca greutatea locomotivei să fie suficient de mare. Astfel, William Hedley, Jonathan Foster și Timothy Hackworth construiesc un
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
o transmisie prin lanț. Un an mai târziu, în 1816, G. Stephenson și William Losch (1770 - 1861) au brevetat o locomotivă al cărei cazan se sprijinea pe resoarte cu abur. Astfel de locomotive au fost utilizate în mai multe mine engleze. La 27 septembrie 1825 începe o noua etapă a evoluției căilor ferate, o dată cu inaugurarea liniei Stockton - Darlington (nord-estul Angliei). Trenul inaugural al liniei, remorcat de locomotivă "Locomotion Nr.1" a fost condus chiar de Stephenson, care a proiectat atât locomotiva
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
multe ori se rupea datorită greutății locomotivelor). Acest tip de locomotivă a avut o largă răspândire în Anglia, unde a fost utilizat la remorcarea trenurilor exprese, până în 1894. Succesul obținut de linia Liverpool - Manchester a impulsionat construirea unor noi linii engleze, cât și răspândirea noului sistem de transport cu tracțiune cu abur în America de Nord, în Europa și în celelalte continente. După proiectele inginerului Daniel Gooch (1816 - 1889), a fost realizată o locomotivă pentru compania "Great Western Railway", care, la 11 iulie
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
atins viteza record de 108 km/h. Acest record a fost depășit pe 9 mai 1904, de modelul "City of Truro" al aceleiași companii feroviare, locomotivă care a atins 160 km/h. În paralel cu extinderea rețelei de căi ferate engleze, s-au perfecționat și locomotivele cu abur, un rol important având inginerii Robert Stephenson, Timothy Hackworth, Edward Bury, George Forrester, Daniel Gooch, Alexander Allan, Karl Beyer și alții. În 1827, s-a construit, de către Timothy Hackworth, prima locomotivă cu trei
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]