29,022 matches
-
se află pe malul sudic al râului Someșul Mare. Este mărginit de pârâurile Bratoșa și Straua. Râurilea Între Hotare și La Fântânele se varsă în Someșul Mare la Nimigea, traversând centrul localității. De asemenea exista și un izvor cu apă minerală numit de localnici ""Henți"" Peisajul natural este specific zonei de Silvo-Stepa și luncii Someșului . Flora este compusă din: Fauna este compusă din: Nimigea de jos este traversată de drumurile județene 272 (Strada Principală și Drumul Floreștiului) și 173B (Strada Gării
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
este însuși omul. Cea mai mare parte a teritoriului a fost luată în cultură. Activitatea omului a influențat solurile prin crearea unor condiții mai bune aerohidrice, prin sporirea gradului de aprovizionare în substanțe nutritive în urma încorporării în sol a îngrășămintelor minerale și organice. Acivitatea omului a avut și efecte negative. Prin administrarea continuă a îngrășămintelor azotoase a avut loc acidifierea secundară a profilului de sol. Efectuarea lucrărilor agricole cu mașini grele pe pământul jilav a dus la tasarea lui într-o
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
în anul 1969. În timpul verii, Ursoaia seacă. Fiind așezată pe culmea unui deal, Sulița are apă freatică la mare adâncime. Toate fântânile ce se găsesc pe platoul localității sunt foarte adânci 15-20 m. Apa conține o cantitate mare de săruri minerale, din care cauză nu prea se folosește pentru băut. Din motivele arătate mai sus, centrul fostului târg nu are decât puține fântâni. Majoritatea locuitorilor se aprovizionează cu apă de la fântânile ce se află pe malurile iazului Dracșani și a pârâului
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
balneoclimaterică sezonieră, de interes local, situată în raza comunei Șinca, județul Brașov, pe râul Perșani, la poalele de vest ale Munților Perșani, la 400 m alt., la 25 km NV de Brașov. Climat de depresiune intramontană, sedativ. Izvoare cu ape minerale clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotone. Obiective turistice: fosta mănăstire rupestră Pleșiu (șase încăperi în stâncă), părăsită în anul 1700 * Peștera Mare de la Merești, din Munții Perșani, descoperită în sec.XVIII, unde s-au găsit resturi de ceramică aparținând primei Epoci a
Perșani, Brașov () [Corola-website/Science/300957_a_302286]
-
12.01.2005 și se întinde pe o suprafață de 42 de hectare. Totodată, lângă Rotbav se poate vizita pădurea de stejari seculari, unii dintre acești copaci grandioși având vârste de peste 700 de ani. În zona se află și izvoarele minerale, despre care se spune încă din antichitate că apa acestora ajuta la afecțiuni reumatologice, cardiovasculare și ginecologice. Bătrânii spun că sub actuala biserică evanghelica a satului există o multitudine de catacombe și tuneluri secrete, care în trecut erau folosite de
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
Vulcan, mai demult "Vâlcândorf" (în dialectul săsesc "Wulkendref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Deține depozite minerale de cărbune și lignit. În secolul XIII este menționat pentru prima dată Vulcanul, care a evoluat ulterior către o comunitate bine închegată, în ciuda năvălirilor, bătăliilor, epidemiilor, emigrărilor (1907 în SUA), victimelor de război, ori deportărilor (1945 în URSS). Următoarea mențiune
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
toamna și destul de târziu primăvara ca rezultat al curenților reci de pe valea Tărlungului. Vânturile bat mai mult primăvara, mai ales din direcția vest. Satul dispune de resurse naturale care în momentul de față nu sunt suficient exploatate, și anume: apele minerale carbogazoase și sărate, argilă pentru cărămidă și țiglă, nisip și pietriș din albia celor două pârâuri necesare în construcție. În cadrul satului Tărlungeni se disting trei perioade diferite: prima perioadă către anii 1950-1960, o a doua între 1960-1990 și o a
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
două pârâuri necesare în construcție. În cadrul satului Tărlungeni se disting trei perioade diferite: prima perioadă către anii 1950-1960, o a doua între 1960-1990 și o a treia după 1990: Producția este diversificată, de la ouă, păsări și produse agricole, până la apă minerală, pâine și produse de panificație, spirt, cuie, fierăstraie și mașini agricole, cherestea și produse rezultate din prelucrarea lemnului, cărămidă, bolțari și alte materiale de construcții. Pe raza comunei își au sediul și firme mixte româno-ungare, finlandeze și se obțin produse
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
minoritatea romă. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.253 locuitori, dintre care 908 luterani, 274 ortodocși, 36 reformați, 15 romano-catolici ș.a. Satul dispune de resurse naturale care în momentul de față nu sunt foarte exploatate și anume: apele minerale carbogazoase,argilă pentru cărămidă și țiglă, nisip și pietriș din albia pârâurilor necesare în construcție. Producția este diversificată, de la ouă, păsări și produse agricole, până la apă minerală, pâine și produse de panificație, spirt, cuie, fierăstraie și mașini agricole, cherestea și
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
naturale care în momentul de față nu sunt foarte exploatate și anume: apele minerale carbogazoase,argilă pentru cărămidă și țiglă, nisip și pietriș din albia pârâurilor necesare în construcție. Producția este diversificată, de la ouă, păsări și produse agricole, până la apă minerală, pâine și produse de panificație, spirt, cuie, fierăstraie și mașini agricole, cherestea și produse rezultate din prelucrarea lemnului, cărămidă, bolțari și alte materiale de construcții. Efectivele de animale de pe teritoriul satului au urmat în ultimii ani o curbă descendentă, datorită
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
atestata documentar pentru prima oara în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Alte atestări documentare au fost făcute în anii1566 (Bwdöspathak), 1567 (Beudeospatak), 1638 (Feczen alias Büdöspataka).Numele maghiar provine din cuvintele ungurești büdös (împuțit) și patak (parau), de la apele minerale sulfuroase din zonă, care emană un miros urât. Stațiunea este situată la 300 m față de localitatea Ileanda, pe DN 1C și la 2 km de gară Ileanda, pe versantul stâng al văii Secătura. Această stațiune beneficiază de o așezare deosebit de
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
stâng al văii Secătura. Această stațiune beneficiază de o așezare deosebit de frumoasă, într-o grădină de brazi și foioase . Este o stațiune cu caracter permanent, unde au fost puse în evidență strate acvifere de adâncime cu ape slab mineralizate. Apă minerală izvorăște din mai multe locuri de sub stăncile din valea Secăturii, din depozitele oligocene care încep într-un facies continental, constituit dintr-un complex de argile cenușii, în care se găsește un strat de lignit, gresii, calcare cu concrețiuni de pirita
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
care se găsește un strat de lignit, gresii, calcare cu concrețiuni de pirita care dau mineralizarea apelor de Bizușa. Acestora le succed orizontul stratelor de Ciocmăni, urmat de stratele de Bizușa (formate din marne) iar apoi stratele de Ileanda. Apă minerală este amintită că amenajare cu interes local din 1932, fiind captata în două izvoare prin intermediul unei stații de pompare. Apă este slab sulfuroasa, sulfatata, foarte slab clorurata, calcica, sodica, magnezica. Stațiunea Bizușa-Băi are 4 surse cu apă rece/termala (trei
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, "Amfiteatru", si izvorul nr. 5, "Ruină". Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac. Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
vamă, amintind de faptul că această localitate, în timpul ocupațiilor străine, era punct de graniță. Cei doi urși care flanchează crucea și câmpul verde simbolizează bogăția cinegetică și silvică a zonei. Cercul marcat de valuri albastre semnifică prezența izvoarelor de ape minerale în zonă. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Coșna se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
sabie datând din sec. XII - XIII. Activitatea de bază a locuitorilor acestei localități o constituie agricultura și creșterea animalelor. Un aport la economia locală îl are și industria materialelor de construcții (carieră de nisip), industria alimentară (fabrică de îmbuteliat apă minerală), cât și comerțul și turismul rural.
Bodoc, Covasna () [Corola-website/Science/300372_a_301701]
-
este de -40 °C, iar a lunii iulie de +18 °C. Cantitatea medie a precipitațiilor anuale este de 700-800ml. Direcția dominantă a vânturilor este Nord - Nord-Est. Curenții sunt canalizați pe valea Someșului. Amplitudinile medii termice variază între 22-23 °C. Resursele minerale sunt puține: nisip și pietriș în albia Someșului, piatră de calcar în pădurea de pe Huhu, odinioară intens exploatată și saramură.
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
(în ) este un sat ce aparține orașului Baraolt din județul Covasna, Transilvania, România. Se află la poalele munților Harghita. Localitatea este cunoscută pentru izvoarele de ape minerale aflate acolo, exploatate de compania S. C S. R. L. În vatra satului Biborțeni, se află un zăcământ de apă minerală, în ulucul pârâului Baraolt. Din punct de vedere administrativ, satul aparține orașului Baraolt. Distanța față de Baraolt este de ; până la reședința din
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
aparține orașului Baraolt din județul Covasna, Transilvania, România. Se află la poalele munților Harghita. Localitatea este cunoscută pentru izvoarele de ape minerale aflate acolo, exploatate de compania S. C S. R. L. În vatra satului Biborțeni, se află un zăcământ de apă minerală, în ulucul pârâului Baraolt. Din punct de vedere administrativ, satul aparține orașului Baraolt. Distanța față de Baraolt este de ; până la reședința din județ (municipiul Sfântu Gheorghe) distanța de se poate parcurge pe DJ122, respectiv DN12. Cea mai apropiată stație CFR este
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Biborțeni S.R.L. Satul Biborțeni se află la poalele sudice ale Munților Baraolt, la limita geografică majoră ce desparte masivul Baraolt-la sud, de munții Harghitei de sud, înspre nord. Altitudinea localității este de cca. deasupra nivelului mării. Perimetrul zăcământului de apă minerală Biborțeni este limitat de: Munții Harghitei de sud, la nord; Depresiunea Bâtani, la est, Munții Baraoltului la sud, respectiv Depresiunea Baraoltului, la vest. Primele informații referitoare la existența și folosirea apelor minerale din zona localității datează încă din timpul romanilor
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
cca. deasupra nivelului mării. Perimetrul zăcământului de apă minerală Biborțeni este limitat de: Munții Harghitei de sud, la nord; Depresiunea Bâtani, la est, Munții Baraoltului la sud, respectiv Depresiunea Baraoltului, la vest. Primele informații referitoare la existența și folosirea apelor minerale din zona localității datează încă din timpul romanilor. Se presupune că la Calea Crucii Baraolt, exista un turn de observație care păzea drumul dintre localitatea Hoghiz (Ponte Vetere) și Bazinul Ciucului Inferior. Acest drum - care la Baraolt era pietruit - trecea
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
prin Biborțeni. În hotarul comunei, de sub Pădurea Mare, au fost depistate și scoase la lumina zilei ceramică din epoca fierului și romană. Printre obiecte s-au identificat fibule romane și tuburi din ceramic, care ne dau de înțeles că apa minerală era condusă și folosită pentru băi (Anuarul Muzeului Regional Sf. Gheorghe, 1955). Însăși denumirea localității - Villa Byborch - notată în anul 1332, arată că acest sat era o localitate mai dezvoltată, cu caracter de orășel mic, probabil stațiunea balneară locală cu
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
anul 1332, arată că acest sat era o localitate mai dezvoltată, cu caracter de orășel mic, probabil stațiunea balneară locală cu băi carbogazoase. Numele amintește de prezența brebilor (în maghiară "bibarcok") în zonă. Până la generalizarea denumirii de Biborțeni aplicată apelor minerale provenind din zăcământul omonim, la identificarea acestora s-au folosit două nume (mărci) distincte: BORHEGY era denumirea dată izvorului situat la poalele dealului Tirco, exploatarea acestuia durând până în 1949. Etimologic, denumirea însemna “din dealul vinului” (borhegy = dealul vinului în lb
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
lui Barros Gabor (1848 - 1892), fost ministru al transporturilor de la Budapesta, drept mulțumire pentru sprijinul acordat pentru dezvoltarea infrastructurii din zonă. Din acest motiv, în sursele de arhivă cuvântul Biborțeni apare doar cu referire la localitate, documentele referitoare la apa minerală din zonă utilizând una din cele două denumiri arătate mai sus. În decursul timpului, utilizarea apelor minerale, în cure interne sau externe se făcea empiric, iar cunoștințele despre aceste tratamente se transmiteau, de cele mai multe ori, pe cale orală, devenind uneori chiar
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
dezvoltarea infrastructurii din zonă. Din acest motiv, în sursele de arhivă cuvântul Biborțeni apare doar cu referire la localitate, documentele referitoare la apa minerală din zonă utilizând una din cele două denumiri arătate mai sus. În decursul timpului, utilizarea apelor minerale, în cure interne sau externe se făcea empiric, iar cunoștințele despre aceste tratamente se transmiteau, de cele mai multe ori, pe cale orală, devenind uneori chiar legende. Dezvoltarea societății la sfârșitul secolului al XIX-lea, concomitent cu dezvoltarea tehnicii și științelor, a făcut
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]