28,355 matches
-
iunie 1819, ce a aparținut hagiului Prodan. Principala piesă de mobilier din dormitor este patul, înconjurat de piese realizate prin intarsie de sidef. Bucătăria de iarnă păstrează un bogat inventar de obiecte de uz casnic-gospodăresc folosite în epocă. Se pot remarca farfurii din argint (gravate cu anul 1824, ce au fost lucrate în ateliere vieneze), tingiri, căldărușe, ibrice de cafea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură aparținând tipului de casă țărănească de epocă, construită
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
farului, sunt folosite în prezent ca anexe ale muzeului. De asemenea, curtea interioară dă o notă aparte obiectivului muzeal. Exponatele din Muzeul Farul Sulinei fac parte din colecția de istorie modernă și contemporană a Muzeului de Istorie și Arheologie. Se remarcă piesele de mobilier care au aparținut scriitorului Jean Bart și fotografiile de familie ale acestuia, colecția de arme din secolele XVIII - XX, medaliile, documentele, hărțile și fotografiile privind activitatea Comisiunii Europene a Dunării. Farul este încă funcțional, fascicolele de lumină
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
focșănean - maiorul Gheorghe Pastia, scriitorul Al. Vlahuță, țăranul Ion Roată). Mărturiile etnografice, pește 6.000 la număr (unelte, ceramică, port popular, textile de casă), vin să completeze mărturiile arheologice și istorice, oferind o imagine a vieții pe aceste meleaguri. Se remarcă în principal colecția de port popular, în special cea de cămăși și catrințe (unele dintre ele unicate în ceea ce privește materialele utilizate: fir metalic și lânica), precum și colecția de tipare de cas rotunde sau păpușare specifice zonei etnografice Vrancea. Patrimoniul de științele
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
Daciei și epocii medievale. Liticii romane îi aparțin piese de tipul stelelor funerare, lei funerari, postamente de statui etc aparținând secolelor al II-lea - al III -lea și provenind din diverse locuri ale provinciei Dacia. Dintre piesele litice medievale se remarcă cele provenind de la conacul cantacuzin de la Mărgineni (stâlpi, capiteluri, baze de coloane, ancadramente de uși și ferestre), monument de arhitectură, care prefigurează repertoriul decorativ al artei brâncovenești. Alături de acestea mai pot fi văzute diverse monumente funerare și pietre tombale, în
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Franța au murit în timpul războiului, cea mai mare parte după ce a fost deportată în lagărele de exterminare. Aceasta însemană că, dintr-o populație de 350.00 de evrei francezi din 1940, au fost uciși aproape 25%. Deși este cumplit, trebuie remarcat că, spre deosebire de situația din alte țări ocupate de Germania, situația a fost mai bună. În Olanda de exemplu, 75% din populația evreiască a fost exterminată. Eliberarea Franței a fost rezultatul operațiunilor aliate "Overlord" și "Dragoon" din the vara anului 1944
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu Murguleț căzuse la pat, bolnav de reumatism. Revăzându-l pe Mihai după câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și de soția lui, Sașa. Între timp, Tănase Scatiu se mutase cu familia în capitala de județ, luându-l acolo și pe boierul Dinu Murguleț. Devenit om cu stare și implicându-se în diferite combinații
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
de lipsa lui de cultură îl face să se comporte tiranic în relațiile cu soția și cu socrul său. Alte personaje secundare (Nichitachi, Bănică, Haim) completează imaginea unei societăți populate de ariviști lacomi și lipsiți de scrupule. Tănase Scatiu se remarcă prin vitalitatea rudimentară evidențiată în momentele de mânie, în dansul chindiei de la zaiafetul organizat cu ocazia primirii ministrului sau în gesturile exagerate de durere exhibate la înmormântarea Tincuței. Liniștit și lucid, el își arată caracterul meschin atunci când își trimite sluga
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Scatiu" a fost considerat de criticii literari ca un „complement dramatic” al romanului " Viața la țară", înlocuind lirismul primului roman al ciclului cu episoade cu un ritm dinamic, precum și cu o analiză psihologică subtilă a unei tipologii umane. Romanul se remarcă prin observația atentă și prin rafinamentul analizei, în timp ce scena violentă din final are „nerv și concentrare”. Tematica transferului de clasă descinde, potrivit lui Șerban Cioculescu, din "Ciocoii vechi și noi", romanul zamfirescian denunțând procesul istoric de ascensiune socială a arendașului arivist
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Facțiunea pornește într-o acțiune de pedepsire a coloniei, dar arma adusă de Zoë îi ajută pe coloniști să câștige. Drept mulțumire pentru ajutorul acordat, generalul Gau recunoaște legitimitatea înființării coloniei Roanoke, deși ea nu aparține Conclavului. Thomas M. Wagner remarcă în "SF Reviews.net" că „Scalzi prezintă cu abilitate o poveste a maturizării într-un cadru general deja cunoscut” și îl aseamănă cu Heinlein. În "Strange Horizons", Richard Larson caracterizează romanul drept „o lectură agreabilă, deoarece John Scalzi este un
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
credea în destinul istoric al boierimii autohtone, care a păstrat și transmis urmașilor cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc: iubirea față de țară, omenia, cinstea și setea de cultură. Cu toate acestea, el nu ignoră situația grea a țărănimii remarcată de Matei Damian. În opinia lui Paul Cornea, Matei Damian este pivotul central al romanului, cel care moderează conflictele sociale și garantează un echilibru social între clase, dar nu poate înlătura cauzele profunde ale conflictelor. Personajul are o adâncime analitică
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Viața la țară" și "Tănase Scatiu" sunt singurele scrieri „cu adevărat, rezistente” ale lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce "În război" ar fi „un semieșec”, iar "Anna" și "Lydda" „eșecuri totale”. Criticul Eugen Lovinescu a elogiat scrierile literare ale lui Duiliu Zamfirescu, remarcând însă că romanele sale au o valoare inegală, iar " Viața la țară" este cel mai valoros dintre ele prin „echilibrul de realism și de idealism, prin poezia pământului și a vechii noastre boierimi iubitoare de pământ, și, mai ales, prin
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
de caracter” în care s-a distins în anii 1930-1940. El și-a făcut debutul la Greenwich Village Playhouse în 1926 în piesa "Prințesa Turandot" de Carlo Gozzi, într-un dublu rol:Tartaglia și Ishmael. Eva Le Gallienne l-a remarcat și l-a angajat de îndată, vreme de cinci ani, ca membru fondator în trupa ei, Civic Repertory Theatre de pe Broadway. În anul următor Bromberg s-a căsătorit cu Goldie Doberman, cu care a avut trei copii, dintre care unul
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
1931-1940), din compania Group Theatre, care și-a propus să aducă pe Broadway piese ce explorau subiecte sociale și morale, cu ajutorul unor tehnici actoricești care puneau accentul pe realismul emoției și adâncimea psihologică. Pe scena de la Group Theatre a fost remarcat in două roluri principale, în piesele "Men in White" și "Gold Eagle Guy". De asemenea a jucat într-un remarcabil rol secundar in piesa lui Clifford Odets, "Awake and Sing", pe care o va regiza in 1946 in cadrul companiei
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
adosat (inițial folosit ca rezervor de apă) precum și câte un corp mai jos, adosat, cu funcțiuni anexe. Se păstrează podul rulant din hala principală. Unul dintre motoarele inițiale Carels Frères se păstrează încă la Muzeul Tehnic "Prof.ing. Dimitrie Leonida". Se remarcă eleganța fermelor și gradul înalt de iluminare naturală al halelor. Încă din primăvara anului 1868 se atestă existența în București a unei societăți care primise în concesiune iluminatul orașului cu gaz. Această societate a trecut într-un timp relativ scurt
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
final fiind mai scurtă decât cea din versiunea publicată în volum. În ediția sa definitivă, romanul este împărțit în 17 capitole nenumerotate și având următoarele titluri: Scriitorul Felix Aderca a fost pasionat constant de literatura științifico-fantastică. Preocuparea sa poate fi remarcată din articolul „Ce e viitorismul?”, apărut în 1922, în care scriitorul scrie: "„Idealul lui Marinetti este «creațiunea omului mecanic, ale cărui fragmente să poată fi înlocuite», și se pare că ultimele rezultate științifice (menținerea în viață a unor țesuturi în
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
în continuă metamorfoză”", a realizat un roman fantastic cu "„egală izbândă și cu o artă a scrisului încântătoare”". Lipsa de interes a criticii literare față de literatura științifico-fantastică românească din prima jumătate a secolului al XX-lea s-a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
nu știe unde și câte dintre picturile sale vor mai fi. "Gazeta țăranilor", care apărea în Mușătești, județul Argeș, în numărul din 17 iunie 1901, sub semnătura lui Al. Valescu, proprietarul ziarului, publica un articol intitulat " Pictorul Marinescu", în care remarca ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen, Veneția, Paris, etc., vizitând și studiind marile saloane ale pictorilor
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
faptul că Bucovina a constituit inima politică și vatra etnografică a statului moldovenesc, însuși chiar partea cea mai „moldovenească” din Moldova, iar Mihai Eminescu a afirmat că este cea mai veche și cea mai frumoasă parte a acesteia. Este de remarcat că procesul de dezorganizare al așezărilor umane inițiat odată cu pierderea de către statul român a jumătății nordice a Bucovinei în 1940, a făcut ca zona de influență a orașului Cernăuți - nucleul polarizator al întregii regiuni să fie mult redusă, iar sistemul
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
a fost un mare învățat musulman venit în Timbuktu în anul 1433. Conform unei legende, șeicul El-Mokhtar Hamalla a fondat moscheea pentru un om sfânt ce va veni peste mulți ani în oraș, acesta fiind Sidi Yahya. S-a făcut remarcat prin cunoștințele lui superioare din diferite domenii, nu doar teologie, precum istorie, geografie sau astronomie. Astfel, el a devenit cunoscut că cel mai mare învățat al timpului său din întregul Mâli, fiind extrem de respectat. A murit în anul 1463 și
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
acid cinamic precum și nothofagin. De-a lungul secolelor 17 și 18, călătorii și botaniștii europeni care au vizitat regiunea Cederberg din Africa de Sud au făcut referiri cu privire la abundența unei "plante bune" în scopuri curative. În 1772, naturalistul suedez Carl Thunberg a remarcat că "oamenii de la țară prepară ceai" dintr-o plantă pe care o numesc rooibos sau redbush. Tradițional, localnicii se urcau în munți unde tăiau frunzele fine sub formă de ac ale plantei sălbatice Rooibos. Acestea erau apoi împachetate în saci
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr (pentru puști) și Hirtenberg (cartușe), la Bluman, Troisdorf și Rottweil (pentru pulberi)"”. La începutul anului 1914, Ministerul de Război a
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se îndreaptă. Naratorul privește cerul pe când noaptea dispărea, remarcând o stea strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său, cu toate acestea, nu are încredere în stea și în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul își liniștește sufletul, el
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
el. „Ar putea fi hrană în ea, dar simțurile sunt ucise de gust, iar gustul îți dă durere de stomac”. Poemul a primit, cu toate acestea, unele laude. O ediție de la începutul secolului al XX-lea al "Encyclopædia Britannica" a remarcat că muzicalitatea din „Ulalume” a fost un succes. „Reverberațiile monotone din "Ulalume" intonate corect ar produce în noi ceva de genul aceluiași efect produs asupra unui ascultător care nu știe niciun cuvânt din limba engleză”. George Gilfillan a remarcat în
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a remarcat că muzicalitatea din „Ulalume” a fost un succes. „Reverberațiile monotone din "Ulalume" intonate corect ar produce în noi ceva de genul aceluiași efect produs asupra unui ascultător care nu știe niciun cuvânt din limba engleză”. George Gilfillan a remarcat în "London Critic": După moartea lui Poe, Thomas Holley Chivers a pretins că „Ulalume” a fost plagiat după unul dintre poemele sale. Chivers a făcut mai multe acuzații nefondate similare împotriva lui Poe. Chiar și așa, el a afirmat că
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
anului acesta înstrăinat mai tăcerea și absența unui răspuns la întrebările sale. Acest monolog poate fi privit ca un punct de cotitură al baladei. În cea de-a treia strofă se revine la perspectiva de persoana a III-a. Este remarcat faptul că doamna doarme, iar naratorul speră că somnul ei să fie la fel de adânc și protejat. Spre deosebire de celelalte strofe, ea are o formă simetrică, aceasta fiind singura modificare metrică a întregii balade (3:39). Pe de o parte naratorul liric
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]