29,295 matches
-
voinței lor peste abisuri inimaginabile, în centrul intolerabilului, lăsându-le drept unică alinare repausul în tristețe, pe care anticii îl numeau catharsis. Cretanei îi era dor de țara ei: se molipsiseră toți, cu deosebirea că pe ei i-a apucat dorul după o țară necunoscută, a cărei limbă se chinuiau în zadar s-o descifreze, dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el ca pe o moștenire redutabilă. Când se stinse, odată cu ultimele note ale melodiei, viziunea acestui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întâi pe învățător ("apostol laic al învățământului și amic al poporului, care încasează stoic loviturile pe care i le aplică acest bun popor, pradă delirului bahic"), și, prin el, pe patronii restaurantului gării ("ea e o cretană, căreia îi e dor de țara ei și cântă de-ți vâră Minotaurul în cap"). Și apoi, întâlnirea cu șeful de gară, pe care considerațiile lui Schopenhauer despre muzică îl lăsaseră cu gura căscată, și cum se dusese la el acasă, la o petrecere
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca și pe fiica mea Betty. Viața mea, a surorii, a mamei și a bunicii, a fost lipsiă de prezența tatălui Victor. Mama nu a apucat să mă vadă pe mine și pe soțul meu, doctori în știință. Mi-e dor de mama și simt un imens gol în suflet și cu greu am scris câteva rânduri despre EA. Mama a predat limba și literatura română și istoria zbuciumată a României. Ea m-a făcut româncă, cu dragoste de țară și
DORUL DE MAMĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vitalia Vangheli-Pavlicenco () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1706]
-
pentru care Petru/Platon învață foarte bine limba română în cei patru ani de ședere aici, iar acest bilingvism slavono-român va fi amprenta sa lingvistică pe care o va pune pe toate obștile pe care le va păstori mai târziu. Dorul de a-și găsi un părinte duhovnicesc și de a intra în ascultare îl face pe Platon să se apropie și aici de oameni profund înduhovniciți, a căror amintire o va purta peste ani. Astfel, îl cunoaște pe Dorotei, egumenul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iar ceilalți dau afirmativ din cap. Eu îmi torturez mintea: principiul după care totul e perisabil trebuie să fie el însuși perisabil? Doar poezia adevărată face excepție, întâlnirea din acea zi a demonstrat-o. În nopțile senine ale Iașului cu doruri multe, umbrele nu contenesc în căutarea metaforelor pentru a atinge și ele măcar gândul nemuririi. DOCUMENTE BIBLIOFILE Mișcarea de bibliofilie și ex-libris poate fi considerată o replică dată culturii prin imagini, această "avalanșă" ce tinde să monopolizeze receptivitatea omului zilelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
DE LA ISTORICUL TURN AL GOLIEI Am dormit rău în noaptea asta. Deschid fereastra cât e de mare, lumina și cerul curat intră năvalnic peste mine. Se anunță o zi frumoasă, una dintre cele care te înalță din prăbușire și redau dorul de viață. De la înălțimea Turnului, marele oraș pare ca o navă care înaintează lin și monoton prin timp. Toți privitorii sunt fascinați de superba panoramă așternută la picioare. În față orizontul colorat discret, în spate, curtea mănăstirii Golia cu iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
stimează pe aceștia". Și am mai adăuga că momentele înălțătoare sunt tocmai acelea în care Iașul (a cărui cultură este parte esențială a culturii naționale) emană prin toți porii mesaje umaniste, născute cum spune poetul din prea multă iubire și dor de transcendență. SALOANELE ASACHIENE După câțiva ani buni de la întreruperea lor, Saloanele asachiene de carte au cam început să fie uitate. Puțini au rămas cei care își mai amintesc de efervescența culturală provocată de aceste saloane internaționale în organizarea Bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la Hotin, pe tatăl meu nu l-am mai prins în viață. Mama a locuit o vreme la mine la Bacău. La Hotin nu i s-a acordat pensie de urmaș, iar aici la mine nu s-a putut acomoda. Dorul ei de casă a învins, a revenit la casa ei, unde s-a și stins.
DORUL DE CASA EI, A ÎNVINS. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Dabura () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1680]
-
într-o încercare de a conduce lumea) și în Demon Leed (în care Julie Christie este violată de un calculator care pune stăpînire pe reședința ei). În Neuromancer, Gibson înfățișează lupta unui erou care mai are încă dorințe, speranțe, temeri, doruri și resentimente, ba chiar și amintiri, și care încearcă să-și mențină controlul asupra mediului înconjurător. El urmează tradiția romanului scris în linia lui Raymond Chandler, în care eroul este un "tip dur", un personaj individualist care luptă pentru onoare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
19; Hotel Unirea (Hr.A. Hantopulos), str. Covaci, 7; Hotel Victoria (I. Mateescu), str. șelari, 2; Hotel Viena, Calea Victoriei, 50; Hotel Vlașca, Calea Rahova, 90 (p. 340). Tipografii: Binder, Is., str. Brezoianu, 1; Bomches, Ed., str. Smârdan, 51; Cucu (doamna), Dor., B-dul Elisabeta; Göbl, C., str. Doamnei, 14; Göbl (frații), Pasagiul Român, 12; Conduratu & Rădulescu, str. Teatrului, 8; Grassiany, El., str. șelari, 10; Grecescu, Al., str. știrbei Vodă, 4; Imprimeria „L’Indépendance Roumaine“, ziare, cărți, afișe, str. Clemenței, 1; Imprimeria Statului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
a afirma aceasta este o insultă împotriva Divinei Providențe. Trupul este doar lutul fragil unde sufletul își împlinește încercarea, unde combate pentru cucerirea veșnică, unde refuză fructul răului pentru a-l primi pe cel al nemuririi veșnic fericite. Avem un dor nesătul de viață fericită, care ne revelează aspirația spre infinit, spre Dumnezeu, scopul nostru ultim; acesta este adevăratul nostru instinct, dacă putem spune așa; aceasta este marea pasiune a sufletului creat pentru Dumnezeu; tot ceea ce e pământesc ne preocupă, pentru că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe noi mai triști și mai săraci, dar cu bucuria de a fi întâlnit pe cărarea vieții noastre un OM adevărat! Pentru că înainte de a fi profesor, a fost un mare Om și astfel îl vom păstra în inimile noastre ! Cu dor și jale să-l plângem împreună și a ne rugăm pentru sufletul lui ! E tristă "starea uniunii"! Dumnezeu să-1 odihnească ! Mihaela Vidopol (Balanovici) pentru clasa 12 E+F, generația 1983/1987, Liceul „Mihai Eminescu” din Botoșani, 16.02.2011 Un
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii săi; Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Viteazul, ovații, discursuri. Lumea românească a cunoscut atunci cea mai mare întrecere oratorică. Sala Dacia de la București, în special, a fost tribuna de unde mari talente rosteau cele mai înflăcărate cuvîntări pentru cea mai pasionată cauză ce poate însufleți un neam: dorul întregirii lui. Citez cîteva nume care vor rămîne mari în istoria românească: Take Ionescu, Nicu Filipescu, N. Iorga, Barbu Delavrancea, Toma Stelian, Octavian Goga, N. Fleva, părintele Lucaci, toți intransigenți susținători ai politicii pro-aliate. În anul 1915 eram student la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
locurile rotunde; drumurile, drumurile spun întotdeauna ceva despre interioarele mele. În "Convorbiri... (literare n. red.)", cu poeme vechi și schilodite, simbolic, nu valoric o apariție pentru sturzi?! (Corneliu Sturzu era redactor șef n. red.). Nu știu. Cred că mi-e dor de Sulina. Și de fotbal. Și de multă poezie adevărată. Am fost la Adrian (Alui Gheorghe n. red.) trei zile, dar nu m-am simțit ca alteori [...] Am umblat pe străzi și mi-am amintit de Retif de la Bretonne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de ce, aș vrea să-i spun că e nesuferit. E prea mult omăt în munți, e frig. Ducă-se! Sînt sătul! Sînt zile în care fiecărei femei aș vrea să-i spun Remedios. Și știu că numai fiindcă mi-e dor de ploi. Anul '80 a fost atît de urît, au murit atîția oameni pe care-i iubeam nespus, decembrie ținînd să fie luna cea mai nesuferită. Pentru că John Lennon a fost întotdeauna de partea mea. Și nu suport să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fi o liniște constructivă. Școala a început, dar ducerea acolo nu-mi mai provoacă revelații. Nici copiii nu mă mai încîntă așa mult. Îmi doresc să vină vara și să plec prin patrie, spre Sud în primul rînd. Mi-e dor de Sulina, de marea cea care-mi seamănă prin nu știu ce! Și aș vrea să se hotărască apariția cărții mele. Simt că e bună și că o merit publicată. Și cred că am și nevoie de ea. Aparițiile în presă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Dar există și lucruri care devin deranjante atunci cînd se exagerează! Joi mă duc la P. Neamț. O seară de poezie; organizată de ziarul județean. Adrian l-a găsit pe D-tru Chioaru (echinoxistul). El ne căuta pe noi. Mi-e dor de ei. Vorbesc prea mult singur. Cred, așa cum spunea și Edgar Wind, că există și o anticameră a poetului, adică un timp cînd nu are nevoie de singurătate. Atunci trebuie să plec. Sau să nu fiu lăsat singur. Intenționam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de centimetri. Viscolește. Cred că sînt cam împrăștiat din cauza acestei schimbări. Încerc să-mi recapăt echilibrul, să-mi reiau serios lecturile, să scriu tot ce vreau și tot ce pot! Aștept Anul nou pentru a merge la București! Mi-e dor de prietenii de acolo! Mircea Cărtărescu tocmai mi-a scris despre tot ce se mai întîmplă pe acolo, despre cărți! Am fost la Iași, la lansarea cărții lui Lucian (Vasiliu n. red.), am petrecut cîteva zile minunate cu el, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
iarna asta ticăloasă! La București, deși m-am văzut cu toată lumea bună și prietenă, toate zilele au fost inhibate de acest frig păcătos accentuat și de poziția oficială à propos de calorifere. Nu mai revin, dar zilnic mi-a fost dor de trosnetul lemnelor din soba de acasă! Mi-am petrecut zilele cu Iaru, Nedelciu, Cărtărescu, Mușina, I.B. Lefter, Eugen Suciu, Dora lui Nichita (Stănescu n. red.), Petre Stoica, D.R.-ul, Bălăiță, Prelipceanu, Dinu Flămând, Mircea Martin, Șora, Cezar Ivănescu, N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și pînă la Colocvii mai e mult. Opiniile din Săptămîna sînt prea securiste ca să fie luate în serios. După cîte scrisori picante i-am trimis eu tovarășului colonel E. Barbu, nu-i de mirare că mă citește cu atenție și dor! Îmi pare rău că n-ai dat examene! Măcar de m-ai bucura cu apariția cărții tale! Adresele solicitate: Marta Petreu Str. I. Bela, nr. 33, Ap. 6 Cluj-Napoca 3400 și Ion Mureșan sat Strîmbu, Com. Chiuiești, Jud. Cluj, cod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să-ți trimit. Oricum, vreau, dacă se poate, să citesc luna aceasta! Mă bucur c-ai consimțit la o mare prietenie! Știu că nu ne vom dezamăgi: Dacă vreau să vin mai curînd la Iași, e semn că mi-e dor de tine și că vreau să-mi arătați tu acest oraș! Acum îți spun "noapte bună!" Și să fie lumină, mîine! Cu toată prietenia, Aurel VALUL '80 Se pare că vehiculata idee de "generație" a devenit mai mult decît atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
face oarecum absurd. Nu incongruent și straniu, dar suficient de personal pentru a fi privit ponciș. Voi încerca să intru cu tractorul prin manuscrise, voi alege mai multe, ți le voi trimite și voi aștepta să mă chemi. Mi-e dor de oraș. De umezeala unor străzi cu guralivi și muți. Și mă bucură gîndul că voi umbla cu tine, că voi percepe un oraș mergînd cu vorbele tale. "Declarația" ta de prietenie acceptată m-a bucurat! Mult! Mulțumesc! Nu spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Scriem profund cînd ne amintim zilele profunde. Fără întîmplări (chiar în interiorul unei clipe) nu am ști să zburăm, să despărțim aerul curat de aerul hecatombei. Cînd se furișează prea multă liniște în noi nu sîntem poeți, ci leneși. Mi-e dor de ploi, de oraș, de dragoste. Muntele umblă prin mine, dar ce e un munte pe care nu sînt amenințat, pe care nu văd nimic sălbatic?! Trebuie să-mi pun întrebări, să mă apăr și să mă ofer amenințărilor poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
acolo: e bine că i-am cunoscut. Nichita (Danilov n. red.) mi s-a părut "de-al nostru". Îmi mențin rezervele pentru Stancu (Valeriu n. red.). Poemele lui din "Dialog" nu mi-au părut rele, dar toate-s scrise în dorul unei inerții care nu comunică mare lucru. Limbajul sincopat, acele pauze în expresie (!), nu sînt un dar pentru oricine. Nu vreau să cred că recunosc poeții după ochi, dar după cuvinte îi recunosc repede. M-ai învățat, acolo, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]