28,739 matches
-
Olry erau în general divizii de rezervă de serie B, trupe de linia a doua, formate în general din rezerviști de 40-50 de ani. Diviziile de serie B erau aveau o prioritate scăzută la dotarea cu echipamente noi. În plus, soldații acestor divizii aveau probleme legate de calitatea pregătirii militare asigurate de-a lungul anilor. Totuși, Armata Alpilor dispunea de 86 de plutoane de 35-40 de militari "sections d'éclaireurs-skieurs" (SES). Aceste plutoane erau formate din vânători de munte de elită
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
un război mobil, asemănător cu ceea ce prevăzuseră germanii. Italienii aveau probleme și în cazul dotării cu arme și echipamente militare, care erau per total inferioare celor franceze . După începerea invaziei, a fost emisă o circulară prin care se cerea încartiruirea soldaților în case particulare ori de câte ori era posibil, datorită crizei de corturi. Unitățile de blindate italiene erau dotate în special cu tanchete L3/35, protejate de un blindaj ușor, incapabil să reziste focului mitralierelor grele inamice. Aceste modele erau deja depășite din
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
declanșarea luptelor. În timpul zilei de 12 iunie, grupurile SES franceze au traversat frontiera și s-au angajat în lupte de hărțuire cu unitățile italiene în Pasul Maddalena. Un avanpost italian a fost luat prin surprindere, iar un subofițer și doi soldați italieni au fost răniți. Atitudinea defensivă a trupelor italiene s-a modificat după prăbușirea guvernului francez al lui Paul Reynaud pe 15 iunie. De vreme ce succesorul lui Reynaud, Philippe Pétain, era cunoscut ca fiind favorabil unei înțelegeri cu Germania, Mussolini a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
ostilitățile împotriva Franței trebuie suspendate de îndată” și „pregătirile pentru [...] operațiunile anunțate mai înainte trebuie să continue în același ritm”. Scopul acestor ordine sunt neclare chiar și în zilele noastre, dar conținutul celui dintâi s-a răspândit rapid în rândurile soldaților italieni, care au început să sărbătorească sfârșitul războiului, existând chiar cazuri de fraternizare cu soldații francezi. Comandanții au primit ordine să explice corect situația trupelor din subordine: ostilitățile aveau să fie reluate în cele din urmă. În acea zi, Mussolini
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
să continue în același ritm”. Scopul acestor ordine sunt neclare chiar și în zilele noastre, dar conținutul celui dintâi s-a răspândit rapid în rândurile soldaților italieni, care au început să sărbătorească sfârșitul războiului, existând chiar cazuri de fraternizare cu soldații francezi. Comandanții au primit ordine să explice corect situația trupelor din subordine: ostilitățile aveau să fie reluate în cele din urmă. În acea zi, Mussolini a avut o întâlnire cu Hitler la München în timpul căreia dictatorul italian a fost informat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
deja în retragere” Comandanții italieni de pe front nu au fost însă influențați de convingerile eronate ale comandanților cu privire la retragerea francezilor, dar erau convinși însă că francezii erau cu moralul la pământ. Unii dintre ofițerii italieni și-au învățat în glumă soldații din subordine cu se comporte ca amanți ai franțuzoaicelor. Din aceste motive, atunci când a fost declanșat atacul principal, trupele italiene conduse de ofițeri prea încrezători în victorie, au înaintat în coloane ordonate, intrând în raza de acțiune a armelor forturilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și au cucerit pe 23 iunie dealul pe care se află mânăstirea capucinilor Notre-Dame de l'Annonciade. O debarcare amfibie planificată la Garavan a unităților Cămășilor Negre (MVSN) de pe 24 iunie a trebuit să fie anulată datorită condițiilor meteo nefavorabile. Soldații francezi, cu excepția garnizoanei fortului avansat de la Pont Saint-Louis, s-au retras treptat din Menton. Pe 24 iunie, infanteria italiană a ajuns în câmpia Carnolès, unde au fost opriți de focul artileriei franceze. Pentru anihilarea francezilor, bombardierele italiene au efectuat mai
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mare proporție a celor morți și dispăruți. Regimentul al 44-lea de infanterie "Forlì" a raportat 21 de morți, 46 de răniți, 4 militari afectați de degerături și cel puțin 296 de dispăruți. Până la final s-a dovedit că cei mai mulți soldați dispăruți din "Forlì" căzuseră de fapt prizonieri. Numărul oficial al prizonierilor de război francezi a fost de 155. Toți prizonierii de război italieni - nu există documente oficiale cu privire la numărul lor - au fost eliberați imediat după semnarea armistițiului. În ceea ce privește prizonierii de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
franceze ... au reușit să oprească grupul de armată italian de mai mult de treizeci de divizii”. Responsabilii militari italieni au cerut ajutorul germanilor, care ar fi trebuit să învăluie pozițiile franceze. Plănuitul atac german a fost anulat până la urmă, iar „soldații francezi din Alpi ... nu au trebuit să se confrunte cu înfrângerea militară în vreme ce guvernul lor a reușit în cele din urmă să negocieze un armistițiu cu Italia”. Cei doi au încercat să explice problemele italienilor și au considerat că superioritatea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
francezi, iar cărările montane bătute de vânturi puternice au permis comandourilor franceze să organizeze numeroase ambuscade. Zăpada a împiedicat mișcările artileriei, hranei și muniției spre linia frontului. Furtunile de zăpadă au fost atât de puternice în unele locuri, încât unii soldați italieni au purtat măștile de gaze pe față pentru ca să poată respira. Trupele avansate italiene s-au mișcat mai repede decât convoaiele de reaprovizionare. De exemplu, pe 23 iunie, comandantul Diviziei a 4-a alpine "Cuneense" s-a plâns comandantului Armatei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
eliminarea acestora a fost îngreunată de informațiile insuficiente obținute de serviciile italiene de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să înainteze în teren fără acoperire împotriva trupelor bine protejate, printr-un câmp
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din piața Seraiului (astăzi se află în sectorul turc al orașului). După această spânzurare, în aceeași zi, a urmat decapitarea a trei mitropoliți: Hrysanthos din Paphos, Meletios din Kition și Lavrentios din Kyrenia - ulterior, în Cipru au sosit 4000 de soldați din Egipt, care au terorizat populația insulei. Rămășițele pământești ale celor de mai sus au fost predate în ziua următoare, duminică 10 iulie, unui grup de preoți, care le-au îngropat în curtea bisericii Maicii Preciste (Παναγίας Φανερωμένης) din Nicosia
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice de către forțele Armatei Române. Lăsați fără arme și hrană, soldații ruși au fost nevoiți să plece în Rusia, pe jos, în decembrie 1917. La începutul anului 1918, trupele române, cu acordul lui Șcerbaciov, au intrat în Basarabia, pe motivul protejării granițelor României și Rusiei și, totodată, menținerii ordinii în spatele frontului
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
sunt simbolice, reunite formează numărul 1872, anul morții lui Avram Iancu. Pe crucile din partea de est este trecut gradul, numele și numărul unității militare a fiecărui combatant. În mijoc se află mormântul lt. Constantin Ștefan Bârsan din Medgidia și al soldatului Ilie Bota din Șteia. Crucea este amplasată în zona dinspre vest a mormintelor eroilor, între mormântul și gorunul lui Avram Iancu. Pe fața dinspre sud conține 46 de nume ale unor țebeni căzuți pe câmpuri de luptă din Galiția, Italia
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
evenimentelor revoluționare din Rusia și din Ungaria, întregul efectiv al Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe fondul suspiciunii că ar fi putut servit ca mijloc de penetrare postbelică italiană în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe fondul suspiciunii că ar fi putut servit ca mijloc de penetrare postbelică italiană în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din Transilvania, Banat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din Transilvania, Banat, Bucovina și Partium nu au fost puțini: se estimează că în perioada 1914-1918 între 400.000 și 600.000 de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din Transilvania, Banat, Bucovina și Partium nu au fost puțini: se estimează că în perioada 1914-1918 între 400.000 și 600.000 de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a reprezentat un procent semnificativ dintre etnicii români care au trăit în acele vremuri în Imperiu. Conform unor studii făcute de armata Imperiului Austro-Ungar, devotamentul militarilor de origine română
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
trimis un apel către delegații români de la „Conferința Naționalităților Subjugate din teritoriile Austro-Ungare”. La acel moment, printre prizonierii de naționalitate română ai Armatei Italiene erau 108 ofițeri și 26 de aspiranți gradați (repartizați în 23 de lagăre) și 17.504 soldați (din care 124 în Albania) repartizați în 50 de lagăre, cei mai mulți fiind în lagărele de la Cittaducale, Cavarzere și Avezzano (unde de altfel a și debutat organizarea de unități românești). La 7 mai 1918, comisia pentru prizonierii de război a Ministerul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Consiliului de Miniștri al Italiei, acesta a fost de acord ca toți ofițerii români, foști prizonieri de război care se aflau în Italia, să fie concentrați la Cittaducale (concentrare care a durat 1 lună). Același Mândrescu a intervenit și pentru soldați, astfel că aceștia, cu ajutorul Ministrului de Externe Sidney Sonnino și al generalului Singardi, au fost transferați la Fonte d’Amore, Urbia și Terrasini. O clădire din Cittaducale a fost obținută de către președintele „Societății românilor transilvăneni și bucovineni” pentru a servi
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
să servească drept nucleu al viitoarelor unități militare românești. Grupul de ofițeri și aspiranți și-a organizat un organ de propagandă și a scos un ziar numit "„Corpul ofițeresc de la Cittaducale”", precum și o carte poștală color pentru a fi difuzată soldaților. Acești ofițeri au mers prin alte lagăre pentru a face propagandă în vederea înrolării a câtor mai mulți oameni în viitoarea legiune. Clemenceau i-a indicat lui Gondrecourt să intervină în continuare la guvernul italian în ceea ce privește recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Italiană. Partea sedentară a marii unități, sub comanda colonelului Camillo Ferraioli, a fost stabilită la Albano Laziale, iar tabăra de bază în lagărul de la Avezzano. Primul regiment al Legiunii, denumit simbolic „Horea” (cu 80 de ofițeri și 2.600 de soldați), s-a format la mijlocul lunii octombrie 1918 și a avut garnizoana în fortul Pietralata. Înrolarea a continuat ulterior în lagărele Avezzano, Albano Laziale și Cittaducale. Constantin Gomboș în „Dacoromania” afirmă prezența de facto pe front în preajma armistițiului, a încă unui
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
luptă de pe front la data de 24 octombrie 1918, pentru a lupta până pe 3 noiembrie 1918, data încheierii armistițiului dintre Antantă și Austro-Ungaria, în cadrul bătăliei de la Vittorio Veneto. În condițiile în care războiul se terminase dar pacea era încă departe, soldații au continuat să fie încadrați, echipați și antrenați. În concepția liderilor mișcării naționale românești, acești soldați care urmau să se întoarcă în Transilvania pentru a reprezenta o forță militară de ocupare a teritoriului, ar fi urmat să ofere o legitimitate
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
data încheierii armistițiului dintre Antantă și Austro-Ungaria, în cadrul bătăliei de la Vittorio Veneto. În condițiile în care războiul se terminase dar pacea era încă departe, soldații au continuat să fie încadrați, echipați și antrenați. În concepția liderilor mișcării naționale românești, acești soldați care urmau să se întoarcă în Transilvania pentru a reprezenta o forță militară de ocupare a teritoriului, ar fi urmat să ofere o legitimitate suplimentară pentru aspirațiile autorităților române. După 13 noiembrie 1918 au fost transferați în legiune și cei
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
companii de pușcași, 1 companie de mitraliere, un corp de geniști și unul de grenadieri. Fiecare companie de pușcași a fost formată din 4 plutoane și o secțiune de mitraliere ușoare, cu un total de 5 ofițeri și 178 de soldați. Corpul de comandă a fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri români. Regimentul 1 „Horea” a avut în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]