KorAP: Find »[drukola/base=treabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1104 1105 1106 ...1183 >

29,566 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Wesley. Mai rău de-atîta n-are cum să-mi fie. — Ei, o să te simți mai rău cînd o să-ți bage doctorul o sondă. — N-ai pic de umanitate. N-ai sentimente omenești. „Willie, Ăla, chiar că-i un tip de treabă“, se gîndi Harry. „Uite, da, Ăsta zic și eu gagiu, Willie. Mai bine ne-am fi dus direct În oraș decît să așteptăm. Am fost prost c-am stat să aștept. Eram atît de amețit și mi-era așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Îmi pare rău că n-am putut să te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei, la dracu’. Nu-i pe lumea asta negru care să mai fie bun de ceva după ce-a fost Împușcat. Ești un negru de treabă, Wesley. Peste turuitul motoarelor și zgomotul Înalt, strident, pe care-l făcea barca spintecînd apa, simți În inimă un cîntec ciudat și adînc. Așa se simțea mereu cînd se-ntorcea acasă. „Sper să-mi repare brațul“, se gîndi. „Am mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că asta-i cea mai flatantă comparație pe care o poate face cineva; și barul era În regulă. Pe-atunci, tinerii snobi de bani gata din Madrid pierdeau vremea printr-un local care se numea Nuevo Club, În timp ce tipii de treabă mergeau la Chicote. Erau mulți de care nu-mi plăcea, ca și la The Stork, de altfel, dar nu pot să zic c-am intrat vreodată acolo și atmosfera nu era plăcută. Și unu’ din motivele pentru care era așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care-l știam de pe vremuri a venit la masă și mi-a zis ceva. Nu, i-am răspuns. Nu prea aș crede. — Ba da, insistă, clătinîndu-și capul și tava În aceeași direcție. Nu te uita acum. Uite-l. — Nu-i treaba mea, i-am spus. — Nici a mea. Se Îndepărtă și eu cumpărai ziarele de seară de la o bătrînĂ care tocmai intrase cu ele. Nu era nici o Îndoială În legătură cu bărbatul pe care mi-l arătase chelnerul. Îl cunoșteam foarte bine amîndoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pe care nu-l mai Întîlnise. În afară de mine, dar eu eram acolo din greșeală. Și aș fi dat orice să nu-l fi văzut Înăuntru. Dar, oricum, dacă avea chef să facă o prostie așa de mare ca asta, era treaba lui. Pe de altă parte, cum mă uitam la masa lui și-mi aminteam de vremurile de altădată, Îmi părea rău pentru el și regretam că i-am dat acelui chelner numărul de la biroul de contraspionaj din sediul Seguridad. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Dar era datoria mea. Sigur, cum să nu? Datoria e un lucru mare. — PĂi și-acu’? — PĂi, pînĂ adineauri Îți părea foarte bine, nu? Poate că o să-ți pară bine În continuare. Poate c-o să ajungă să-ți și placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele de reviste care se strînseseră Într-unul din birourile de la ambasadă. — Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
acum, urcînd scările, mă simțeam bine. Noi, toți clienții vechi de la Chicote, ținem cumva la locul Ăla. Știam că de-aia fusese Luis Delgado atît de tîmpit Încît să intre acolo. Ar fi putut la fel de bine să-și vadă de treburi În altă parte. Dar dacă era În Madrid, trebuia neapărat să treacă pe-acolo. Fusese un client bun, cum spusese și chelnerul, iar noi am fost prieteni buni. E clar, dacă poți face cea mai mică faptă bună-n viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ne puteam auzi. — Ești de mult timp aici? mă-ntreabă forțoasa. — Cu pauze. Trebuie să vorbim ceva serios, Îmi spuse neamțul. CÎnd putem discuta? — Te sun eu, i-am răspuns. Neamțul era ciudat rău și nici unul dintre compatrioții săi de treabă nu-l suporta. Trăia cu impresia că știe să cînte la pian, dar dacă reușeai să-l ții departe de piane era un tip de treabă, asta dacă nu-i dădeai să bea ceva sau nu-i ofereai posibilitatea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
eu, i-am răspuns. Neamțul era ciudat rău și nici unul dintre compatrioții săi de treabă nu-l suporta. Trăia cu impresia că știe să cînte la pian, dar dacă reușeai să-l ții departe de piane era un tip de treabă, asta dacă nu-i dădeai să bea ceva sau nu-i ofereai posibilitatea să bîrfească, și de astea două nu reușise Încă nimeni să-l țină departe. Cel mai bine se pricepea la bîrfit și știa mereu cîte ceva proaspăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Spania nu ești niciodată singur, așa că de data asta chiar Îmi surîdea o schimbare. Mergînd pe Gran Via, către Chicote, În seara aia de aprilie, eram fericit, vesel și plin de entuziasm. Munciserăm din greu și credeam că făcuserăm o treabă bună. Dar cum mergeam singur pe stradă, mi-a pierit toată exaltarea. Acum, că rămĂsesem singur și toată agitația pierise, Îmi dădeam seama că fusesem prea departe și că orice prost putea să-și dea seama că ofensiva-i un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
facem un film din asta. — Ai filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-a plăcut? — ĂĂĂ, nu. — Nici mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
groși. L-am examinat atent. LĂsa impresia că, Într-adevăr, știe ce vorbește. În fine, Însă nu-i bine să spui mereu ce știi, i-am spus. Bei ceva? — Sigur, spuse. Cu tine pot să vorbesc. Te cunosc. Ești de treabă. Nu-s chiar așa de treabă. Și, oricum, sîntem Într-un loc public. Un loc public este singurul loc privat pe care-l poți găsi. Aici nu te-ascultă nimeni. De la ce unitate ești, tovarășe? — PĂi am niște tancuri le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
impresia că, Într-adevăr, știe ce vorbește. În fine, Însă nu-i bine să spui mereu ce știi, i-am spus. Bei ceva? — Sigur, spuse. Cu tine pot să vorbesc. Te cunosc. Ești de treabă. Nu-s chiar așa de treabă. Și, oricum, sîntem Într-un loc public. Un loc public este singurul loc privat pe care-l poți găsi. Aici nu te-ascultă nimeni. De la ce unitate ești, tovarășe? — PĂi am niște tancuri le vreo opt minute de mers pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și ea Îi e fidelă cu oricine. — Auzi, Hank, ce-ncerci să-mi vinzi tu aicea? — Voiam doar să te-nveselesc puțin. — Maturizează-te odată. Ce mi-e Încă o gagică? — Încă o gagică. — Nu mă deranjează să mor nițel. Treaba asta cu moartea e doar o porcărie. Ce mă enervează e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște tanchiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Acolo e-n regulă. N-ai de ce să-ți faci griji pentru el. — Fiți binecuvîntați, spuse chelnerul. Dumnezeu să vă aibă-n pază. Afară, străbĂtînd strada Întunecată, Al Îmi spuse: — Doamne, da-i cam confuz politic tipu’, nu? — E de treabă, i-am spus. Îl știu de mult. — Pare de treabă. Da’ ar trebui să se mai pună la punct cu politica, spre binele lui. În camera de la hotel se strînsese o grămadă de lume. Se puseseră discuri la gramofon, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
griji pentru el. — Fiți binecuvîntați, spuse chelnerul. Dumnezeu să vă aibă-n pază. Afară, străbĂtînd strada Întunecată, Al Îmi spuse: — Doamne, da-i cam confuz politic tipu’, nu? — E de treabă, i-am spus. Îl știu de mult. — Pare de treabă. Da’ ar trebui să se mai pună la punct cu politica, spre binele lui. În camera de la hotel se strînsese o grămadă de lume. Se puseseră discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai luat una. — Ești de treabă, surioară, i-am spus. Cu asta Îți datorez trei sticle. — Două, spuse ea. Cealaltă a fost cadou. Pe masă, lîngă mașina mea de scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
intru-ntr-un joc din Ăsta reușesc să nu mă gîndesc la ce va fi mîine. Ți-a plăcut fata aia, Manolita? Ei Îi plăcea de tine. — Are ochi de șarpe. — Nu-i fată rea. E prietenoasă și e de treabă. Nu vreau nici o fată. Vreau să mă bag Înapoi În jocu’ Ăla. În cealaltă parte a mesei, Manolita rîdea de ceva ce spusese În spaniolă englezul cel nou. Cei mai mulți plecaseră deja. Hai să terminăm vinu’ Ăsta și să mergem. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Îi zisei. Nu vrei s-o lași mai moale? A muncit toată ziua. — Și noi. Da’, serios vorbind, chiar nu mai sînt bune de nimic, nu? — Nu, nu prea. Dar el e bun. — Da, așa cred. Pare un tip de treabă. Cu cît sînt plătiți? Luau zece pesete pe zi. Da’ acum are soldă de locotenent. — De locotenent spaniol? — Da. — PĂi tre’ să fie nebun. Sau e implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
adoarmă, spuse alt pilot. Pune-i doar jumătate de pahar. Cheliuță Îl goli dintr-o Înghițitură. — SĂ v-o descriu, continuă. După Înc-un păhĂrel. — Auzi, Cheliuță, ia-o și tu mai ușurel, da? Vrem să ne lămurim ce-i cu treaba asta. Tu nu tre’ să mai zbori cîteva zile, da’ noi ieșim mîine și ce vrei tu să ne povestești, pe lîngă că-i interesant, e și foarte important. PĂi am făcut un raport. Puteți să-l citiți la unitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
peisajul. — Și restu’ echipajului a fugit? — Nu. Eu am fost de vină. Priveam captivat peisajul, cînd m-am trezit că nu mai sînt cu ei. Nu există vreun gen de formație pentru privit spectacole. BĂnuiesc că și-au văzut de treabă și au refăcut formația. Nu știu. Nu mă-ntrebați. Mai sînt și obosit. Eram entuziasmat. Da’ acum sînt obosit. Vrei să zici că ești somnoros. Ești prostit de băutură și somnoros. — SÎnt doar obosit. Un bărbat aflat În situația mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
coborau pe scări. Cheliuță dădea din cap Încet, sprijinit de cîte un tip de fiecare parte. Acu’ chiar că era adormit. La ei În cemeră, cei doi tipi cu care făceam filmul Încercau Încă să repare camera stricată. Era o treabă delicată și foarte obositoare pentru ochi. CÎnd i-am Întrebat: dacăo să reușească, cel Înalt Îmi răspunse: — Da. Sigur. Trebuie. Tocmai fac o piesă care s-a rupt. — Cine erau Ăia cu petrecerea? Întrebă celălalt. Noi stăm mereu să lucrăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
le amesteca Într-unul singur și jos, peste cîmpie, trîmbe mari de praf se ridicau În urmau ambulanțelor și se duceau purtate de vînt. Eram destul de sigur că de-acum n-o să mai mor În ziua aia, din moment ce dimineață făcuserăm treabă bună și am scăpat de două ori la Începutul atacului, cînd a fost cît pe ce să fim uciși. Și asta Îmi dădea Încredere. Prima oară fusese cînd urcaserăm cu tancurile ca să ne-alegem un loc din care să filmăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
rătĂcite pe-aici. Nu mă tem eu de gloanțe. Și-i urăsc pe toți străinii, spuse cu asprime. Nu-i nevoie să-ți fie frică de gloanțe ca să le eviți cînd ești În rezervă, i-am spus. Nu-i o treabă prea inteligentă să fii rănit cînd așa ceva se poate evita. — Nu mi-e frică de nimic, răspunse extramadurianul. — Tovarășe, ești foarte norocos. — Așa este, spuse celălalt, cel cu cana de vin. Nu-i e frică de nimic, nici măcar de aviones

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dintre ei. — Poate-i mai bine să nu vorbim despre asta, spuse soldatul tuns periuță și neras care susținea că e comandant. — E de datoria mea să vorbesc, spuse extremadurianul. Comandantul dădu din umeri: — Nici mie nu mi-a plăcut treaba aia. Bine, povestește. Da’ nici s-o aud nu-mi place. — BĂiatu’ Ăsta a rămas În spital pînĂ-n februarie. Unii dintre noi l-am vizitat. Și toți spuneam că era foarte Îndrăgit de cei de-acolo și că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]