30,538 matches
-
trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Din cauza rezistenței forțelor române la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a fost bătălia de la Brașov, desfășurată între 7 și 8 octombrie 1916. Deși raportul de forțe nu era unul foarte defavorabil, trupele române, deși s-au luptat cu determinare, apărându-se și contraatacând în mai multe rânduri, au trebuit să se recunoască înfrânte, din cauza superiorității înzestrării tehnice și a experienței de luptă a inamicului, dar și din cauza modului dezastruos în care generalul Grigore Crăiniceanu a condus acțiunile forțelor din subordine
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
care se aflau în fața ei." Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa să retragă trupele Diviziei 11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
cu mareșalul Antonescu. Convins că are dreptate, Iacobici a revenit, la 16 ianuarie 1942, cu un alt memoriu, în care reafirma că nu găsea nici oportună, nici posibilă participarea primăvara cu mai mult de opt divizii. Totodată, Iacobici s-a apărat, arătând că repetatele reproșuri făcute de mareșal Marelui Stat Major erau „în mare parte nedrepte“. A subliniat că și-a dovedit loialitatea față de Antonescu „în împrejurari destul de dificile”, dar că acum constată că are „indicații puternice că mă găsesc față de
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
că acum constată că are „indicații puternice că mă găsesc față de domnul conducător al statului în divergență de părere asupra concepției participării armatei române la campania de primăvara... Demnitatea mea de ostaș bătrân ma silește însă astăzi de a mă apăra...“ El a adăugat că “activitatea unui șef al Statului Major General nu se poate dezvolta fructuoasă în atmosfera unei încrederi limitate și primind lovituri morale”. La 20 ianuarie 1942, prin ordinul nr. 19, cererea de demisie i-a fost aprobată
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
de la Paris și armata franceză staționată în Silezia au avut o atitudine pro-poloneză în timpul revoltelor polonezilor din regiune. În anii imediat de după încheierea războiului, politica franceză era aceea de slăbire pe orice cale a Germaniei, și deși francezii nu au apărat cu orice preț granița cerută de polonezi, atitudinea Parisului în problema Sileziei poate fi caracterizată drept pro-poloneză și anti-germană. Practic, doar ultimatumul ferm al francezilor i-a convins pe germani să se retragă din Silezia poloneză în iunie 1921. În
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
terestre și aeriene de mică amploare și să pornească o ofensivă de amploare cu "majoritatea forelor sale" nu mai târziu de 15 zile de la remiterea declarației de război. Pe 30 martie 1939, guvernul Regatului Unit și-a luat angajamentul să apere Polonia în eventualitatea unui atac gereman, iar România în cazul "altor amenințări". Motivul pentru acordarea de garanții României și Poloniei a fost apariția unor zvonuri cu privire la o iminentă invadarea a României de către germani la sfârșitul lunii martie. Ocuparea de către Germania
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a fost semant un tratat de asistență mutuală. Pe 25 august, Pactul de apărare comună polono-britanică a fost semnat ca anexă a alianței polono-franceze. La fel ca în cazul garanțiilor din 30 martie, alianța anglo-poloneză obliga Regatul Unit numai să apere independența Poloniei, nu și integritatea sa teritorială. Alianța era în mod clar îndreptată împotriva unei agresiuni germane. În caz de război, Regatul Unit trebuia să declanșeze ostilitățile cât mai repede posibil, ajutând Polonia pentru început cu raiduri aeriene împotriva industriei
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
lipsea armamentul greu, în timp ce restul de 9 divizii erau în special trupe de linia a doua, batalioane de intendență și de grăniceri. În mod similar, cele mai multe avioane militare și cele mai multe unități de blindate erau în Polonia, în timp ce linia Siegfried era apărată de extrem de puțin oameni. Știind toate aceste lucruri, comandanții aliați se așteptau ca ofensiva franceză să străpungă rapid liniile inamice și să forțeze OKW-ul (Statul major) să transfere o mare parte a forțelor care luptau în Polonia înapoi în
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a fost numit [[revolta din Klaipeda]]. Forțele franceze au opus o rezistență simbolică și au părăsit zona. Comunitatea internațională a recunoscut anexarea [[regiunea Klaipeda|regiunii Klaipeda]] de către [[Lituania]]. Numeroși germani au considerat că Franța i-a trădat când nu a apărat zona militar sau diplomatic, dar și că Republica de la Weimar a trădat în egală măsură, atunci când a fost de acord în 1928 cu anexarea regiunii de către lituanieni. La [[Conferința de la Teheran]] din noiembrie 1943, Aliații au luat decizia să înceteze
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
învingă o armată turcească obișnuită (fără armura greoaie a cavaleriei creștine), deznodământ repetat și la bătălia de la Mohács. Statele creștine din Balcani nu au reușit să reziste imperiului Otoman după această înfrângere, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. Huniazii au apărat totuși cu succes Regatul Ungariei împotriva campaniilor otomane. De asemenea, Skanderbeg și-a continuat cu succes rezistența anti-otomană, însă după moartea sa în 1468, Albania a ajuns sub stăpânire turcească. <br clear=all>
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
de zece) au intrat în acțiune în august 1940. Patru escadrile au luat parte la Bătălia Angliei cu 89 de piloți. Aceștia 89, alături de alți 56 de piloți polonezi luptând în escadrilele britanice, 145 de piloți polonezi în total au apărat spațiul aerian britanic. Piloții polonezi se numărau printre cei mai experimantați în luptă, cei mai mulți dintre ei fiind căliți în luptele din Campania din septembrie din Polonia (1939) și în Bătălia Franței din 1940. În plus, în Polonia interbelică, standardele de
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
noastre până în secolul al VIll-lea. Părinții bisericii au fost oameni instruiți, firi pasionale, mulți dintre ei cunoscători ai filosofiei grecești, ai mișcărilor culturale ale timpului pe care îl trăiau și, mai presus de tot, ei erau creștini devotați, hotărâți să apere creștinismul de orice atac și să-i justifice toate dogmele și aspirațiile. Justificarea creștinismului, avută în vedere de părinții bisericii, era una filosofică și se adresa, evident, nu păturilor sărace, inculte, neștiutoare de carte, ci potentaților timpului și oamenilor de
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
tertulliană". Spre deosebire de alți apologiști (de primii, în special) Tertullian s-a ridicat împotriva filosofiei și a tuturor încercărilor de a dovedi adevărul creștinismului prin recurs la filosofie. Pentru aceasta, Tertullian, neliniștit mereu, gata în orice clipă să atace pentru a apăra puritatea creștinismului, gândea că filosofia duce la erori și, mai grav, că ea este sursă de erezie, filosofii greci, patriarhi ai patriarhilor, fiind prima sursă a ereziilor. Trebuie să observăm că Tertullian nu se înșală în această privință cu toate că viza
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Planificării, profesorul a coordonat activitățile care aveau ca obiectiv dezvoltarea și modernizarea industriei, valorificarea prin comerțul exterior a produselor românești. Ca vicepreședinte al CSP, a îndeplinit și misiunea de reprezentant al instituției la CAER. În cadrul acestui organism a susținut și apărat interesele economiei românești, militând pentru amplificarea relațiilor economice și cu țări din afara sistemului socialist. Între anii 1987-1989 a fost director al Institutului de Pregătire a Cadrelor de Conducere în Economie, Transport, Construcții și Administrație, singurul, pe atunci, institut postuniversitar care
Mihail Părăluță () [Corola-website/Science/305478_a_306807]
-
de Arbitraj din Stockholm, Lundin era acuzat că a deturnat 7 milioane de dolari din banii corporației, însă a argumentat că nu a utilizat banii în folosul propriu, ci pentru a plăti decidenți politici, printre care și Panțiș, pentru a „apăra interesele companiei”. a fost director general executiv la Grivco SA București, o firmă a afaceristului Dan Voiculescu. La data de 8 august 2014, a fost condamnat definitiv și irevocabil în dosarul ICA, primind o pedeapsă cu executare de șapte ani
Sorin Pantiș () [Corola-website/Science/305484_a_306813]
-
al Municipiului București. Ca primar al Sectorului 1 am refuzat să eliberez avizul obligatoriu pentru începerea construcției. M-am opus și mă opun înlocuirii grădinilor de pe Șoseaua Kiseleff cu blocuri, nu doar din convingerea că patrimoniul urbanistic al orașului trebuie apărat cu orice preț, ci și pentru că, prin aprobarea acestui proiect, CGMB a încălcat flagrant legea”, a declarat primarul. La data de 22 aprilie 2013 a înființat un nou partid politic de dreapta, Inițiativa România Liberală (IRL). 'Articole presă" Interviuri
Andrei Chiliman () [Corola-website/Science/305508_a_306837]
-
oamenii au un drept fundamental la tratament egal. MacKinnon consideră ca măsuri similare ar trebui luate și împotriva pornografiei. “Dacă pornografia contribuie la subordonarea generală a femeilor prin portretizarea lor drept obiecte sexuale sau servile, atunci eliminarea pornografiei poate fi apărată pe baza faptului că servește egalității de oportunitate cu toate că reprezintă o restricție asupra libertății” Argumentele liberale anti-cenzurarii pornografiei Însă o serie de obiecții au fost ridicate la argumentele propuse de Mackinnon; Ronald Dworkin aduce un contraargument de tipul pantei alunecoase
Mișcarea anti-pornografică () [Corola-website/Science/305533_a_306862]
-
muncii unui amator. A refuzat ca filmul să fie arătat la diferite retrospective și a făcut tot posibilul ca "Fear and Desire" să fie scos din circulație. Cel puțin o copie a peliculei a rămas în mâinile unui colecționar, filmul apărând ulterior pe casete video și DVD-uri. Mariajul lui Kubrick cu Toba Metz s-a încheiat în timpul realizării lui "Fear and Desire". Kubrick și-a întâlnit cea de-a doua nevastă, dansatoarea austriacă Ruth Sobotka, în 1952. Au locuit împreună
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
reușit, în pofida ajutorului macedonean. Ulterior regele macedonean Perdiccas al III-lea a susținut orașul împotriva Atenei. Polisul elen l-a însărcinat din nou pe Timoteos, în anul 360/359 î.Hr., cu o campanie îndreptată împotriva Amfipolisului. Între timp orașul era apărat de o garnizoană macedoneană. Aceasta a fost însă retrasă un an mai târziu de fratele mai tânăr al lui Perdiccas, Filip al II-lea, care promisese cetatea atenienilor. Acordul cu Atena s-a dovedit a fi un tertip al lui
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
întrunit sfatul episcopatului, interzicem cu severitate ivirea unor asemenea teze și le condamnăm în totalitate, excomunicându-i pe toți cei care ar propune ca dogmă erorile numite sau pe vreuna dintre ele, sau și-ar lua îndrăzneala de a le apăra sau a le susține în vreun fel, precum și pe auditorii lui” ." Un act de prudență, după cum se vede, în care se invocă excomunicarea. Efectul este sigur și, odată cu acest rotul, teologii latini din Paris nu vor mai putea specula în legătură cu
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
de Tesalonic, a fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moastele Sfântului se păstrează la Tesalonic. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari teologi ai ortodoxiei, datorită implicării sale polemice împotriva lui Varlaam Calabrezul pentru a apăra Isihasmul (de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm și liniște). Datorită acestei implicări, Isihasmul mai poartă numele de Palamism. Doctrina elaborată de el are o valoare de sinteză pentru teologia Răsăriteană dar și implicații filozofice și antropologice profunde. Părintele Grigore Palamas
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
acestei implicări, Isihasmul mai poartă numele de Palamism. Doctrina elaborată de el are o valoare de sinteză pentru teologia Răsăriteană dar și implicații filozofice și antropologice profunde. Părintele Grigore Palamas a fost desemnat de către comunitatea de călugări din Athos să apere Isihasmul de atacurile lui Varlaam Calabrezul, care considera practica lor o pierdere de timp. S-a născut la Constantinopol, unde își petrece tinerețea. Era cel mai mare dintre frații săi, Macarie și Theodosie, și surorile sale, Epiharis și Theodota. Mama
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
care cuprindea mai multe nații. Umayyazii au distrus cele două mari puteri precedente, Imperiul Sassanid, pe care l-a absorbit complet, și Imperiul Bizantin, majoritatea căruia a fost de asemenea asimilată, incluzând Siria, Armenia și Africa de Nord, deși Leo Isaurianul a apărat cu succes Anatolia la bătălia de la Akroinon (739), în campania finală a dinastiei Umayyade. Francii sub comanda lui Charles Martel au fost principala putere militară din vestul Europei. Teritoriul acestora era compus din majoritatea Germaniei de astăzi, țările de jos
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
parte din avantajele unui atac de cavalerie. Martel s-a pregătit pentru această confruntare încă de la Toulouse, cu un deceniu în urmă. El și-a dat seama că în caz de eșec, nu mai era nici o armată creștină capabilă să apere vestul Europei. Dar Gibbon, împreună cu majoritatea istoricilor pre și contemporani, este de părere că Martel a făcut cele mai bune decizii într-o situație dificilă. Deși inferior numeric și depinzând de infanterie, fără scărițe în uz, Martel avea totuși o
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]