28,267 matches
-
care, ca arhiepiscop al Ungariei, a contribuit la ridicarea culturală și religioasă a orașului Trnava -, continuând cu perioada 1910-1918, cu cea interbelică (1918-1939) și prima jumătate a anilor ’40, cu stăruință asupra receptării literaturii române după 1949 și încheind cu deceniile 1970-1990. Pentru fiecare perioadă V. definește modul cum au fost întâmpinate scrierile românești, cum au fost traduse și comentate în presa de specialitate, evidențiază rolul unor traducători, al unor medii de intelectuali și al unor reviste de profil. Observații pertinente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
să se stabilizeze și să evolueze paralel. 3. Scade natalitatea ca urmare a planificării familiale prin limitarea numărului de copii doriți, mortalitatea rămâne staționară. Populația globului se află într-un echilibru relativ, însă densitatea ei nu este omogenă. În ultimul deceniu al secolului XX, în lume natalitatea era mare la o rată de creștere a populației de 3%. S-a creat astfel o presiune asupra resurselor naturale ce a determinat extinderea producției agroalimentare prin chimizare, prin creșterea suprafeței arabile, cu implicații
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
spiritual, tentativă mereu reluată de captare a ființei, într-un limbaj de maximă densitate și rigoare. Debutul târziu și parcimonia aparițiilor lui publicistice și editoriale se explică prin aceste exigențe. Furnicile și oglinda, carte de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
tocmai de aceea rezistent. După 1989, în afară de activitatea de traducător (din Henry Miller, Joseph Conrad, Țvetan Todorov), publică „literatură de sertar” - jurnalul Atena, Atena! (1994), datat 1988, și un volum de publicistică, Sticla de lampă, adunând articole publicate în ultimul deceniu. Atena, Atena! se remarcă prin stilul alert, fluid, jurnalul transformându-se treptat în roman-jurnal și note despre călătorie. Observația psihologică și socială, narațiunea, portretul, comentariul aluziv politic și introspecția se împletesc cu naturalețe. Farmecul provine mai ales din pitorescul emoțiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Deceniul premergător instituirii monarhiei constituționale În România este cunoscut În istorie sub denumirea de Epoca Unirii, un interval cronologic alcătuit din mai multe etape, având caracteristici distincte, determinate de un singur și important obiectiv: constituirea și consolidarea statului național. Epoca Unirii
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
cuprinde, din punct de vedere politico-administrativ, conducerile temporare din intervalul 1856 1859, Întreaga domnie a lui Al. I. Cuza și Începutul domniei lui Carol I. Pentru a Înțelege ce s-a Întâmplat cu instituția cea mai importantă a statului, În deceniul de care ne ocupăm, este momentul să ne reamintim ce s-a petrecut În societatea românească spre finele secolului XVIII, când regimul fanariot devenise de nesuportat și, În egală măsură, ineficient. În acest context, boierimea românească sub influența ideilor luministe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
nu românii erau cei ce doreau primii să o pună În aplicare. O făcuseră Înaintea noastră și alții, aflați În același proces de constituire a statului național, de exemplu cazurile Belgiei și Greciei. În spațiul românesc, ideea apăruse la finele deceniului trei a secolului XIX, dar ea a devenit o constantă a doleanțelor noastre exprimate În memoriile adresate marilor puteri, În scrierile și pozițiile publice, adoptate de elita culturală și politică, mai ales după declanșarea războiului Crimeii. Această idee a căpătat
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și în subordine Casa Scriitorilor, Casa de Creație „Al. Donici” din Peresecina, Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”, revistele „Basarabia”, „Literatura și arta”, „Columna” și „Codrî”, „Moldova literaturnaia”, un fond literar și o librărie; anual acordă premii. Mai cu seamă din deceniul al nouălea, a avut un rol important în declanșarea și desfășurarea procesului de renaștere națională, de susținere a campaniei de oficializare a limbii române, de revenire la grafia latină și la simbolurile tradiționale, de promovare a acțiunilor în vederea integrării în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema deschisă în Comediile lui I. L. Caragiale. Nu e un studiu clasic de receptare, căci accentul cade pe „«imaginile» lui Caragiale, ale creației sale, așa cum se succedă ele de-a lungul a cinci decenii”. Începută cu investigarea lui Caragiale, abordarea pragmatică a literaturii ocupă întregul spațiu al cărții Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă (1999). Mai mult decât în oricare dintre textele anterioare, P. adoptă aici o perspectivă postmodernă, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
iar din 1862, la Arhivele Statului, șef al secției istorice și a așezămintelor publice și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin optica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
inaugurează seria romanului politic propriu-zis, amalgamând diverse formule romanești: romanul politic, bildungsromanul și chiar metaromanul. Prin prezentarea biografiei unui activist de partid, cartea vrea să ilustreze, într-un moment când acest lucru era chiar oficial oportun, anii tulburi ai „obsedantului deceniu”. Dezmeticirea treptată și dureroasă a unui comunist fanatic, Vasile Pozdare, este, de fapt, un rechizitoriu la adresa oportuniștilor de tot felul, care s-ar fi grăbit să exploateze noile idealuri. Romanul folosește tehnica focalizării variate. Cele patru părți ale cărții, purtând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
și în construcția romanului Soarele de pe Ararat (1981), realizare modestă, care a trecut aproape neobservată de critică. Ca mulți confrați de generație, V. a parcurs o lungă pauză a dezmeticirii după decembrie 1989. Revenirea sa - după mai bine de un deceniu și jumătate - nu s-a putut realiza decât prin renunțarea la vechile unelte de prozator. Apariția unei plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
uneori comentariul aducând chiar a pledoarie. Fizionomia polonistului este completată de contribuția sa la realizarea mai multor manuale și a unor traduceri. SCRIERI: Confluențe culturale româno-polone, București, 1976; Studii polono-române, București, 1994. Traduceri: Marian Naszkowski, Zile de neliniște (Amintiri din deceniul al patrulea), București, 1963, Anii încercărilor, București, 1966; Stanislaw Wygodzki, Omul cu căruciorul și alte povestiri, pref. trad., București, 1964; Bruno Schulz, Manechinele, pref. trad., București, 1976; Zece poeți polonezi contemporani, pref. trad., București, 1978; I. Che˛cinski, Conacul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
documentară a ei prin inscripția de pe mormântul lui Vladislav al II-lea, mort în 1456 și o a doua din iunie 1475, prin hrisovul lui Laiotă Basarab, referitor la Neagoe ot Craiova 42. Și tot cam de pe atunci, din ultimele decenii ale secolului al XV-lea, datează și Marea Bănie a Craiovei. Dar, numelui de Craiova pus în legătură cu Bănia Severinului, la început o organizație regală-crăiască, i se poate atribui o vechime mult mai mare. Se știe că Banatul Severinului, datând de la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a primit, în 1946, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în a cărei editură a și apărut în 1947. După această dată, C. și-a încetat activitatea publicistică, trăind într-o completă recluziune. Abia după două decenii a revenit în peisajul liric contemporan, cu versurile intitulate Dincolo de cuvinte (1967). Cultivând o poezie abstrasă din sfera dogmatismului care, în pofida unei ușoare liberalizări, încă mai bântuia epoca, C. și-a conturat un profil liric distinct prin volumele succesive Determinări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Trecerea (1981) și Dogma (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), întreaga creație poetică, inclusiv ciclul inedit Intrarea în legendă, fiind reeditată în antologia cu acest titlu din 1990. Între volumul Decor penitent și cele care i-au succedat după două decenii de tăcere, există diferențe sensibile. Prin cartea de debut, C. se înscria în noua tonalitate, modernă, a poeților tineri din perioada celui de-al doilea război mondial, specifică îndeosebi confraților de generație, lui C. Tonegaru, din volumul Plantații (1945), și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
gradul de locotenent-major. Mai târziu (1968) va termina Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene, cursuri fără frecvență. Participă la înființarea revistei „Pentru patrie” (1949), lucrează în redacția unor periodice: „Aviația sportivă”, „Radioamatorul”, „Sănătatea”, „Munca” (unde asigură un deceniu și jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar general de redacție la „Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme îndelungată emisiunea radiofonică „Memoria pământului românesc”. Este șeful serviciului de presă la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor (1969-1971), inspector general la Centrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
colorație cafeniu-verzuie. Recifele de corali sunt fără îndoială cele mai colorate locuri de pe pământ. Oare de ce? Oamenii de știință au descoperit de mult rolul jucat de culori în selecția sexuală și în avertizarea asupra pericolului. Dar numai cam în ultimul deceniu am început să înțelegem cum lungimile de undă ale luminii (și deci ale culorilor) apar la diferite adâncimi și cum ochii diverselor vietăți marine percep această lumină și se văd unele pe altele cu totul altfel decât le văd oamenii
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
în apele de suprafață sau subterane sau nu va crește azotatul ci sulfatul pe care îl dezlocuiește din combinații azotatul! În plus nitrații pe care îi tot deversăm actualmente în sol vor ajunge în unele acvifere peste doar ani sau decenii, când ne putem trezi brusc cu o prăbușire a calității multor ape. Azotații au asupra organismului animal efect de toxicitate prin multe mecanisme, direct sau prin alți compuși pe care îi formează (azotiți, nitrozamine etc.). Acidifierea apelor dulci vine în
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ale animalelor? Fără Îndoială, nu se poate vorbi de Întâmplare În cazul La Ferrassie (Dordogna, Franța), unde un cimitir primitiv a luat ființă acum 70 000 de ani sub un imens dig stâncos. Celebrul sit a fost excavat În primele decenii ale secolului trecut cu metode puțin evoluate. Oricum, este evident că Într-unul din straturi au fost Îngropați un bărbat, o femeie, doi copii și doi nou-născuți, În timp ce se pare că sub nouă ridicături de pământ au fost puși fetuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioadă, admirabile lucrări grafice pe obiecte mici, În toate țările din aceeași arie geografică, În timp ce În unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și chiar resturi ale unor ceremonii sofisticate În interiorul unor peșteri adânci. Timp de decenii a prevalat obiceiul de a examina aceste reprezentări În mod izolat, adesea scoase din orice context, sau pe mici grupuri Înrudite. A existat preocuparea pentru crearea unei cronologii de forme și de stiluri pe baze insuficiente și preconcepute și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și contrare, un moment de disoluție și renaștere: s-a sfârșit cu Împuternicirea dată de „stat” vieții religioase a indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și alte câteva elemente lingvistice se dovedesc a fi străine acestora și postulează existența uneia sau a mai multor etnii aloglote. Astfel, cu câteva decenii În urmă, s-au propus nume convenabile pentru vechile populații mesopotamiene, cum ar fi protoeufrateni, prototigrizi, subarei și altele. De asemenea, s-a observat, pe bună dreptate, că, În faza finală a civilizației calcolitice mesopotamiene, a lăsat indubitabile semne se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]