27,984 matches
-
persoana aparține sferei private, iar statul și componentele sale, cetățeni sau comunități, aparțin sferei publice. Statul și mass-media sunt considerați azi ca principali inamici ai spațiului privat și ai persoanei, iar cele mai dese încălcări se fac în privința dreptului la demnitate personală și intimitate. Din perspectiva demersului jurnalistic, principiile etice care trebuie să guverneze în vederea protejării persoanei sînt următoarele: dreptul la intimitate al persoanei, protecția victimei și protecția demnității personale, respectul diferenței și a credințelor, egalitatea ca normă a vieții sociale
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
ai persoanei, iar cele mai dese încălcări se fac în privința dreptului la demnitate personală și intimitate. Din perspectiva demersului jurnalistic, principiile etice care trebuie să guverneze în vederea protejării persoanei sînt următoarele: dreptul la intimitate al persoanei, protecția victimei și protecția demnității personale, respectul diferenței și a credințelor, egalitatea ca normă a vieții sociale. Trebuie făcută distincția dintre persoane publice și persoane private. Persoanele publice, ce ocupă funcții publice (alese sau numite) sau au expunere publică mare (prin celebritate, notorietate, supraexpunere mediatică
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
fapte jenante și compromitere sau șantaj. Prezentarea persoanei într-o lumină falsă - se referă la interpretarea tendențioasă, vădit interesată, a unor fapte reale, asociere brutală de fapte, unidirecțională, interpretare reducționistă a acestora cu scopul de a produce daune onoarei sau demnității unei persoane. Instrumentalizarea poate ascunde intenția de șantaj, dezinformare sau manipulare, propagandă sau răzbunare. Excepție fac situațiile de documentare superficială sau neprofesională și alegerea unei perspective greșite din partea jurnalistului. Publicitatea imaginii și a numelui fără acordul persoanei - privește demersul editorial
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
imaginilor unor victime (violuri, catastrofe), cultivarea unui fals sentiment de compasiune publică împotriva dorinței victimei. Codurile deontologice recomandă protejarea numelui și imaginii delicvenților minori, plecând de la premisa că șansele de reabilitare ale lor sun tmai mari decât ale adulților. Respectarea demnității persoanei Din perspectivă publică, cele mai cunoscute aspecte ale principiului respectării demnității persoanei sunt insulta și calomnia, pentru că există norme juridice care pedepsesc drastic aceste fapte, inclusiv cu închisoarea. Insulta este definită ca acea faptă care aduce atingere onoarei ori
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
împotriva dorinței victimei. Codurile deontologice recomandă protejarea numelui și imaginii delicvenților minori, plecând de la premisa că șansele de reabilitare ale lor sun tmai mari decât ale adulților. Respectarea demnității persoanei Din perspectivă publică, cele mai cunoscute aspecte ale principiului respectării demnității persoanei sunt insulta și calomnia, pentru că există norme juridice care pedepsesc drastic aceste fapte, inclusiv cu închisoarea. Insulta este definită ca acea faptă care aduce atingere onoarei ori reputației unei persoane, fie prin cuvinte, fie prin gesturi, fie prin oricare
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
Ferdinand I de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei. Acordul a fost întărit în 1546, când împăratul Carol Quintul a obținut sprijinul ducelui de Bavaria în războiul său împotriva Ligii de la Schmalkalden, promițându-i posibilitatea succesiunii la tronul Boemiei, precum și demnitatea de elector de care se bucura contele palatin al Rinului. Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai multe măsuri de a menține Bavaria în tabăra catolică. Doctrinele reformate înregistraseră progrese în teritoriul Bavaria, drept pentru care
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Wilhelm al V-lea "cel Pios", a primit o instruire iezuită, drept pentru care a arătat un mare atașament față de doctrina iezuită. El l-a susținut în 1583 pentru postul de arhiepiscop de Köln pe fratele său Ernest, iar această demnitate a continuat să fie acordată unor membri din familia Wittelsbach timp de aproape două secole. În 1597, Wilhelm al V-lea a abdicat în favoarea fiului său, Maximilian I "cel Mare", și s-a retras la mănăstire (unde a murit în
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
a ducatului, ceea ce i-a permis lui Maximilian "cel Mare" să joace un rol important în Războiul de Treizeci de Ani. În primii ani ai conflagrației, evoluțiile militare pozitive au permis achiziționarea provinciei Palatinatul Superior. Odată cu acesta, Maximilian a obținut demnitatea de principe-elector, de care ramura veche a familiei Wittelsbach beneficia încă din 1356. Odată cu accederea la titlul de principe-elector al lui Maximilian I s-a încheiat istoria Ducatului de Bavaria. Vezi Electoratul de Bavaria
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
și a drepturilor consumatorului de programe, Consiliul Coordonator al Audiovizualului este obligat să asigure: b) încurajarea liberei concurențe; c) un raport echilibrat între serviciile de programe oferite de radiodifuzorii naționali și cele oferite de radiodifuzorii locali și regionali; d) protejarea demnității umane și protejarea minorilor; e) protejarea spațiului informațional, patrimoniului lingvistic și cultural-național, inclusiv a culturii și limbilor minorităților naționale; f) transparența mijloacelor de informare în masă din domeniul audiovizualului; g) transparența activității proprii. Consiliul Coordonator al Audiovizualului este compus din
Consiliul Coordonator al Audiovizualului () [Corola-website/Science/322633_a_323962]
-
malurile râului "Margus", actuala Velika Morava. În bătălie au fost opuse armatele împăraților romani rivali Dioclețian și Carinus. În 282, când împăratul Carus a acces la putere, și-a ridicat pe cei doi fii ai săi, Carinus și Numerian, la demnitatea de "caesar". La moartea lui Carus (25 decembrie 283), Carinus, desemnat de tatăl său drept succesor, a devenit împărat. Dar Numerian, proclamat împărat de soldații "armatei din Răsărit", a primit sprijinul lui Dioclețian, șeful gărzii imperiale. În 284, "Numerian", poate
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
Dobrogei la Patria-Mama, să reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri despre începuturile creștinismului, aflăm că Sfanțul Apostol Filip l-a însoțit pe Sfanțul Apostol Andrei în Scythia Minor, Dobrogea
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
patriarhul Mihail s-a confruntat cu împărații Bizanțului Mihail al VI-lea Bringas și Isaac I Comnen, mai ales pe tema superiorității patriarhului față de împărat și a Bisericii față de stat. Până la urmă, aceste confruntări au dus la detronarea lui din demnitatea de patriarh de către împăratul Isaac I Comnenul, în anul 1058. Mihai I Cerularie a murit pe data de 21 ianuarie 1059, la Madytus, în apropiere de Constantinopol, unde fusese exilat. În anii în care Mihail I Cerularie a devenit patriarh
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
rândul său episcop. În anul 1978 l-a hirotonit preot pe Andrei Andreicuț, devenit ulterior episcop și mitropolit. La 11 iunie 1973 Sfântul Sinod a ridicat Episcopia Clujului la treapta de arhiepiscopie, iar Teofil Herineanu a fost înscăunat în noua demnitate în data de 9 septembrie 1973. Conform mărturiilor lui Ion Herineanu, nepotul episcopului, Teofil Herineanu s-a aflat în relații de prietenie cu generalii Vîlceanu și Ungureanu, cu care obișnuia să joace poker: "partidele se jucau pe sume mari de
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
domnitor al Moldovei în două rânduri (1761-1764 și 1767-1769). După cum relatează Octav-George Lecca în ""Familiile boierești române"", Matei Cantacuzino-Deleanu s-a refugiat în 1791 în Rusia, în timpul ocupației Moldovei de către armata țaristă, devenind consilier de stat și ocupând și alte demnități. Cei doi soți au avut cinci băieți, dintre care doi (Ioan și Constantin) nu au avut urmași, Grigore a fost colonel rus și a murit în Bătălia de la Borodino (1812), iar ceilalți doi au ajuns să aibă demnități importante la
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
și alte demnități. Cei doi soți au avut cinci băieți, dintre care doi (Ioan și Constantin) nu au avut urmași, Grigore a fost colonel rus și a murit în Bătălia de la Borodino (1812), iar ceilalți doi au ajuns să aibă demnități importante la Curtea Imperială a Rusiei (Alexandru a fost șambelan, iar George (Igor) a fost colonel și s-a căsătorit cu prințesa Gorciakova). Din întreaga familie s-a întors în Moldova numai domnița Ralița, care a murit în 1837 și
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
În secolul al XII-lea descendenții acestei familii au devenit duci (în , în româna medievală "herțeg") ai Bavariei. În anul 1503 Albrecht al IV-lea a reunit cele trei linii bavareze. În anul 1623 Maximilian I de Bavaria a obținut demnitatea de principe elector al Sfântului Imperiu Roman, în virtutea extinderii autorității sale asupra Palatinatului. Membrii familiei au domnit ca Duci, Electori și Regi ai Bavariei (1180 - 1918), Conți Palatini ai Rinului (1214 - 1803 și 1816 - 1918), Margrafi din Brandenburg (1323 - 1373
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
alți Episcopi ai Sfântului Imperiu Roman. Prinții Wittelsbach au servit ca Episcopi de Regensburg, Freising, Liege, Münster, Hildesheim, Paderborn și Osnabrück, și ca Mari Maeștrii al Ordinului Cavalerilor Teutoni. În 1623 sub Maximilian I, ducii bavarezi s-au investit cu demnitatea electorală. Nepotul lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria a fost Guvernator al Habsburgilor din Țările de Jos (1692 - 1706) și Duce de Luxemburg (1712 - 1714). Fiul său, Împăratul Carol al VII-lea a fost, la rândul său
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Își începe cariera în administrația de stat în anul 1897 a fost numit director al Regiei Monopolurilor Statului. În cariera sa a mai ocupat următoarele funcții de demnitate publică: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de război în timpul Primului Război Mondial sau ministru de finanțe (1922 -1926), După moartea fratelui său Ion I.C. Brătianu avea să ocupe funcția de prim-ministru, între 1927 și 1928. Vintilă
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca ministru de finanțe () [Corola-website/Science/329543_a_330872]
-
și năzuințele foștilor deținuți politici și deportați, ale veteranilor de război ai armatei române, ale urmașilor acestora, precum și ale altor cetățeni ai Republicii Moldova. Astfel, PNR activează în scopul redobîndirii drepturilor legitime ale persoanelor care au suferit în timpul regimului comunist; "apărării demnității, drepturilor și libertăților democratice ale membrilor săi și ale tuturor cetățenilor Republicii Moldova". Gheorghe Ghimpu, președinte PNR, decedează la 13 noiembrie 2000, în urma rănilor suferite într-un accident rutier petrecut la 27 octombrie 2000, rămas fără elucidare. Partidul Național Român a
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
Un al treilea arhitect a lucrat, și el, la realizarea bazilicii. Este vorba de Jozsef Kauser, care a încheiat, în 1905, lucrările construcției începute în urmă cu 54 de ani. Bazilica a fost inaugurată de împăratul Franz-Iosif și a primit demnitatea de "Basilica Minor" (în ), în 1938, sub papa Pius al XI-lea, cu ocazia împlinirii a 900 de ani de la moartea lui Ștefan. În prezent, Bazilica Sfântul Ștefan este un loc de pelerinaj, dar și o atracție culturală, aici ținându
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
specii de animale de către ființe umane, bazată pe o presupunere de superioritate a omenirii." În 1994, "Oxford Dictionary of Philosophy" a oferit o definiție mai largă: "Prin analogie cu rasismul și sexismul, poziția improprie a refuzului de respect pentru vieți, demnitate sau nevoile animalelor, altele decât specia umană." Paola Cavalieri scrie că paradigma umanistă actuală este că numai ființele umane sunt membri ai comunității morale, și că toate sunt demne de o protecție egală. Membru specie, ea scrie, este ipso facto
Specisism () [Corola-website/Science/329926_a_331255]
-
alături de orașul imperial de Goslar, dar și teritoriile ecleziastice ale arhiepiscopatului de Magdeburg, principatele-episcopale de Hildesheim și Halberstadt și abația din Quedlinburg. Tradiția saxonă a fost perpetuată prin Casa de Ascania, ca duci de Saxa-Wittenberg, care a asigurat pentru sine demnitatea de principe-elector, iar mai târziu a întemeiat Electoratul de Saxonia în zona Elbei superioare.
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
care bloca accesul oamenilor simpli la înaltele funcții eccleziasztice. Noul rege Sigismund I Augustus l-a apreciat la fel de mult și l-a numit consilier. În 1511 cancelarul, care ocupa încă doar o funcție eccleziasică minoră (canonic de Cracovia) a obținut demnitatea de arhiepiscop de Gniezno, de care era legată și funcția de primat al Bisericii din Polonia. În timpul negocierilor cu Ordinul Teutonic a fost dispus să renunțe la această funcție în favoarea lui Albert Frederic de Brandenburg, dacă acesta ar fi acceptat
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
disperată" (1988) și "Pianistul" (2002)) sau Krzysztof Zanussi (un regizor de frunte al așa-zisei cinematografii de anxietate morală din anii 1970). Filmele lui Andrzej Wajda oferă analize pătrunzătoare ale elementului universal bazat pe experiența poloneză - lupta de menținere a demnității în cele mai grele circumstanțe. Filmele sale sunt definite de mai multe generații poloneze. În anul 2000, Wajda a fost distins cu un premiu Oscar onorific pentru contribuțiile sale generale în cadrul cinematografiei. 4 dintre filmele sale au fost nominalizate la
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
grecești, rusești sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]