28,559 matches
-
în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane. Cufundarea lor în iubire începe cu pasiune, senzualitate, minunarea în fața artei, a literaturii... și cu doi ani de fericire înainte de izbucnirea certurilor. La Veneția, Paz îl anunță că nu dorește copii și că a adoptat deja un... rechin. Hector se naște ceva mai tîrziu, dar va marca moartea iubirii lor, căci ea dorea intensitate și fior, iar el, liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu îi pare defel mai credibil. Trecut prin toate ororile imaginabile (după reportaje făcute în Tailanda, în urma tsunami-ului din 2004, sau în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor și în perspectiva unui copil, pe care îl obține, cu prețul pierderii femeii iubite. Delphine Pera consideră că, dincolo de unele elemente interesante sau tragice ale poveștii, aceasta păcătuiește prin dezlînare, dialoguri inepte și evocări interminabile... Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu acest clișeu privitor la romanele polițiste. Vă împingeți personajele la limită, după imaginea unui Erlendur torturat de trecutul său și de o fiică junkie. Un personaj fericit nu ar prezenta interes pentru dvs.? În calitate de autor, nu mă interesează deloc fericirea. "Oamenii fericiți nu au nimic de povestit", după cum o rezumă proverbul. Fericirea își e suficientă sieși, nu mai e nimic de adăugat. Iată de ce prefer să vorbesc despre suferință și condițiile care au generat-o. Îmi place mult să urc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
după imaginea unui Erlendur torturat de trecutul său și de o fiică junkie. Un personaj fericit nu ar prezenta interes pentru dvs.? În calitate de autor, nu mă interesează deloc fericirea. "Oamenii fericiți nu au nimic de povestit", după cum o rezumă proverbul. Fericirea își e suficientă sieși, nu mai e nimic de adăugat. Iată de ce prefer să vorbesc despre suferință și condițiile care au generat-o. Îmi place mult să urc în timp și să-mi trimit personajele pe urmele trecutului. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scris în continuare. Cu timpul, s-a dezvoltat acest personaj solitar, depresiv, dar care resimte multă compasiune pentru ceilalți (fragmente dintr-un interviu cu Mikaël Demets pentru Evene.fr) Oricum, ceea ce frapează e faptul că Erlendur nu are dreptul la fericire. Cu cît cărțile se adună, cu atît știm mai multe despre el, desigur, dar niciodată nimic vesel, nimic bun nu i se întîmplă... Este pentru dvs. un cod literar? sau bietul Erlendur pur și simplu nu are noroc? Așa s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se dădea tulbura apa în care mă îmbăiam ca să nu "mă" văd și cămășile mele de noapte erau cu șnur, ca să nu mă mîngîi cumva! Cît de mult s-au schimbat în bine toate astea! Ce mult îmi place această fericire simplă a ființelor de ambe sexe! Cît îi invidiez! F. M. Cu siguranță însă, interesul principal al scrisorilor rezidă în abordările și convingerile lui Mauriac "gendelettres", epistolierul devenind cu adevărat pasionant atunci cînd vorbește despre ce știe mai bine: literatură, Academie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
peste configurația simbolică a unei alte limbi poate reprezenta o mediație înțeleaptă între spirala vertiginoasă, anihilantă, a neașezării existențiale și o reală "plăcere a textului", tulburătoare, periculoasă, dar care între-deschide o ușă: A scrie este o provocare, o privire din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l depăși chiar prin simpla virtute a limbajului, aceasta e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și infatuat care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima carte: fracturi identitare. Cioran și banda lui Möbius Într-o logică melioristă, orice autor ar trebui să marcheze o distanță semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă din Caiete: "De ani de zile mă aflu constant mai prejos de mine însumi!" Poate că aceasta e cheia de lectură pentru Cioran, om al intervalului. Lipsit de fericirea de a se pierde în divinitate, sau de cea a coincidenței cu sine, gînditorul alege provocarea, exasperarea diferențelor, în speranța ascunsă de a-i atenua importanța. Această diafora, această fractură de sine, desigur rafinată de-a lungul timpului, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
căpeți obiceiuri de portăreasă, să remarci toate fleacurile, să te oprești la ele, să acorzi prea mare importanță lucrurilor care ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să devii scriitor în cel mai prost sens al cuvîntului. (C,p.434) Din fericire, el nu va adopta niciodată acel "eu" de portăreasă, dacă lăsăm deoparte acuitatea observației și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
calamități și de revoluții. Iată Publicul de o parte, Statul de cealaltă, considerate a fi două entități distincte, una ținută să dea din belșug asupra celeilalte, iar cea de-a doua având dreptul de a reclama de la prima torentul de fericiri umane. Ce trebuie să se întâmple? În fapt, statul nu este și nu poate fi ciung. El are două mâini, una pentru a primi și una pentru a da, altfel spus, mâna aspră și mâna blândă. Activitatea celei de-a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vorbim vor merge, cel puțin în parte, la lucrătorii din teatre. Câteva părți s-ar putea foarte bine rătăci pe drum. De asemenea, dacă s-ar cerceta chestiunea îndeaproape, s-ar putea descoperi că prăjitura va lua o altă cale; fericire lucrătorilor dacă le vor rămâne câteva firmituri! Dar vreau să admit că toată subvenția va merge la pictori, la decoratori, la costumieri, la coafori etc. Este ceea ce se vede. Dar de unde vin toate acestea? Iată reversul chestiunii, la fel de important de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu putință să se întâlnească un om care să se simtă în largul său cu o astfel de doctrină. Căci, în sfârșit, dacă ea este adevărată, care este consecința ei riguroasă? Că nu e posibil să existe activitate, bunăstare, avuție, fericire decât pentru popoarele stupide, lovite de imobilism mental, cărora Dumnezeu nu le-a făcut darul funest de a gândi, de a observa, de a combina, de a inventa, de a obține rezultate mai mari cu mijloace mai mici. Dimpotrivă, zdrențele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
decât zece franci fiecăruia, căci își vor face concurență între ei și se vor oferi la rabat. În felul acesta bogații devin tot mai bogați și săracii tot mai săraci. Trebuie refăcută societatea. Frumoasă concluzie și demnă de introducere! Din fericire, introducere și concluzie, totul este fals, deoarece în spatele fenomenului care se vede, există cealaltă jumătate care nu se vede. Nu se vede francul economisit de Jacques Bonhomme și efectele necesare ale acestei economisiri. Căci, ca urmare a invenției sale, Jacques
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nimic nu este mai dureros decât perceperea a două tendințe opuse în umanitate. Ce se întâmplă? Ea ajunge la degradare printr-o extremitate ca și prin cealaltă! Economă, ea cade în mizerie; risipitoare, ea se adâncește în decăderea morală! Din fericire, maximele vulgare pun într-o lumină proastă Economisirea și Luxul, neținând cont decât de aceste consecințe imediate care se văd și nu de efectele ulterioare care nu se văd. Să încercăm să rectificăm această vedere incompletă. Mondor și fratele său
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
an. Și dacă lucrurile stau în acest fel, în mod cert interesul public se află în acord cu morala. Ariste cheltuie, pentru el și casa sa, douăzeci de mii de franci pe an. Dacă această sumă nu era suficientă pentru fericirea sa, nu ar merita numele de înțelept. Este mișcat de relele care apasă asupra clasei sărace; se crede, obligat de conștiință, să aducă o oarecare ușurare acesteia și consacră zece mii de franci pentru acte de binefacere. Printre negustori, fabricanți, agricultori
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
naturii cu o indispoziție fizică, care merge până la suferință. Dacă umanitatea ar fi redusă la a opta între două părți, dintre care una îi rănește interesele și cealaltă conștiința, nu ne-ar rămâne decât să disperăm în privința viitorului său. Din fericire nu astfel stau lucrurile. Și pentru a-l vedea pe Ariste revenind la superioritatea sa economică, cât și la superioritatea sa morală, este de ajuns să se înțeleagă această axiomă liniștitoare, care nu este nu este mai puțin adevărată, chiar dacă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cuvânt că sunt plini de dezinteres și de milă; dar, în sfârșit, ne va fi permis să spunem că în această privință nu ne temem de o comparație. Fiecare dintre acești Decius 27 are un plan care trebuie să realizeze fericirea umanității și toți au aerul de a spune că, dacă îi combatem, este pentru că ne este teamă pentru averea noastră sau pentru alte avantaje sociale. Nu; îi combatem deoarece considerăm ideile lor false, iar proiectele lor tot atât de puerile pe cât sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru averea noastră sau pentru alte avantaje sociale. Nu; îi combatem deoarece considerăm ideile lor false, iar proiectele lor tot atât de puerile pe cât sunt de dezastruoase. Căci dacă ni s-ar fi demonstrat că se poate face să coboare pentru totdeauna fericirea pe pământ printr-o organizare factice, există printre noi unii care, deși economiști, ar semna cu bucurie acest decret cu ultima picătură din sângele lor. Dar nu ni s-a demonstrat că fraternitatea ar putea fi impusă. Însuși faptul că
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vorba de măsuri excepționale. Ceea ce căutăm este următorul lucru: Legea, considerată dintr-un punct de vedere general și teoretic, are ca misiune să constate și să facă respectată limita drepturilor reciproce pre-existente sau să se ocupe în mod direct de fericirea oamenilor, provocând acte de devotament, de abnegație și sacrificii mutuale? Ceea ce mă frapează în acest ultim sistem (de aceea revin adesea la această chestiune, în scrierea mea grăbită) este incertitudinea pe care o face să planeze asupra activității umane și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pacifique: "Să abolim egoismul"; dacă s-ar putea face ca statul să dea totul tuturor, fără să primească nimic de la nimeni să se facă! Cu siguranță, voi vota decretul și mă voi bucura că umanitatea ajunge la perfecțiune și la fericire pe un drum atât de scurt și de ușor! Dar, trebuie bine spus, astfel de concepții par himerice și futile, dacă nu chiar puerile. Că au trezit speranțe în clasa care muncește, care suferă și nu are timp să reflecteze
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aplaudă sau respinge, și... merge înainte ca și până atunci. Mulțumită Cerului, rezistă încă acestei manii la ordinea zilei. În loc să inventez legi sociale, le studiez pe cele pe care lui Dumnezeu i-a plăcut să le inventeze, având de altfel fericirea de a le găsi admirabile în dezvoltarea lor progresivă. Și din acest motiv repet: Bani blestemați! Bani blestemați! Sunteți deci proudhonian sau proudhonist 38? Ei, haideți! Aveți la îndemână un mijloc simplu de a vă satisface. Aruncați-vă portofelul în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
frig, un adăpost și combustibil; dacă aspiră să învețe, cărți; dacă doresc să se deplaseze, vehicule, și așa mai departe. Bogăția unei țări se vede în abundența și buna distribuție a tuturor acestor lucruri. De unde trebuie să recunoașteți plin de fericire cât de falsă este această tristă maximă a lui Bacon: Ceea ce un popor câștigă, celălalt pierde în mod necesar; maximă exprimată într-o manieră și mai dezolantă de către Montaigne în acești termeni: Profitul unuia este paguba celuilalt. Când Sem, Ham
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de ușor de creat, am putea toți cumpăra mult, nu ne va lipsi nimic. Cruda dumneavoastră teorie risipește speranțe, iluzii dacă doriți, al căror principiu este cu siguranță filantropic. Da, ca toate urările sterile pe care le putem formula pentru fericirea universală. Extrema facilitate a mijlocului pe care îl invocați este suficientă pentru a-i demonstra goliciunea. Credeți oare dumneavoastră că, dacă ar fi suficient să se imprime bancnote pentru ca noi să putem să ne satisfacem trebuințele, gusturile, dorințele, umanitatea ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
misiunea statului? Care sunt lucrurile pe care cetățenii trebuie să le încredințeze forței comune? Care sunt lucrurile pe care aceștia trebuie să le rezerve acțiunii private? A răspunde la aceste chestiuni ar însemna să țin un curs de politică. Din fericire, nu am nevoie să fac asta pentru a rezolva problema care ne preocupă. Când cetățenii, în loc să își facă unii altora un Serviciu, îl transformă în Serviciu public, adică atunci când găsesc de cuviință în această privință să cotizeze pentru a executa
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]