28,201 matches
-
și l-a resuscitat; aceasta a fost a doua naștere a lui Pinochio. Cea de-a treia a întârziat mai mult. În 1940, Walt Disney l-a botezat la Hollywood. Pinochio s-a ridicat dintr-o peltea de miere și lacrimi și a revenit la viață, îmbunătățit în mod miraculos.
5 AUGUST. MINCINOSUL CARE S-A NĂSCUT DE TREI ORI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295960_a_297289]
-
să nu fie nevoită să-și caute alt cer. Magii de pe Wall Street, experții în vânzarea de iluzii, au furat milioane de case și de locuri de muncă, dar la închisoare a mers un singur bancher. Ceilalti au implorat în lacrimi să fie ajutați din iubire creștinească și au primit, pentru truda lor, cea mai mare recompensă acordată vreodată în istoria omenirii. Tot bănetul ăsta ar fi ajuns pentru a hrăni toți înfometații planetei, cu desert inclus, pentru eternitate. Nimănui nu
15 SEPTEMBRIE. ADOPTĂ UN MIC BANCHER! (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295995_a_297324]
-
ar fi melchisedec purtând multe medalii, având gura plină cu nemetafore. fiindcă acel om era sub formă de poartă, intrând și ieșind prin sine. fiind loc înfricoșat și Dumnezeu își va aminti de el. unghiile îngerului crescuseră până în măduva mea. lacrimile îngerului ajunseseră până în fața mea. plin de sângele fratelui din creștet până la tălpi. în caliciul îngerului ca un catâr care paște dârele de argint ale dimineții m-am tăvălit prin licăririle polenului, printre vrejurile coastelor lui. curgând pe pieptul și
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
vin. ei luau și gustau, dând de la unul la altul. și El era în ei și ei erau în El. o singură cină. botează-te în inima ta. pe Domnul sădește-l. în răsuflarea ta. viața ta scald-o în lacrimi. despre chipul cel dulce al morții întreabă-i pe părinți. umple amintirea ta cu duh. sălășluiește-L în tine pe cel necuprins. chiar pe aici, mireasa trecu lăsând unde neliniștite de voaluri. ciupind pleoapa noastră la vreme de iarnă. chiar
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
nu poți nici să trăiești nici să mori "am deschis poarta iadului" - zice - și căpcâni de smoală și sânge și litere strâmbe se revarsă huind în odăi pe străzi în păduri peste ape din mintea înnegurată din gânguritul copilului din lacrima despicată cu toporul din inima cea bună a samarineanului și nu mă lasă nici să trăiesc nici să mor în țara asta a lui nichipercea și-a nimănui "lepădat sunt din fața ochilor Tăi" - spui și tu și tu și tu
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
e doar ca în copilărie când mă urmărea o imagine: un călăreț alb pe un cal negru apoi un cal alb călărit de un om negru până nimic nu se mai putea înțelege o pată fierbinte orbindu-mă plâns fără lacrimă existență ce singură se încheagă tot mai îndepărtată din când în când micșorând bezna un alt fel de trecere Spirală Capătul fisurat al dorinței atârnă în gol o, mare, apropie răbdătoarea ta briză aștept în frunzișul albastru o minune să
POEZIE by Mariana Filimon () [Corola-website/Imaginative/13953_a_15278]
-
așa cum se întîmplă, nu cum ne vom imagina, de unde vii, unde pleci erau întrebările altor guri, alte urechi ascultau, alți ochi priveau, alte mîini se îmbrățișau, picioarele altora se apropiau, se îndepărtau, în doar cîteva clipe ne-am împuținat ca lacrima în ochiul stins, un fir de nisip în pustiu, pulbere într-un drum nesfîrșit, chip de fata morgana, cîntec de sirenă în timpanele ceruite, uitarea pe chipul fiecăruia, de nicăieri chipul ei, de pretutindeni ochii mei căutînd umbra încă foșnind
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
în deșert ca pe un punct fără frază * ne umplem cu resturile agresive ale celuilalt cu sila de celălalt după compactă ca o beție în somn * este greșeală și este păcat ura de urâtul nostru neistovit în celălalt mila cu lacrimi amenințând să nu se mai afle în valea plângerii * hohot în moara de măcinat cenușă lucru de nenumit și necurat fur furios dosind sufletul înfiorat în saci nădușind sărat ca în ocnă * puțină rugăciune de-ar fi fost pe dâra
Umbrire către cules by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/14110_a_15435]
-
am să mut Palatul Cotroceni din prea-aproapele de-Academia Militară. Când îi este mai dragă lumea blondă și-n giugiuleli de țară Se-aude zăngănitul de linguri flămânde încăierându-se prin gamele - Pe mesele acelea umezește sarea-n solnițe de lacrimile Patriei mele. Mirosul năpraznic de orez la copanul de curcan Pe el îl face să creadă că poporul o duce pe picior mare în stil american; La toate zaiafeturile își dă frâu liber ca-n Ziua Recunoștinței, Vodă Lăpușneanu pune
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
prietena dispărută înainte de vreme; că nu am savurat observațiile surprinzătoare ale fiului Tiei Șerbănescu - singurul pentru care, dacă ar fi fost nedreptățit, sînt convinsă, autoarea și-ar fi asumat protestul deschis... Și, mai ales, am rîs pur și simplu cu lacrimi la scene avîndu-i ca protagoniști pe rudele autoarei, oameni simpli. Iată, de pildă, una din aceste scene: mama Tiei Șerbănescu, despre care fiica știa sigur că nu-i cunoscuse pe legionari, cînd e întrebată totuși de ei, răspunde plină de
O carte de zile mari by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/14626_a_15951]
-
te chem vino degrabă traversează bucureștii treci peste mări albastre peste câmpii pustii e miezul nopții vino în casa înnoptată cu Mayera în casa noastră cea de la șapte Dacă să mă miroși n-o să vii irișii mei albaștri, vii în lacrimă se vor topi la cer mă voi sui și-ntr-un nor albastru mă voi piti. Trupul Mariei e cald și-i moale hainele tale lepădând rugător, irișii albaștri așteptând această oră tânără de iubire subrațul tău mirosind e toată
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
aș putea ca eu râul să te locuiesc să-mi fac sălaș în adâncurile tale cu munți mari și mici și tu nici să nu te mai deplasezi la râu ci să te cobori în tine în mine la râul lacrimilor mele să strigi păcatele cu lacrimi până ce nu te mai întorci pe tărâmul cel vechi nu tu în pustie ci pustia în sufletul tău spre izbăvirea noastră de cel rău. Ca apele Menecaduzei Iarăși mă uit la planeta rotundă mereu
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
te locuiesc să-mi fac sălaș în adâncurile tale cu munți mari și mici și tu nici să nu te mai deplasezi la râu ci să te cobori în tine în mine la râul lacrimilor mele să strigi păcatele cu lacrimi până ce nu te mai întorci pe tărâmul cel vechi nu tu în pustie ci pustia în sufletul tău spre izbăvirea noastră de cel rău. Ca apele Menecaduzei Iarăși mă uit la planeta rotundă mereu bătătorită de călători și mereu proaspătă
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
în labirintul întretăierilor lor fericit pentru că la mijloc toate geometriile sfârșesc în cerc așa cum ochiul geme rotund chemat de abis când cercul trupu-mi frământă n-ai să crezi până n-ai să citești la vreme de seară singur dezmierdarea din lacrima frântă. Ajunge gândești prea multă lacrimă într-un cerc ar trebui să nu mai fii unde ești dar cercul e infinit nu se știe câtă lacrimă-n râs sau cât râs în lacrimă-i răsucit. Privește gura mare, frumoasă, flămândă
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
la mijloc toate geometriile sfârșesc în cerc așa cum ochiul geme rotund chemat de abis când cercul trupu-mi frământă n-ai să crezi până n-ai să citești la vreme de seară singur dezmierdarea din lacrima frântă. Ajunge gândești prea multă lacrimă într-un cerc ar trebui să nu mai fii unde ești dar cercul e infinit nu se știe câtă lacrimă-n râs sau cât râs în lacrimă-i răsucit. Privește gura mare, frumoasă, flămândă a cercului aruncă sclipiri astrale spre
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
să crezi până n-ai să citești la vreme de seară singur dezmierdarea din lacrima frântă. Ajunge gândești prea multă lacrimă într-un cerc ar trebui să nu mai fii unde ești dar cercul e infinit nu se știe câtă lacrimă-n râs sau cât râs în lacrimă-i răsucit. Privește gura mare, frumoasă, flămândă a cercului aruncă sclipiri astrale spre sângele tău ca privit de șarpe așa stai statuie de marmoră, de sare, de lut, de abur mocnit o, dulce
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
la vreme de seară singur dezmierdarea din lacrima frântă. Ajunge gândești prea multă lacrimă într-un cerc ar trebui să nu mai fii unde ești dar cercul e infinit nu se știe câtă lacrimă-n râs sau cât râs în lacrimă-i răsucit. Privește gura mare, frumoasă, flămândă a cercului aruncă sclipiri astrale spre sângele tău ca privit de șarpe așa stai statuie de marmoră, de sare, de lut, de abur mocnit o, dulce dintele morții când te-a pătruns dar
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
să alerg în extaz de mână cu carolina ea avea niște caiete frumoase și cuburi de zahăr pe care mi le arăta ca unei lihnite caligrafia ei dar și foamea îmi dădea vertije desenele ei îmi îndulceau dar și zahărul lacrimile mele sincere niciodată îi spuneam cu emoție n-am să fiu în stare s-o imit în schimb eu citesc pe sub bancă niște cărți cu chiralungi și croșetez pe furiș în orele de dirigenție deodată sunt arătată cu degetul de
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/15369_a_16694]
-
Ierusalim răvășea hîrtii și acte, ziare și reviste cu poze colorate înfățișînd bărbați goi și femei goale peste care scuipa îndîrjit răsfoind și scuturînd. Gura strîmbată într-o grimasă a neputinței, privirea îngustîndu-se, ochii lui ca niște crestături de cuțit, lacrimi de obidă, nu-i nicăieri nici o bancnotă, doar un pachet de țigări și o brichetă în cutia de la bord. Și le aruncă în sîn și tot nu-i venea să plece. Îl zăpăcise și-i luase auzul dezamăgirea, sau poate
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Mihai Duțescu ORBUL Peștii sărați ca lacrimile, luați și vă săturați, spuse el și privi înspre cer unde striga o stea am să vă spun despre ceea ce nu se vede, despre ce nu se aude, păi atunci lumea nu e adevărată, observă unul, pe bună dreptate, în
Poezii by Mihai Duțescu () [Corola-website/Imaginative/3114_a_4439]
-
dar de cînd degete străine n-au mai trecut prin părul tău, s-a sălbăticit ca pădurile neumblate iarna. sarea casei ți-am spus, nu împrăștia sarea prin casă, nu toate lucrurile au nevoie de ea. nu toate. sarea casei, lacrimile, trebuie să le păstrezi. te priveam cu sufletul, mă priveai cu sufletul. pe ascuns, doar pe ascuns. lacrimile, sarea casei, vor marca acest du-te-vino. pentru noi lumea mică e lumea fără margini. înainte de remat și după era spre sfîrșitul verii
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-website/Imaginative/2612_a_3937]
-
iarna. sarea casei ți-am spus, nu împrăștia sarea prin casă, nu toate lucrurile au nevoie de ea. nu toate. sarea casei, lacrimile, trebuie să le păstrezi. te priveam cu sufletul, mă priveai cu sufletul. pe ascuns, doar pe ascuns. lacrimile, sarea casei, vor marca acest du-te-vino. pentru noi lumea mică e lumea fără margini. înainte de remat și după era spre sfîrșitul verii cînd ne-am hotărît să mergem la roșia montana, să facem poze, să pescuim în iazul cu cianuri
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-website/Imaginative/2612_a_3937]
-
sentimentul straniu că trecutul e la fel de imprevizibil ca însăși ziua de mâine. Fratricid Pe celălalt din mine l-ați ucis zac pete mari de sânge pe zăpadă azi port în trup o rană ce s-a închis și lacrima ce nu poate să cadă. Această iarnă ninge-n locul meu atât de alb peste cernită zare se-aude-n ceruri Bunul Dumnezeu cum tace-nmărmurit de întristare. O crimă se petrece-n orice zi umbra lui Cain din tată-n fiu
Poezii by Ioan Evu () [Corola-website/Imaginative/3089_a_4414]
-
secerii ascuțite cu care tăia bărbat fiind de la rădăcină tulpina grîului copt a înțelepciunii acum firul cu plumb al vîrstei a înțepenit într-o cumpănă pentru un timp pentru cît Poezia într-o dimineață am privit-o în ochi - în loc de lacrimă o dîră de sînge ceresc Pata din grădina minoră a casei natale a tăiat cu cuțitul de argint al copilăriei tulpina unei flori nenumite de atunci pe mînă i-a tot crescut o pată de sînge ceresc învăluindu-i-o
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
aici mi-a fost. Îți las ție zilele și nopțile mele, eu plec în pământ cu inima făcută praf, n-am altceva ce să-ți las. Iubirea? Nu-ți va folosi la nimic. Sufletul? Nu există, de fapt... Îmi dau lacrimile, slab și neputincios cum sunt, aș fi putut să mai trăiesc. Mă dor toate, că le las neterminate: trupul funcționează, în parte, bucată cu bucată, dar motorașul central... Mergi și tu la preotul acela: are în altar un caiet al
Poezie by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-website/Imaginative/3201_a_4526]