29,566 matches
-
Nu merită. Ni i-au distrus pe cei mai buni. Ba nu. Merită. Ea Începuse să plîngă, În timp ce Enrique mînca În continuare. Nu mai plînge, Îi spuse. Ce-avem de făcut e să ne gîndim cum putem să facem noi treaba, să umplem golurile. — Dar e vorba de fratele meu. Nu-nțelegi? Fratele meu. — SÎntem frați cu toții. Unii-s morți și alții vii. Ne trimit acasă acum ca să mai rămÎnem cîțiva. Altfel n-ar mai rămÎne nici unul. Și acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
negustor hindus? — Nu, dar pot să fac rost. — CÎt trimiți pe cineva după ele, dă-mi un martini foarte sec. Cu gin Gordon’s, adăugă. Foarte bine, spuse Cipriani. Într-adevăr, foarte bine. Și acum leul cerceta chipurile semenilor de treabă din jurul său și se simțea acasă, știind Însă că a și călĂtorit. Era foarte fericit. Taurul credincios A fost odată un taur pe care nu-l chema Ferdinand și căruia nu-i plăceau deloc florile. Îi plăcea să se lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
enorm, de vreme ce se tot lupta cu ceilalți tauri. Fiecare taur valora peste o mie de dolari, dar după ce se luptau cu marele taur ajungeau să valoreze sub două sute și uneori chiar mai puțin. Așa că bărbatul, care era un tip de treabă, s-a gîndit să-i continue linia În loc să-l trimită-n arenă, unde ar putea fi ucis. Așa că l-a ținut pentru prăsilă. Dar taurul Ăsta era destul de ciudat. Prima oară cînd l-au lăsat la pășune alături de vaci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vîntul foarte rău - am putea merge jos să stăm la foc. Am putea merge oricînd. Nu mă mai deranjează. Îmi place să-i aud vorbind. Unii dintre ei sînt Îngrozitori. Dar alții-s destul de drăguți. Cred că cei mai de treabă merg la Torcello. — Asta cam așa e, spuse el. Nu m-am gîndit niciodată la chestia asta. Nu prea ai ce să vezi acolo, asta decît dacă nu ești puțin cam prea drăguț. — SĂ-ți dau ceva de băut. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inel pe fund, ceva prin care să-și poată trece brațul, era sigur c-ar fi putut s-o facă. Doamne, cum ar fi, da’ nu puteai să găsești așa o fată totuși, o fată n-ar reuși să facă treaba asta, ar Înghiți apă - Kate s-ar Îneca, nu era prea bună la scufundat; i-ar fi plăcut să existe așa o fată, poate că o s-o găsească, dar probabil că nu, În afară de el nu mai era nimeni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acasă și să-i mai supravegheze pînĂ scapi. CÎnd ați auzit de ei? Femeia clătină din cap. — SĂ cumperi e mai rău decît să vinzi. Stai ascuns pînĂ se liniștesc apele. Nickie, orice-ar spune alții, ești un băiat de treabă. Dacă se Înrăutățește situația, vino să vorbești cu Packard. Și dacă ai nevoie de ceva, treci noaptea pe-aici. Am un somn ușor. Bate-n geam. N-o să-i serviți diseară, nu-i așa, doamnă Packard? La cină vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e sîmbătĂ. — Bine. Urcă, spuse pădurarul local. — Mulțumesc, domnu’ Evans. Ajunși În fața poștei, Evans legă caii și discută puțin cu delegatul Înainte de a intra. — Nu pot vorbi cît e proasta asta de Suzy. — Așa e. — Packard e un tip de treabă. Nu e nimeni mai iubit În toată zona. N-ai reuși să-l condamni pe chestia aia cu păstrăvii. Nu se sperie de nimeni și, În orice caz, n-am vrea să ni-l punem Împotrivă. — Crezi c-o să coopereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fapt, el respecta dragostea ei pentru cultură, pentru că ea-i zisese că iubește cultura așa cum iubește el whisky-ul tare și-i mai zicea: — Packard, nu-i nevoie să-ți pese și ție de cultură. N-o să te enervez cu treaba asta. Dar pe mine mă face să mă simt minunat. Domnul John spunea că poa’ să bage-n ea cultură pînĂ crapă, atîta timp cît el nu-i nevoit să meargă cu ea la vreo chestie caritabilă sau vreun curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tre’ să fie ca un fel de carusel, doar că totul se-ntîmplă-n capul lor. Studiază și tu chestia asta cînd ai chef și zi-mi ce crezi. Dacă vrei să fii scriitor, ar trebui să te apuci din timp de treaba asta. Nu-i lăsa să ți-o ia prea mult Înainte. Domnul John Îl plăcea pe Nick Adams pentru că avea În el păcatul originar. Nick nu Înțelegea ce Însemna asya, dar era mîndru. — Tu o să ai pentru ce să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tu o să ai pentru ce să te căiești, băiete, așa Îi spunea. Și Ăsta-i unul dintre cele mai bune lucruri din lume. Și poți oricînd să te hotărĂști dacă vrei să te căiești pentru ele sau nu. Dar toată treaba e să ai pentru ce te căi. — Dar nu vreau să fac nimic rău. — Nici eu n-aș vrea să faci așa ceva. Dar ești În viață și o să faci lucruri. Nu minți și nu fura. Toți trebuie să mințim. Alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cheamă John. John Packard. Hai În spate să bem ceva. Cred că te interesează să știi ce-i și cu Bulă Ăsta. Îi zice Față-Palidă Evans. Noi Îi ziceam Față-Balegă Evans. I-am zis așa adineaori doar pentru că-s de treabă. — Domnu’ John, spuse domnul Evans. De ce nu vrei matale să fii prietenos și să cooperezi? — Doar ce ți-am schimbat numele, nu? Și ce fel de cooperare vreți voi, băieți? Ajunși În spate, domnul John luă o sticlă de pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
distrăm, Nickie? PĂi și-acum ne distrăm. Vrei să-ți mai povestesc ce-am mai făcut pentru tine? — Adică Înainte să te hotărĂști să fii practică și să-ți tai părul? — Și ce-am mai făcut după aia e o treabă destul de practică. Stai să-ți povestesc. Pot să te sărut cît faci de mîncare? Ai răbdare, Îți zic eu. Și ce voiai să faci? — Ei, păi cred că din punct de vedere moral m-am compromis total aseară cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
moral? — Nu. Și sticla era desfăcută, oricum. — Da, dar am luat sticla goală și pe aia de whisky În bucătĂrie și cînd am turnat mi-am vărsat puțin pe mînĂ și după aia am lins-o și mă gîndeam că treaba asta m-o fi compromis defintiv din punct de vedere moral. — Ce gust avea? — Foarte tare și ciudat și puțin grețos. — Asta nu-i o chestie care să te compromită. — Atunci mă bucur, pentru că, dacă aș fi compromisă, cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi o văzu cum Își desface mîinile, Își așază un braț În spate și se sprijină-n el Întinzîndu-și picioarele. Se antrena să stea ca un băiat. — Trebuie să-nvăț să-mi țin mîinile cum trebuie. — MÎinile să n-aibă treabă cu capu’. Asta știu. Ar fi mai ușor dac-aș avea un băiat de vîrsta mea pe care să-l imit. — Imită-mă pe mine. Ar fi firesc așa, nu? Da’ n-o să rîzi de mine? — Poate c-o să rîd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut - și dacă am fost eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și morți de beți și să le fur băutura, de ce n-aș duce treaba pîn’ la capăt, mai ales dac-am Învățat-o din Biblie? — În Biblie n-aveau nici un ciocan căptușit. — Probabil că mi-a venit gîndindu-mă la vîslele căptușite și le-oi fi amestecat cumva. — Poate. Și, oricum, noi nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trezesc. Tre’ să fie foarte obosită, dacă eu sînt așa de ostenit. Dacă sîntem În siguranță aici, Înseamnă că facem exact ce-ar trebui să facem - stăm ascunși pînĂ se liniștesc apele și delegatu’ Ăla pleacă și-și vede de treaba lui. Da’ trebuie să-i dau mai mult de mîncare. E aiurea că n-am putut să ne echipăm mai bine. Și totuși, avem o grămadă de chestii cu noi. Rucsacul era destul de greu. Da’ azi o să mergem după zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soț și soție. Și o să-i pun să numere și zilele astea. E ca și cu ocupatu’ caselor părĂsite. N-o să te las să depui dosarul. — N-ai ce să faci. E legea nescrisă. M-am gîndit bine la toată treaba. O să-mi fac și niște cărți de vizită - doamna Nick Adams, Cross Village, Michigan, soție fărĂ acte. Și o să le dau la oameni În fiecare an, pînĂ cînd a trecut destul timp ca să existe o decizie judecătorească. Nu cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meargă. — Atunci mai e altă variantă. Facem cîțiva copii cît sînt Încă minoră. Și atunci o să trebuiască să mă iei de nevastă, conform legii nescrise. Nu așa e legea nescrisă. O s-o schimb. — Și, oricum, nimeni nu știe cît funcționează treaba asta. — Trebuie să funcționeze. Domnul Thaw pe asta se bazează. — Domnul Thaw s-ar putea să facă o greșeală. — Ei, Nickie, păi, practic, doamna Thaw este cea care a inventat legea nescrisă. Credeam că avocatul său a făcut asta. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
grijă să nu ne dai dracu’ pe noi, Îi spuse taică-său privindu-l cu ochi goi, lipsiți de expresie. „Ce-i al lui, i-al lui“, se gîndi David. „Prost nu e. De-acum s-a prins de toată treaba și n-o să mai aibă niciodată Încredere În mine. Asta-i bine. Nici nu vreau să aibă, pentru că n-o să-i mai spun și n-o să mai spun nimănui nimic, niciodată n-o să mai spun nimic. Niciodată, pentru totdeauna, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
c-o s-o ții minte? — Da, așa cred. — Și ce-o să-ți amintești? — CÎt ne-am distrat. — Deci n-o să ții minte doar cum umpleai cutia cu lemne și cărai apa? — Astea nu-s greu de făcut. — Nu, nu-s treburi grele. Nu-ți pare rău că plecăm? Dacă mergem În Canada, nu-mi pare rău. — N-o să rămÎnem acolo. Da’ n-o să stăm un pic? — Nu prea mult. — PĂi și atunci unde mergem? — Vedem noi. Nu contează, nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și, după ce ne-a adus două cafele, bucătarul s-a așezat și el În fața noastră. — Ați fi dispus să mai Împărțiți un exemplu din acea atenție? — SĂ trăim, spuse George. Trebuie să ne-ntoarcem În vagon. Și, cum mai merge treaba cu căile ferate? — Șinele sînt solide. Cum mai stau lucrurile pe Wall Street? — Urșii Împung puternic din nou. N-aș vrea să fiu În pielea unei doamne urs astăzi. — Eu mi-aș pune banii pe Cubs. The Giants sînt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apropiat destul cît să-l poți tăia, păi normal că și el te taie pe tine. Te-ai salva dacă ai avea o pernă În mîna stîngă. Da’ de unde să faci rost de o pernă cînd Îți pui briciul la treabă? Pe cine-ai vrea să tai În pat? Briciul e o amăgire, Jimmy. Armă de negri. Arma tipică a negrului. Da’ acum ai Învățat cum o folosim. Se Îndoaie lama invers, peste pumn, Ăsta-i singuru’ progres pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au ascuns cu toții, În timp ce Red Îl trăgea pe ultimul friț de un picior, lovindu-ul cu capul de pietre și capcana era din nou gata. Dar n-a apărut nimic și Începusem deja să-mi fac griji. Porniserăm la o treabă simplă - asasinarea de pe marginea unui drum de retragere. Din punct de vedere tehnic, nu eram chiar stăpÎni pe situație, pentru că nu aveam destui oameni, ca să-i punem pe ambele părți ale drumului, și nu aveam ce le face vehiculelor blindate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Onie și ale lui Claude strînseseră multe trese S.S. și toate pistoalele de care se puteau folosi, ca și pe cele inoperante, și le puseseră pe toate În sacul cu dungi roșii. Nu puneam niciodată mîna pe bani. Asta era treaba lor și eu mă gîndeam că oricum nu e bine să-i atingi - Îți aduc ghinion. Însă erau o grămadă de bani. Bertrand Îmi dădu o Cruce de Fier, clasa I, pe care mi-o băgai În buzunarul de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai disciplină și oameni și conducători antrenați. Și În primul rînd ar trebui să-ți surprinzi adversarul. — Se face prea Întuneric ca să mai prindem ceva, spuse Johnny, punînd capacul peste lentilă. Salut, păduchi ce ești. Mergem la hotel. Am făcut treabă bună azi. — Da, spuse și celălalt cameraman. Am prins chestii tari. PĂcat doar că n-a reușit atacul. Da’ mai bine nu stai să te gîndești la asta. CÎteodată prindem și atacuri reușite. Numai că atunci plouă sau ninge. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]