278,409 matches
-
cheia evoluției” → "Le hasard, voilà la clé de l'évolution" „Întâmplarea, iată cheia evoluției”. Specificul propoziției interogative franceze este că întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Tu veux quoi ?" „Ce vrei?” Întrebările referitoare la complementul indirect și la cele circumstanțiale au patru variante, fie că este vorba de persoana, inanimat, timp, loc, mod etc.: La atribut se referă adjectivul interogativ "quel/quelle/quels/quelles ... ?". Acesta are sensul „ce fel de ...?” atunci cand întrebarea are ca scop aflarea însușirii substantivului pe care il preceda, si sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
fie că este vorba de persoana, inanimat, timp, loc, mod etc.: La atribut se referă adjectivul interogativ "quel/quelle/quels/quelles ... ?". Acesta are sensul „ce fel de ...?” atunci cand întrebarea are ca scop aflarea însușirii substantivului pe care il preceda, si sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și pronume cu sensul „care?”, „ce?”, deci țintind numai identificarea (vezi mai sus întrebarea referitoare la numele predicativ
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de ...?” atunci cand întrebarea are ca scop aflarea însușirii substantivului pe care il preceda, si sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și pronume cu sensul „care?”, „ce?”, deci țintind numai identificarea (vezi mai sus întrebarea referitoare la numele predicativ inanimat, cănd subiectul întrebării este exprimat prin substantiv). Cuvântul interogativ care cere numai identificarea este pronumele "lequel/laquelle/lesquels/lequelles" care poate avea aceleași funcții sintactice
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
care le are pronumele. Exemple: Propoziția negativă canonica se construiește cu două cuvinte de negație. Dintre acestea primul, "ne", stă totdeauna înaintea predicatului. În cazul unei negații simple, al doilea cuvânt de negație este "pas". Pentru a exprima nuanțe de sens suplimentare, se folosesc diverse alte cuvinte de negație care îl înlocuiesc pe "pas". Exemple cu predicatul la o formă temporală simplă, cu principalele cuvinte de negație secundare, în care acestea stau imediat dupa predicat: Între "ne" și predicat pot sta
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
vois absolument rien" „Nu văd absolut nimic”. Dacă predicatul este la un timp compus, în construcțiile analoge cu cele în care este la un timp simplu, "pas", "plus", "jamais" și "rien" se plasează între verbul auxiliar și forma ce poartă sensul lexical al verbului, iar celelalte cuvinte de negație - dupa: În aceeași propoziție pot fi și două sau trei cuvinte de negație secundare, păstrându-și locul față de predicat. "Plus" este totdeauna primul dintre ele: „Nu l-am mai văzut nicăieri”, "Je
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
după "pas" ("Îl ne vient pas non plus „Nici el nu vine”), dar la cele compuse - dupa participiul trecut: "Îl n’est pas venu non plus „Nici el n-a venit”. În propoziție negativă, acelasi adverb poate avea locuri și sensuri diferite în funcție de partea propoziției la care se referă negația: "Îl n’est toujours pas d’accord" „Tot nu e de acord” (negație referitoare la predicat) vs. "Îl n’est pas toujours d’accord" „Nu totdeauna e de acord” (negație referitoare
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
complement). Cu "ne" se formează și o construcție restrictivă, în care predicatul este urmat de conjuncția "que" „decât”: "Îl ne mange que des végétaux" „Nu mănâncă decât vegetale”. În construcția cu "ne ... que" poate fi prezent și "pas", dar atunci sensul propoziției este cu totul diferit, adică neagă restricția: "Îl ne mange pas que des végétaux" „Mănâncă nu numai vegetale”. Fie "ne", fie "pas" poate lipsi în anumite cazuri. Se poate folosi numai "pas" într-o propoziție coordonată, pentru a evita
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
concert auquel nous ayons assisté cette année" „Este cel mai frumos concert la care am asistat anul ăsta”. Adjectivele "premier/première" „prim(a)”, "dernier/dernière" „ultim(a)”, "seul(e)" „singur(a)” și "unique" „unic(a)” pot avea o nuanță de sens apropiată de superlativ, și atunci se folosesc cu subjonctivul: Dacă însă "premier" și "dernier" exprimă ordinea concretă, atunci se folosesc cu indicativul: "Nous devions visiter trois églises ; la première que nous avons voulu visiter était malheureusement fermée" „Trebuia să vizităm
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Sunt și cazuri în care cu aceeași conjuncție se folosește uneori indicativul, alteori subjonctivul, hotărâtor fiind dacă procesul din subordonată este real, respectiv dorit. Asemenea conjuncții sunt "de sorte que", "de façon que" și "de manière que" (toate trei având sensul „astfel că; astfel, încât; în așa fel, încât”). Dacă este vorba de o subordonată circumstanțiala consecutivă, modul predicatului este indicativul ("Îl a mangé goulûment, de sorte qu’îl a été malade" „A mâncat cu lăcomie, astfel că a fost bolnav
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
o făcea ca să arate cool”. Stilul a fost repede încorporat și de către celelalte formații din comunitatea black. Deși majoritatea adoptase stilul, unele formații a- Emperor, Satyricon sau Burzum - s-au oprit din a-l aplică, considerând că și-a pierdut sensul original.
Corpse paint () [Corola-website/Science/332656_a_333985]
-
disciplina care se ocupă cu studierea felului cum a fost și este scrisă istoria românilor, accentul fiind pus pe teme, abordări, curente, probleme de periodizare, simboluri și mituri fondatoare. Până la 1880, domeniul istoriei era deschis oricui, neexistând o specializare în sens strict. De altfel, în întreaga jumătate secundă a secolului al XIX-lea a fost caracteristică legătura strânsă dintre scrierea istoriei și finalitatea politică și patriotică. În această privință, a avut loc o relaxare după realizarea în 1918 a Marii Uniri
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
Fenomenul a fost descoperit și descris prima dată de omul de știință austriac Wilhelm von Haidinger în 1844. În general este valabilă afirmația că ochiul uman, spre deosebire de al unor alte specii de viețuitoare, nu este sensibil la polarizarea luminii, în sensul că indiferent cum e polarizată lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții se poate constata că această insensibilitate a ochiului la starea de polarizare nu este chiar totală
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
și animală, unite într-o singură creatură. "„La baza viziunii lui Jalea stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității - în special a figurii umane - și tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens idealizant, Jalea vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică”" spunea criticul și eseistul Petru Comarnescu. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2300, . Monumentul este amplasat pe Insula Trandafirilor
Statuia „Hercule doborând Centaurul” () [Corola-website/Science/332694_a_334023]
-
săptămână, iar peste o lună va avea loc premiera unei adaptări cinematografice. Trent este arestat după ce ucide cu toporul un cititor al noului roman proaspăt lansat. După ce Trent îi dezvăluie totul Dr.-ului Wrenn, ultimul începe să aibă halucinații fără sens. Trent se trezește a doua zi și descoperă că azilul este abandonat. În timp ce pleacă de acolo, o voce de la radio anunță că lumea a fost copleșită de creaturi monstruoase și că focare de sinucideri și crime în serie au devenit
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
mașina de război germană. Spaatz a amenințat chiar că demisionează dacăbombardierele de sub comanda lui vor mai fi folosite la alte misiuni decât cele care priveau țintele petroliere. El considera că bombardamentele tactice împotriva unor ținte tactice din Franța erau fără sens. De exemplu, distrugerea gărilor și stațiilor de triaj puteau fi reparate cu relativă ușurința. Pe de altă parte, campania de bombardamente împotriva rafinăriilor și fabricilor de combustibil artificial ar fi dus la angajarea în luptă directă a "Luftwaffe". Spaatz considera
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
politice tiranice, de exemplu, Kant nu vedea rațiunea drept exhaustiv bună, ci consideră că trebuie exercitată critic pentru a evita înșelăciunile. Noțiunea de filozofie critică este folosită și pentru a desemna filozofia kantiană. Potrivit acestei teorii, obiectele experienței noastre, în sensul de lucruri care există în spațiu și durează în timp, nu sunt decât fenomene, neavând o existență independentă în afara gândurilor noastre. Filozofia lui Kant este preocupată de însăși bazele experienței. Trebuie mai întâi să determinăm cum funcționează rațiunea, și care
Filozofie critică () [Corola-website/Science/332745_a_334074]
-
ale aceleiași clase de obiecte (apariția ca fenomen și imposibilitatea cunoașteri lucrului-în-sine ), fără să considere că există două grupuri de obiecte. Critica sa este o filozofie transcendentală care se întemeiază pe posibilitatea metafizicii. Problema centrală a filosofiei transcendentale, în acest sens al termenului, este explicarea posibilității cunoștințelor sintetice a priori: „Numesc transcendentală orice cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
kantiană este o caracteristică a obiectului ca fenomen înainte ca acesta să fie experimentat. Kant menționează că ele sunt „concepte ale unui obiect în genere[...] conceptele pure ale intelectului se aplică la obiecte care ne pot fi date în intuitie”. Sensul acestui termen este diferit de sensul propriu. Ea este o condiție a posibilității obiectelor în genere. Termenul își are originea în κατηγορία ("katēgoria"), tradus cu sensul de „ceea ce poate fi spus, predicat, declarat sau asociat cu ceva”. O categorie este
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
ca fenomen înainte ca acesta să fie experimentat. Kant menționează că ele sunt „concepte ale unui obiect în genere[...] conceptele pure ale intelectului se aplică la obiecte care ne pot fi date în intuitie”. Sensul acestui termen este diferit de sensul propriu. Ea este o condiție a posibilității obiectelor în genere. Termenul își are originea în κατηγορία ("katēgoria"), tradus cu sensul de „ceea ce poate fi spus, predicat, declarat sau asociat cu ceva”. O categorie este un atribut, o proprietate, calitate sau
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
pure ale intelectului se aplică la obiecte care ne pot fi date în intuitie”. Sensul acestui termen este diferit de sensul propriu. Ea este o condiție a posibilității obiectelor în genere. Termenul își are originea în κατηγορία ("katēgoria"), tradus cu sensul de „ceea ce poate fi spus, predicat, declarat sau asociat cu ceva”. O categorie este un atribut, o proprietate, calitate sau caracteristică care poate fi predicată despre un obiect. „[...] Remarc privitor la categorii[...] utilitatea lor logică în calitate de predicate pentru obiecte”. Kant
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
ceea ce ne este dat prin acțiunea obiectelor asupra organelor noastre de simț. Luând în considerare cele menționate de filozoful german în "Critica rațiunii pure", matematica și partea pură a științelor naturii (mai precis fizica) nu puteau să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere numai în ceea ce privește forma lor. Odată cu adăugarea intuițiilor empirice la conceptele pure ale intelectului, se naște acea cunoaștere
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o cunoaștere matematică sintetică a priori. Dar el reprezenta doar o tranziție, deci încă păstrează distincția fenomen/noumen, cel din urmă fiind declarat incognoscibil și ignorat. Michel Foucault îi va da un sens istoric prin intermediul conceptului de episteme.
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]