30,218 matches
-
că nu era de acord cu depășirea frontierelor din anul 1940 de trupele române. Pe 20 ianuarie 1948 este arestat și judecat împreună cu Ion Gigurtu și alți membri ai cabinetului său pentru măsurile luate împotriva comuniștilor în 1940. A fost condamnat pe 23 ianuarie 1957 la 12 detenție riguroasă și confiscare a averii, trecând prin penitenciarele Văcărești, Pitești, Ocnele Mari, Sighet și Jilava. A fost eliberat de la închisoarea de la Jilava pe 10 octombrie 1957 pe baza decretului de amnistie din 25
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
pus și pe fiul meu acolo... În loc să folosesc chipuri anonime, am ales portrete. Este creația artistului. Nu acest aspect are relevanță. De unde să cunosc eu infanteriști care au murit luptând pentru țară?“" Pe 29 iunie 2012, Mihail Popescu a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu suspendare. Imediat după trecerea sa în rezervă, generalul Popescu a devenit membru al Partidului Social Democrat în octombrie 2004. La alegerile parlamentare din noiembrie 2004, el a fost ales ca senator PSD de
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
(pe scurt: Comisia Tismăneanu) a fost o comisie creată de președinția României în aprilie 2006 pentru a studia și a redacta un raport, de care șeful statului avea nevoie pentru a condamna în mod oficial regimul comunist din România (1948-1989). Pe baza documentului elaborat ("Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România"), președintele Traian Băsescu a condamnat regimul drept ilegitim și criminal, în cadrul unei ședințe în parlamentul român, în decembrie 2006
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
studia și a redacta un raport, de care șeful statului avea nevoie pentru a condamna în mod oficial regimul comunist din România (1948-1989). Pe baza documentului elaborat ("Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România"), președintele Traian Băsescu a condamnat regimul drept ilegitim și criminal, în cadrul unei ședințe în parlamentul român, în decembrie 2006. Vladimir Tismăneanu a fost numit de președintele Băsescu în funcția de președinte al Comisiei. Din aceasta Comisie au mai făcut parte: Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, ÎPS
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
de KGB, împreună cu alți patru colaboratori, ca urmare a unei scrisori trimise de Ion Stănescu (președintele Consiliului Securității de Stat al RSR) lui Iuri Andropov (președintele Comitetului Securității de Stat al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S.), Usatiuc a fost condamnat 12 ani de închisoare și exilat în Siberia . În anul 1972, Comitetul raional Lenin din Chișinău al Partidului Comunist al Moldovei decide excluderea lui Druc din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) cu următoarea justificare ""pentru tolerarea opiniilor naționaliste, a
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de destindere ("Perestroika"), o parte a scriitorilor își publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub forma manuscriselor multiplicate ("Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat"" circulă poeziile lui Iosif Brodski, expulzat în 1972
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Ca urmare, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur și Alexandru Șoltoianu sunt arestați : după jumătate de an de anchetă, dosarul nr. 6648 privind lotul Usatiuc-Ghimpu-Graur este trimis la Curtea Supremă de Justiție a RSSM. Judecata durează trei zile : acuzații sunt condamnați la șase sau șapte ani de lagăr corecțional cu regim sever și cinci ani de deportare, în baza art. 67, partea I și art. 69 ale Codului Penal al RSSM. O mulțime de basarabeni și bucovineni sunt anchetați, dați afară de
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
ar fi putut contribui la încetarea războiului, dacă statele beligerante l-ar fi luat în serios. Semnele făcute de jandarmi pe vitrinele magazinelor populației evreiești din Ghetou sunt scrise în film în limba Esperanto, o limbă pe care Hitler a condamnat-o ca fiind creată de către evrei.
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
București între anii 1914 și 1916, colaborează cu Octavian Goga, Vasile Lucaciu și cu alți refugiați ardeleni la o campanie intensă pentru intrarea României în război alături de Antantă împotriva Austro-Ungariei. Pentru activitatea intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj, la moarte. După ocuparea Bucureștiului în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiază la Iași cu soția și cei trei copii (cel mai mare de 4 ani), iar din martie
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Caracal - a fost primul profesor ”epurat” și pensionat forțat din Universitatea clujeană, al cărei principal ctitor a fost în 1919. La Caracal, a fost deținut timp de 222 de zile. A fost arestat din nou la 10 decembrie 1956 și condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru că „a întreprins acțiuni împotriva regimului democrat popular al RPR”. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958. În ciuda tuturor manevrelor dușmănoase, Onisifor Ghibu a fost inclus în Calendarul UNESCO internațional pe anul 1983, la centenarul
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
contraveneau celor ale savanților epocii. Din cauza acestei abordări, va ajunge în scurtă vreme în conflict cu mulți dintre colegii săi, fiind în cele din urmă (1655) pârât principelui și îndepărtat din funcție. Puțin a lipsit ca el să nu fie condamnat la moarte, dar din fericire a fost salvat de un protector. Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea l-a desemnat pe Apáczai în funcția de profesor la colegiul din Cluj. Situația nu era una favorabilă, întrucât noul loc de studiu
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
secretar -Ștefan Tănase. La 10 noiembrie 1940 , la Rublenita au fost înregistrați 2173 locuitori inclusive 2151 -moldoveni; 9 -ruși și 13- alte etnii. Autoritățile sovietice au început a căuta “dușmani poporului”. Efim I.Rau , fost jandarm , în 1940 a fost condamnat la 8 ani privațiune de libertate și aruncat intrun lagăr de corecție prin munca din regiunea Măgădan a Rusiei. Nicolae Gh.Manea, fost membru al Partidului Național-Țărănesc, a urmat în 1941 aceeași cale . Atunci au fost deportați în regiune Tomsk
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
Desan Pelaghia I. ; Manea Ana A. și Gheorghe F.;Ursachi Ion C. cu soția Agafia , fiul Grigore , fiica Anastasia;Ursachi Varvară Gh. cu fiica Agafia.In 1952 este arestat Sevacov sub acuzația de participare la activitatea unei organizații contra revoluționare, condamnat la moarte în februarie 1953,sentința cumutata ulterior cu 25 de ani de detenție într-un lagăr de corecție prin munca. În urmă privatizări pămîntului , 1006 persoane au fost împroprietărite cu cîte 1,23 ha. În present activează SRL “Tehrubor
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
Până în octombrie 1945 a stat ascuns la ciobani din Munții Cibinului. Se întoarce la Sibiu, continuă studiile și în 1946 ia bacalaureatul, după care este angajat ca profesor. În 1947 părăsește clandestin România, dar este prins în Ungaria, extrădat și condamnat la 14 luni de închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei. Reușește să evadeze după 10 luni. Ajuns acasă după mai multe peripeții, este recrutat și își satisface serviciul militar în 1948-1949. După aceea, până în 1956, este sportiv de performanță la
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
aceea, până în 1956, este sportiv de performanță la Brașov. A studiat la fără frecvență istoria artei și filosofia la București, între 1952-1954, fiind obligat să întrerupă studiile, deoarece în 1954 a fost arestat la Cluj pentru „incitare la rebeliune” și condamnat la un an închisoare. Deși a fost eliberat mai devreme, nu i s-a permis să-și reia studiile. Face cunoștință cu Alfred Margul-Sperber, Oscar Walter Cisek și Erwin Wittstock, care îl promovează. În 1951 se căsătorește cu Susanne Schunn
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
a fost arestat pentru a treia oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Brașov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică și la 5 ani de pierdere a drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul și bardul“), scrisă cu 12 ani în urmă. Un "prieten" (Eginald Schlattner) i-a arătat Securității
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
la întrebarea judecătorului: "Prin felul cum dumneata prezinți aceste personaje, se trage concluzia că personalitățile fac istoria și nu masele populare", Hans Bergel a răspuns: Cu privire la aceeași lucrare, martorul Eginald Schlattner a declarat: Din cei 15 ani la care fusese condamnat, a executat aproape 3 ani de detenție, timp în care a trecut prin 18 temnițe: minele de plumb de la Baia Sprie, fortul Făgăraș, închisoarea de tranzit Codlea, „malmezonul“ din București, închisoarea militară din Timișoara, închisorile Securității de la Arad, Curtici și
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
ordinii sociale și agitație"". Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei cinci scriitori ar fi redactat lucrări ce nu corespundeau cerințelor ideologice, lucrări cu caracter dușmănos și mistic, cu conținut apolitic și mesaj cu sens dublu. Este condamnat în noiembrie 1959 pentru "tăinuirea delictului de înaltă trădare" la doi ani închisoare corecțională cu interdicție civilă și confiscarea averii în întregime, pedeapsă care a fost compensată cu perioada de arest preventiv. Fratele său mai tânăr, Kurt Felix Schlattner, fusese
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
început după ce forturile au fost învinse. În cursul “Săptămânii Sângeroase”, comunarzii au executat sumar o serie de ostatici, chiar și pe arhiepiscopul Parisului. 17-20 000 de parizieni ostatici au fost uciși. Garda Națională a fost desființată, iar rebelii au fost condamnați sau expulzați. Economia era la pământ, nu exista autoritate, teritoriile erau ocupate, iar parizienii erau supuși asediului și foametei. Replici ale Comunei au avut loc la Lyon și Bordeaux. În Paris au loc lupte de stradă din care rezultă mii
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Franța, el și familia să de origine evreiască din Alsacia fiind perfect bilingvi. Familia acestuia a venit în Franța. A fost inițiat un process prin care Dreyfus a fost acuzat pe baza unor probe false degradat, scos din armata și condamnat la închisoare în Guyana Franceză. Unii oameni politici au presat pentru redeschiderea procesului. Dreyfus a fost rejudecat în 1899, eliberat și reintegrate în armata, chiar avansat de către președintele Franței. S-a constatat că justiția poate lua decizii greșite. În 1898
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
porturile au fost distruse. Urmările ocupației au fost tragice pentru societatea franceză scindată, printre care si faptul ca mulți francezi au devenit colaboraționiști . După război, a început epurarea colaboraționiștilor, fiind intentate procese unor colaboraționiști ca Robert Brasillach și Philippe Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte orașe, mai ales porturi că Le Havre sau Brest au ajuns ruine. După „curățarea societății” de 30-40 000 de colaboraționiști reali
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pentru Servicii Publice, în Comisia pentru Locuințe, în Comisia pentru Munca și Bunăstare și apoi în Comisia pentru Constituție, Legi și Justiție. Avraham Levenbraun a decedat la data de 25 august 1987 în Israel. Fiul său, Râmi Livneh, a fost condamnat în primă instanță pentru trădare a Statului Israel, împreună cu alți patru militanți israelieni și pedepsit la 10 ani închisoare pentru contacte ilegale cu agenți definiți că ostili Statului Israel. Recursul lui Râmi Livneh a fost respins de Curtea Supremă în
Avraham Levenbraun () [Corola-website/Science/306030_a_307359]
-
ori. Pe baza unor documente fabricate Vavilov a fost, deasemenea, acuzat că ar fi fost unul din liderii Partidului Țărănesc al Muncii, partid a cărui existență este respinsă de istoricii moderni. La 9 iulie 1941 un Tribunal Militar l-a condamnat la moarte pe Vavilov sub acuzația de participare la activitatea Partidului Țărănesc al Muncii și pentru activitate antisovietică. Acest proces, la care au participat trei judecători militari, apărarea fiind absentă, ar fi durat doar câteva minute. Cererea sa de grațiere
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
a semnat Convenția de la Geneva, angajându-se să-i elibereze pe toți prizonierii de război. Dar NKVD avea nevoie de mână de lucru ieftină. De aceea sovieticii au găsit soluția de a-i declara pe mulți prizonieri „criminali de război”, condamnându-i la 25 de ani de detenție cu regim înăsprit. La 5 mai 1950, agenția de știri TASS a dezmințit că în lagărele sovietice ar mai fi prozonieri germani: cei care mai erau, fuseseră condamnați drept criminali de război și
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]