28,267 matches
-
DE A DISTINGETC "1. DIFICULTATEA DE A DISTINGE" După săpăturile lui Heinrich Schliemann la Micene În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și descoperirea Cnossosului făcută de Sir Arthur Evans la Începutul secolului trecut, timp de mai multe decenii a predominat tendința de a confunda religia minoică cu cea miceniană. Din documentația arheologică ieșea la suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dobândește acel contact imediat și acea familiaritate cu zeii capabili să Îl mulțumească pe deplin. 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyanatc "4. „Omul divin” și religio mentis pură \: Apollonius din Tyana" Când Filostrat, În al doilea deceniu al veacului al III-lea d.Hr. (cca 217-220 d.Hr.) redactează Viața taumaturgului din Tyana, legenda din jurul personajului, al cărei floruit Începe la sfârșitul secolului I d.Hr. (Dzielska, 1986), apare deja consolidată, În timp ce un cult al lui era practicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferite feluri, a unor expresii tehnice care nu sunt clarificate de traducerile ulterioare În versiunile și comentariile din persana medie - limba pahlavi a cărților zoroastriene. Comparația lingvistică indo-iraniană, În special cea gathico-vedică, a permis progrese importante, mai ales În ultimele decenii (K. Hoffmann, H. Humbach, S. Insler, J. Kellens), deși, În unele cazuri destul de importante, au ajuns să obscureze semnificația specifică și inovatoare a gândirii și experienței spirituale și umane a lui Zoroastru. Nu există motive suficiente pentru a nega autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
departe de a fi mereu aliate, sunt adesea opuse (Gignoux, 1984b, p. 79). Cât despre explozia conflictelor sociale cu serioase implicații religioase, se poate spune că mișcarea mazdakită care avut loc la sfârșitul secolului al V-lea și În primele decenii ale secolului al VI-lea, a fost În mod clar fenomenul cel mai semnificativ (Christensen, 1925; Klíma, 1957; 1977; Bausani, 1959, pp. 120 sqq.; Sundermann, 1977b; 1988; Shaki, 1978; Yarshater, 1983b). Mazdak, care câștigase inițial bunăvoința suveranului Kaw³d I (488-531
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deosebită au avut și occidentalii care au apărut ca purtători de valori culturale, filozofice și religioase diverse, cercetători sau misionari (din ultima categorie merită menționați H. Lord, J.H. Moulton În secolul al XVIII-lea, respectiv al XIX-lea și primele decenii din secolul XX). Astfel, parsii au intrat În contact direct cu creștinismul, cu islamul și hinduismul, religii cu care au fost, de altfel, chemați să se confrunte, chiar În perioada În care se Întărea legătura preferențială cu englezii. Evoluția culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală a spiritului”, de care a fost lovit din cauza „coabitării înlăuntrul aceleiași generații” (conferința Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună vreme de un deceniu munca în tăcere. Rodul va fi un ciclu rămas în manuscris (Acatiste și madrigale) și cartea intitulată Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Privitor la psihiatria arhaică, denumită de V.L. Bologa „ancestrală”, dispunem doar de informații indirecte. Ele sunt, În special, de ordinul paleopatologiei. O sumă de cranii trepanate (istoria este mult discutată, ea constituind una din premizele neurochirurgiei moderne, Încă din primele decenii ale secolului XX, din cunoscutele lucrări ale lui Harwez Cushing, demonstrează că omul primitiv stabilește o relație Între creier și anumite tulburări psihice (probabil epilepsie) și că trepanația craniană era o intervenție relativ frecventă. (Având În prezent un total de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
morbul sufletesc, este apariția unui personaj nou care, deși nu a atins dimensiunile unei boli psihice, a schimbat totuși efectiv infrastructura antropologică a psihiatriei: „Omul nou”, acest personaj care s-a insinuat În psihologia contemporană, Întinând-o În ultimele cincișase decenii atât de mult, Încât a creat o confuzie neliniștitoare privind și așa indecisa imagine a normalității mentale. Temă psihiatrică? Da, de vreme ce a produs o inflație a morbidului social, de vreme ce a inclus În formula psihiatriei un termen nou, un termen necunoscut
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
poate tulburător să ne putem apropia de visele, fantasmele, intimitățile sufletești ale omului care a devenit subiect de experiență sociopsihologică Începând din 1944. Nu știu cât de preocupați de această temă vor fi fost psihologii și psihiatrii români din ultimele decenii. Subiectul nu a interesat sau a fost abia perceput, deși În aceste procese rezidă tragedia decăderii sufletului nostru contemporan. Psihiatrul va reține ceea ce Îi aparține, adică partea marcată de un proces care Îl pune În față cu un subiect uman
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
românesc”, „Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina, a cărei istorie vie e scrisă aici. Niciodată patetică, exprimarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
de la Institutul Teologic-Pedagogic, societatea are ca membri profesori, elevi și studenți de la institutele de învățământ ale Diecezei Ortodoxe românești din localitate, animați de puternice sentimente patriotice. Ei se înscriu în mișcarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului al XX-lea pentru înfăptuirea unirii cu românii din Regat. „Înaintarea în cultură” era scopul major al societății și pentru atingerea lui s-a recurs la variate mijloace: organizarea de manifestări artistice, elaborarea de lucrări cu caracter științific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
la Buftea), Atanasie Toma (un portret Silvia Popovici), Al. Racoviceanu (retrospectivă filmului Tudor), Dorian Costin (un argument pentru comedia cinematografică). Acumulând an de an experiență, profitând și de consolidarea producției cinematografice românești, C. a atins recorduri de popularitate spre sfârșitul deceniului al șaptelea (când tirajul a ajuns la 200 000 de exemplare), pentru că - și din punct de vedere calitativ - sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 (până în 1974) să reprezinte cea mai fasta perioadă din istoria revistei, condusă din mai 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
Pivniceru, Cristian Țopescu, Al. Stark, Andrei Bacalu, Ioana Creangă, Aurel Bădescu, Julieta Țintea, Dumitru Solomon, Magda Mihăilescu, Eva Havaș, Sergiu Selian, precum și numeroși regizori, operatori, scenariști, actori, prezenți număr de număr în anchetele revistei. Spre sfârșitul anilor ’70 și în deceniul al nouălea revista s-a înscris pe panta descendentă a întregii prese românești, servituțile ideologice devenind din ce in ce mai presante. Renunțând la subtitlul care a consacrat-o („Revista lunară de cultură cinematografică”) și devenind - inca de pe frontispiciu - „revista a Consiliului Culturii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna mai mult decât o simplă preocupare culturală, paginile acestei cărți născute din dorința disperată de a înfrânge istoria ni se înfățișează astăzi, după mai bine de două decenii, în puritatea gândului lor, ca lipsite de vârstă. GABRIEL LIICEANU TRAGICUL Paginile acestea, care deschid o „serie de autor“, reprezintă varianta definitivă a volumului cu același nume apărut în 1975 la Editura Univers. Aparent, ne aflăm în fața dezbaterii unui concept
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a fost asasinat de astfel de naționaliști. Cu toate acestea, cheia istoriei acestei zone (și poate a întregii lumi) rămîne concentrată asupra identității naționale. Acest fapt nu este adevărat numai în privința României, așa cum demonstrează viața lui Iorga, dar, așa cum ultimul deceniu al secolului XX a dovedit, și în privința a șase sau șapte țări din fostul Bloc de Răsărit, a fostei Uniuni Sovietice și a multor altor teritorii. Nu vreau să-i dea nimănui lacrimile față de abuzurile extremiștilor naționaliști, al căror naționalism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
undeva: "Uneori, un om supraviețuiește timp de o perioadă considerabilă dintr-o epocă în care își avea locul într-una străină lui, și atunci celor curioși li se oferă unul dintre cele mai neobișnuite spectacole din comedia umană". În ultimul deceniu al vieții sale, Iorga a oferit de multe ori un asemenea spectacol. Înainte de aceasta i se spunea în mod curent "Apostolul", iar alteori "profesorul națiunii". În final, acest intelectual naționalist al secolului al XIX-lea și-a găsit sfîrșitul sîngeros
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au opus și s-a lăsat din nou întunericul. Odată cu izbucnirea Războiului din Crimeea a apărut totuși o licărire la capătul tunelului. Tratatul de Pace de la Paris i-a redat României o parte a Basarabiei. În mijlocul euforiei generale de la sfîrșitul deceniului 1850-1860, cu sprijinul lui Napoleon III (autointitulat apărător al naționalismului de pretutindeni), România a dobîndit rangul de națiune, în ciuda opoziției multora dintre marile puteri. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei a devenit primul domnitor al Statului Român. Războiul de Idependență
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în măsură să le țină piept partenerilor săi. "Memorandiștii" (numiți astfel pentru că înaintaseră împăratului un memorandum în care își expuneau plîngerile) au fost deferiți administrației maghiare, care i-a condamnat în 1894 la lungi ani de temniță 22. În primul deceniu al secolului al XX-lea, campania de maghiarizare a atins punctul ei culminant. Legile din învățămînt stabileau controlul statului maghiar chiar și asupra programelor școlare și a școlilor confesionale. Apariția naționalismului și cea a statului-națiune (după 1867) a făcut ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au supus, au încercat să o atenueze, dar au refuzat să se integreze într-o națiune care îi brutaliza sau să se lase asimilați de ea. Prin secolul al nuăsprezecelea, mulți evrei au încercat să evite această situație emigrînd. În deceniul 1820-1830, în timpul domniei lui Ioniță Sturdza, asistăm la o creștere rapidă a populației evreiești în Moldova la granița teritoriilor Legămîntului de colonizare. Întoleranța religioasă și persecuția erau aproape necunoscute în principate. Pămînturile românești nu au cunoscut nici o Noapte a Sfîntului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aproape necunoscute în principate. Pămînturile românești nu au cunoscut nici o Noapte a Sfîntului Bartolomeu, nici Inchiziția, nci o Ioana d'Arc arsă pe rug. La Huși (după cum arată și numele), pe la 1500, s-a stabilit o numeroasă comunitate husită. Înainte de deceniul 1820-1830, puținii evrei care trăiau acolo nu au fost niciodată forțați să locuiască în ghetouri, iar sinagogile lor nu au fost niciodată atacate. Dacă românii au rămas creștini ortodocși, acest lucru a avut drept scop prevenirea expansiunii culturale, deci naționale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
român și modul de viață românesc se transformau inevitabil și dureros într-o economie capitalistă guvernată de relații impersonale patron-angajat, înlocuindu-le pe cele care (cel puțin teoretic) erau calde și patriarhale. Aceste modificări și-au făcut apariția în cîteva decenii și au răvășit o ordine socială care dura din timpuri imemoriale. Oamenii aflați în suferință nu au înțeles ce se întîmpla cu lumea lor. Suspendați între trecut și un viitor necunoscut, ei se simțeau frustrați și în nesiguranță. Amoralitatea și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dîrză împotriva atîtor străini care spoliau România. După părerea lui, aceștia erau în trecere prin ținuturile românești, cucerindu-le, jefuind, pustiind și violînd, dar cel mai adesea rămâneau ca să exploateze și să domine 65. La sfîrșitul celui de-al doilea deceniu și la începutul celui de-al treilea deceniu de viață, Eminescu s-a îmbolnăvit grav, mai ales din cauza încordării marilor eforturi depuse. A murit la vîrsta de treizeci și nouă de ani. Printre scrierile lui se numără peste trei sute de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
părerea lui, aceștia erau în trecere prin ținuturile românești, cucerindu-le, jefuind, pustiind și violînd, dar cel mai adesea rămâneau ca să exploateze și să domine 65. La sfîrșitul celui de-al doilea deceniu și la începutul celui de-al treilea deceniu de viață, Eminescu s-a îmbolnăvit grav, mai ales din cauza încordării marilor eforturi depuse. A murit la vîrsta de treizeci și nouă de ani. Printre scrierile lui se numără peste trei sute de articole politice publicate în "Timpul", în care ataca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest domeniu cît timp fusese plecat peste hotare 82. Literatura era pentru el inseparabilă de istorie, amîndouă fiind inseparabile de naționalism și avînd un efect interdeterminant reciproc. A găsit la București atmosfera de revoltă generală caracteristică scenei românești în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Iorga a reușit să intre în conflict cu revista "Convorbiri literare" în privința foneticii și a ortografiei limbii române, contrazicîndu-l chiar și pe B. P. Hasdeu 83. Legăturile lui cu alte reviste literare, ca "Revista nouă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neputincioși, iar uneori țapi ispășitori. Profesorul Barbu se referea la o tranziție de la schizofrenie la paranoia, dar pentru patrioții români, națiunea, cultura și economia română urmau trei direcții diferite. Intelectualii căutau o soluție. Se părea că au găsit-o (în deceniul 1890-1900) în curentele socialiste; după 1900, mulți dintre ei vor deveni iorghiști. Și întrucît nici iorghismul nu constituia o soluție, după Primul Război Mondial, mulți dintre ei vor căuta soluții foarte diferite. Aceasta era situația atunci cînd Iorga a pornit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]