29,373 matches
-
și fixare a conștiinței asupra unui obiect, sarcini, întrebări, probleme,si altele. Atenția face parte din categoria fenomenelor psihice care susțin energetic activitatea. Ea este o funcție prin care se modulează tonusul nervos, necesar pentru desfășurarea celorlalte procese și structuri psihice. Prezența ei asigură o bună receptare senzorială și perceptivă a stimulilor, înțelegerea mai profundă a ideilor, o memorare mai trainică și mai fidelă, selectarea și exersarea mai adecvată a priceperilor și deprinderilor, s.a.m.d. Atenția nu trebuie înțeleasă ca
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
și întoarcerea capului în direcția stimulului. Forma localizată constă în diminuarea nivelului de activare în restul teritoriului scoarței cerebrale, cu excepția zonelor care sunt implicate în perceperea stimulului sau în rezolvarea sarcinii date, în care activitatea se intensifică, favorizând desfășurarea proceselor psihice specifice. Starea de atenție a unui om se poate constata după expresia feței, poziția corpului și gesturi. Într-un act de atenție, capul este puțin ridicat și întins înainte, privirea este îndreptată în direcția din care vine excitația, gura este
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
reglare, susținere energetică. În baza acestei funcții, atenția realizează o adaptare eficientă prin semnalarea evenimentelor, situațiilor, care se află în zona câmpului de conștiință. Atenția are la bază mecanismele neurofiziologice ale stării de veghe și ale vigilenței, dar în calitate de mecanism psihic reglator dezvoltă o serie de strategii, de deprinderi (atenția postvoluntară). În formele ei superioare, atenția se învață, se perfecționează, se organizează și devine eficientă, implicând mai ales rolul voinței și al gândirii. În plan subiectiv, atenția este trăită ca o
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
mecanismelor interne prin care se realizează, imaginația se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcționale, și anume: nivelul oniric, nivelul reveriei și nivelul intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginația reproductivă, imaginația creatoare și visul de perspectivă. Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, informațiilor stocate la nivelul memoriei sau a situațiilor și evenimentelor trăite în prezent. Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
cunoașterii, explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii. Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă conștiinței dimensiunea explorativă și creatoare. În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune de o serie de procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operații, procedee de lucru mintal, prin intermediul căreia imaginația intervine asupra conținuturilor sale
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
perceptivă este bogată în conținut, este relaționată cu contextul și este semnificativă. În cazul imaginii perceptive primează valoarea ei cognitivă și mai puțin aspecte cum ar fi intensitatea sau tonalitatea afectivă. În concluzie, se poate spune că percepția este procesul psihic de integrare a informațiilor senzoriale într-o imagine cu sens. După analizator: După forma existenței materiei: Analizator "Percepția asupra corpului"'
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
subiect și situație. Semnificația care acționează ca factor determinativ în apariția emoției rezultă din raportarea proprietăților obiective ale stimulului la așteptările și stările de motivație ale subiectului. În lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflectă, sub forma unor trăiri subiective specifice, raportul de concordanță, respectiv, discordanță, dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivație) și dinamica evenimentelor externe (stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
și posibilitățile satisfacerii trebuințelor. Afectivitatea are atât o funcție reflectorie, cât și una adaptativ reglatorie. Ea organizează conduita, susține energetic activitatea, dar poate să o și dezorganizeze la nivele de intensitate prea ridicată. Funcția esențială a afectivității în raport cu întreaga viață psihică este aceea de susținere și potențare energetică. Prin afectivitate, omul se manifestă ca o ființă capabilă să vibreze, să empatizeze, să se transpună și să trăiască în plan intern raporturile sale cu lumea. Afectivitatea nu dispune de structuri operatorii, deoarece
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
și reacții emoționale de diferite tipuri, de expresii emoționale dintre care unele sunt înnăscute și identice la toți oamenii, iar altele sunt dobândite prin învățare, imitație și chiar convenționalizare. Afectivitatea este trăită în plan subiectiv ca o vibrație concomitent organică, psihică și comportamentală. Ea este tensiunea întregului organism cu efecte de atracție sau respingere, căutare sau evitare. Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului cu lumea sau cu sine. Afectivitatea reprezintă reflectarea lumii în subiect și vibrația subiectului în lumea sa
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
sub dublu aspect: ca proces mintal intern de prelucrare a informațiilor furnizate de imaginile primare (senzațiile și percepțiile) și ca imagine mintală secundară a obiectelor și fenomenelor percepute anterior. Pornind de la aceste două aspecte, putem defini reprezentarea ca fiind procesul psihic de reflectare mijlocită, selectivă și schematică a proprietăților concrete, mai mult sau mai puțin semnificative, ale obiectelor și fenomenelor date în experiența senzorială anterioară a subiectului. Spațiul mintal reprezentațional are o alcătuire eterogenă, multistratificată, incluzând imagini cu grade diferite de
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai mult decat meritorii. Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a apărut și opera analitică a Clarissei Pinkola Estés pe un corpus de basme populare, de fabule și de mituri, pornind de la o interpretare psihnalitică dintr-un studiu clasic al
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
În acea perioadă de relativă deschidere a regimului comunist, care a cuprins anii 1966-1972, S. Stănescu mai era și unul din medicii care răspundeau sub pseudonim sau anonim în rubrica "Convorbiri cu cititorii", la întrebările privind sănătatea, echilibrul sau problemele psihice, viața sexuală sau igiena. Articolele relative la sexologie (din seria ""Convorbiri confidențiale"" care a cuprins 15 articole în 1972-73) apăreau în acea vreme extrem de îndrăznețe (simpla abordare a temei fiind atunci strict rezevată corpului medical într-o perspectivă terapeutică). Conform
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]
-
a cuprins 15 articole în 1972-73) apăreau în acea vreme extrem de îndrăznețe (simpla abordare a temei fiind atunci strict rezevată corpului medical într-o perspectivă terapeutică). Conform chenarelor epocii și regimului, partea fiziologică (funcționarea, patologiile) ocupa esențialul articolelor, în timp ce partea psihică (pulsiunile, comportările, reprezentările culturale, fantasmele, miturile, farmecul) era abordată mai în treacăt și dintr-un punct de vedere strict tradițional și patriarhal, socotind normale numai funcțiile reproductive și matrimoniale ale sexualității. Cu toate acestea, seria "Convorbiri confidențiale" a suscitat un
Sorin Stănescu () [Corola-website/Science/307045_a_308374]
-
anumit ritual fiind acceptat de societate se realizează pe valea Rinului în perioada de carnaval, sau prin filme, spectacole comice, satirice. Râsul forțat, sardonic, sau râsul convulsiv, poate fi considerat în unele cazuri ca un râs patologic, generat de tulburări psihice, fiind simptomele unor boli de natură nervoasă. Din punct vedere medical, râsul cu un efect terapeutic este râsul vesel, relaxant, de unde vine zicătoarea din limba germană "Lachen ist gesund = râsul e sănătos". Din punct de vedere social-psihologic răsul excesiv este
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
puterii dominatoare a rațiunii lucide, fapt dovedit la grupe de persoane care râd, prin dinamica râsului sunt refractare la gândiri raționale momentane. In procesul de vindecare a unor boli râsul (de 3 - 8 minute) joacă un rol important, îmbunătățește starea psihică, reducerea consecințelor stressului, producerea crescută a unor hormoni, endofine prin care se stimulează sistemul imun al organismului, stimularea respirației prin mișcările accentuate a musculaturii abdominale și mușchiului diafragm, un masaj intern care stimulează de asemenea circulația sanguină, cu creșterea concentrației
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor. Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale: ceaiul de fenicul, necesar în vindecarea bronșitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice. Pulberea preparată din semințe de fenicul ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap. Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma și alina durerile de
Fenicul () [Corola-website/Science/307337_a_308666]
-
s-a plâns că a fost părăsită fără a fi ajutată să crească copilul, iar el a învinuit-o că l-ar fi internat fără acordul său. Nash și de Lardé s-au recăsătorit în 2001. În acest timp, starea psihică a lui John a început să se deterioreze. Se crede că cedarea sa de natură psihotică s-a datorat în mod special temerilor sale legate de muncă și sarcinii lui Alicia. Nash a început să dea semne de paranoia extremă
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
stării de epuizare continuă și datorită faptului că nu se putea concentra asupra muncii sale. De această dată, a început să auda voci însoțite de iluziile sale optice. Vocile îi criticau constant purtarea și au dus la deteriorarea stării sale psihice. Deși uneori își lua medicamentele prescrise, mai târziu a scris că o făcea doar sub presiune. După 1970, n-a mai fost niciodată internat și a refuzat orice medicație. În conformitate cu cele spuse de Nash, filmul „"A beautiful mind"” a sugerat
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
The Mind-Body Problem"” („Problema Minte-Corp”) de Rebecca Goldstein. De-a lungul următoarei decade, a continuat să uimească campusul, lucrând independent la probleme matematice. La un moment dat, în anii '80, a reușit, în cele din urmă, să-și învingă problemele psihice, învățând să ignore vocile pe care le auzea. Recuperarea sa a fost treptată, dar i-a permis să-și recâștige rolul în societate. El susține că recuperarea este rezultatul deciziei sale de a gândi rațional. În 1978, Nash a primit
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
vreme, există o deschidere tot mai mare în testarea mai curind a profilului de personalitate ce se asociază cu caracteristicile supradotării, în paralel cu testele de tip performanță, ce sunt în acest moment clasice. Deoarece există și riscul unor probleme psihice (Adhd, ADD, Sindromul Asperger etc.) se utilizează și teste pentru identificarea stabilității psiho-intelectuale-de exemplu: "Multiscore Depression Inventory" pentru copii (al lui Kaiser), ca și "Children’s Depression Inventory" (al lui Kovac), pentru a sesiza gradul de stabilitate sau de risc
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
Sindromul Asperger etc.) se utilizează și teste pentru identificarea stabilității psiho-intelectuale-de exemplu: "Multiscore Depression Inventory" pentru copii (al lui Kaiser), ca și "Children’s Depression Inventory" (al lui Kovac), pentru a sesiza gradul de stabilitate sau de risc pentru probleme psihice.
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
principal prin romanul "Orbirea", scris în 1935. A mai scris piese de teatru și eseuri. Deși scris la numai 26 de ani "Orbirea" este un roman complex, de mare originalitate și rafinament psihologic. Axat pe viața câtorva oameni cu structuri psihice diferite, toți însă neobișnuiți într-un anume fel, textul pune în fața cititorului aspecte nefericite ale vieții umane. Romanul este prin excelență unul modern, mai cu seamă prin faptul că absurditatea lui se reduce la natura umană și îndeamnă cititorul la
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
o identificare cu specificitate pe nevoile momentane ale societății. Aceste nevoi pot fi dependente de factori dinamici ce au o valabilitate pe dimensiunea importanței pe o perioadă de timp. De exemplu dacă în Grecia antică există idealul omului echilibrat fizic psihic și intelectual că un standard de identificare a celui înzestrat, în timpurile moderne definiția dotării ține de atingerea unor performanțe deosebite pe câmpuri limitate de activitate, ceea ce este extrem de departe de viziunea greacă antică. Supradotarea unui copil ce trăiește în
Identificarea copiilor înzestrați și talentați () [Corola-website/Science/308664_a_309993]
-
normele canonice, nici pe cele morale pe care ar trebui să le întrunească un episcop"". Încă din anul 1997, unii preoți au vehiculat ideea că părintele era o persoană cu "păcate strigătoare la cer", practicând exorcizări unor credincioși cu probleme psihice. De asemenea, a fost realizat, după spusele acelorași preoți, un film documentar, în care figurau și argumentele unor importanți specialiști de la Catedra de psihiatrie, care avertizau despre pericolele grave la care îi supune părintele Petru pe unii creștini cărora le
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Sistemele pot fi diferențiate și altfel: sisteme psihice (conștiința oamenilor) și sociale. Însă spre deosebire de alți sociologi precum Jürgen Habermas (cu care Luhmann avut dispute teoretice), aici oamenii nu pot comunica, ci doar sistemele, și nu oricare, ci doar cele sociale. Asta deoarece sistemele psihice (conștiința la nivel individual
Teoria sistemelor (Luhmann) () [Corola-website/Science/308056_a_309385]