28,355 matches
-
al III-lea; Alexandru Vlahuță care alege unul din talerele cântarului ce conține cărți, respingând decorația de pe celălalt taler; Ion Brezeanu în rolul cetățeanului turmentat și Alexandru Macedonski care se roagă la o icoană care-l reprezintă pe Dante. De remarcat sunt și caricaturile lui Grigore Tocilescu care descifrează o piatră funerară și V.A. Urechia care bagă pe gâtul unui subaltern pana istoriei. În paginile ziarului "Pagini literare", Nicolae Petrescu a publicat și o serie de compoziții cum este "Gruparea
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
serie de compoziții cum este "Gruparea intelectualilor" în care apar portretele lui Ștefan Luchian, Alexandru Bogdan-Pitești, Nicolae Vermont, Mircea Demetriade, Alexandru Macedonski, Alexandru Obedenaru și alții, cu toții reprezentați în jurul unei mese la care desenează, citesc, scriu sau discută. Așa cum a remarcat Dimitrie Carnabat, Nicolae Petrescu a demonstrat o scăpărătoare vervă juvenilă în sensul că Petrescu a șarjat cu multă ironie și spirit de observație figurile personajelor. Alte compoziții sunt "Redacția ziarului Adevărul" unde redactorii sunt înfățișați bătând toba sau scriind, "Redacția
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
al desenului, ci și perspicacitate, bun simț, mult talent, o fină observație a modelului și nu în ultimul rând o inteligență de invidiat. La sfârșitul anului 1904, Nicolae Petrescu-Găină a publicat în revista Furnica mai multe caricaturi. Dintre ele se remarcă lucrarea care-l înfățișează pe pictorul Ștefan Luchian. Pictorul ține într-o mână pensula și în cealaltă paleta, iar în colțul gurii are o țigare aprinsă și pe cap o pălărie. Comentariul caricaturii este cât se poate de sugestiv: „"Pictorul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
de infanteria care acționa în spatele forțelor principale de atac. Din punctul de vedere al soldaților germani capturați, aceștia s-au arătat impresionați nu de capacitatea de luptă a infanteriei sau de calitatea tancurilor americane, ci de artileria aliată. Ei au remarcat precizia și capacitatea de identificarea rapidă a țintelor, dar mai presus de toate, numărul foarte ridicat al proiectilelor lansate asupra obiectivelor inamice . Privind retrospectiv, se poate afirma că în timpul acestei campanii au fost luate puține decizii criticabile. Printre acestea, Patton
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
90 s-a observat o creștere abruptă a vânzărilor directe și o creștere a programelor de vânzare pe credit prin donații sau subvenții precum și o creștere foarte impozantă a programului de trening și militarilor educațional. În plan geografic s-au remarcat mai multe etape ale asistenței militare, de pildă între 1950 -65 aproape 3 sferturi in asistența totală e dirijată spre aliați și se apără, după această dată, după retragerea puterilor coloniale și intrarea în vacuumul procentele s-au îndreptat către
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
lansa un atac. După eșuarea atacului torpiloarelor, a urmat atacul a șase biplane torpiloare Fairey Swordfish ale Aviației Navale decolate de pe aeropotul RAF Manston din Kent. Atacul a fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
ea lasă loc pentru jocuri, pozne, trăsnăi, care pot deveni, de asemenea, caracteristice pentru bătrânețe, asociată prea frecvent cu boala, neputința, tristețea”. Istoricul literar Mircea Braga, care a studiat prezența motivelor narative folclorice în principalele povești ale lui Creangă, a remarcat că acestea sunt de obicei introduse în astfel de texte printr-o „situație perturbatoare” - în cazul „Ivan Turbincă”, achiziționarea de „unui obiect cu calități miraculoase”. Un alt element omniprezent, susține Braga, este seria de „judecăți” care le sunt impuse diferiților
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe care Isus a înfăptuit minunea înmulțirii pâinilor. In biserică se pot remarca și alte vestigii antice, precum piatra de temelie la stânga intrării în atrium, pavimentul de bazalt, precum și părți din friza absidei. Temeliile bisericii originale din secolul al V-lea, sunt vizibile sub un geam de sticlă în dreapta altarului. Izvoarele baptismale inițiale
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
antrenori la echipele de seniori pecicane au mai activat: Ștefan Pákozdy, A.Ghebauer, Ștefan Igrișan, Aurel Nan, Ștefan Perneki, Gheorghe Barbu, A.Szida, Romul Popețiu, Istvan Tisza, Flavius Domide, Ionuț Popa, Ștefan Schvarz junior și alții. Un lucru demn de remarcat este faptul că în perioada 1934-1942 a funcționat un micro-centru de fotbal pentru pitici (copii). Acesta își desfășura activitatea la Școala Primară cu clasele I-IV, în cartierul Deheleni (Cocota). Inițiatorul și susținătorul acestei activități fotbalistice a fost regretatul învățător
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
călătorie misterioasă într-un timp demult dispărut. Incursiunea nocturnă în pod este întreruptă de sosirea neașteptată în casă a violoncelistului Manolache Antim (o rudă bătrână și mai îndepărtată a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă care-i revelase caracterul sacru al artei și trăia obsedat de ideea că și-a ratat adevărata vocație, cântându-le oamenilor în loc să le cânte zeilor. Obsesia sa cu privire la acest aspect
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Livron (1662-1705) 30. Louise-Gabrielle de Livron (1705-1711) 31. Alexis-Madeleine de Vassinhac-Imécourt (1711-1777) 32. Marie-Louise-Victoire de Vassinhac-Imécourt (1777-1793), decedată la 19 august 1807, la castelul Imécourt, în vârstă de 86 de ani Oricare ar fi drumurile care conduc la Juvigny, se remarcă de foarte departe abațiala, impozanta biserică situată în centrul abației, chiar alături de locuința stareței, pe locul cel mai înalt al mănăstirii. Este un edificiu vast, destul de înalt, din piatră aurie locală, cu trei nave și două clopotnițe, fără să se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Învățământului din România, al Institutului "Goethe", München, al DAAD, Bonn, al [[Österreich-Kooperation, [[Viena]], al Societății Austriece pentru Literatură, al Societății "[[Goethe]]" din [[Weimar]], al Societății "[[Manès Sperber]]", [[Viena]], al programelor "[[Erasmus]]", "[[Socrates]]" și "[[Leonardo da Vinci]]". George Guțu s-a remarcat prin numeroase publicații științifice precum cărti, studii, recenzii sau rapoarte. [[Categorie:Nașteri în 1944]] [[Categorie:Nașteri pe 16 noiembrie]] [[Categorie:Germaniști români]] [[Categorie:Profesori universitari români]] [[Categorie:Gălățeni]]
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
scria lui Wick: „"de aici se deduce o similaritate între procesele beta și procesele de absorbție și emisie de mezoni, care, presupunând că nu e vorba de o coincidență, pare să aibă caracter fundamental."” Pontecorvo a fost primul care a remarcat această proprietate fundamentală a perechilor electron-neutrino și miuon-neutrino. Ulterior, ipoteza a fost reluată de Puppi (1948), Klein (1948) și Yang și Tiomno (1950), sub numele de "universalitatea" interacției nucleare slabe. În colaborare cu Hanna și Kirkwood, Pontecorvo a elaborat în
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
(n. 26 mai 1917, Budapesta, Regatul Ungariei - d. 19 decembrie 2011, München, Germania) a fost o scriitoare română, ce s-a remarcat în special ca eseist și critic literar. s-a născut în Budapesta la 26 mai 1917, în familia funcționarului și directorului de bancă Rudolf Klein și al soției sale, Elisabeta (născută Fischer), primind la naștere numele Marianne Klein. Părinții săi
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Păcii Westfalice, în 1648, care garanta independența provinciilor de nord, a dispărut și ultima speranță a redeschiderii râului Schelde pentru navigația maritimă. Antwerpen a rămas totuși un centru regional important. În secolul al XIX-lea, împăratul francez Napoleon Bonaparte a remarcat importanța orașului Antwerpen și a râului Schelde, pe care le-a comparat cu „o armă îndreptată spre inima Angliei”. Ulterior, el a construit în portul Antwerpen docuri pentru navele marinei de război. Aceste docuri au reprezentat începutul marii expansiuni a
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
redactor șef al acestei publicații. A publicat articole din domeniul politic și cultural în cotidianele România Liberă, Adevărul, Cotidianul, Tineretul Liber și în revistele România Literară, Luceafărul, Observator Cultural, Adevărul Literar și Artistic, Secolul XX, Diverta Magazin ș.a. S-a remarcat că traducător al celebrului scriitor albanez Ismail Kadare, din opera căruia a publicat până în prezent (ianuarie 2017) 26 de volume, la cele mai cunoscute edituri din România. În afară de proza, a tradus din poezia și publicistica lui Kadare în paginile de
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Universității de Vest din Timișoara (1992-1998); prodecan (1998-2000); decan (2000-2008). O latură importantă a activității sale din perioada debutului vieții artistice și didactice o constituie interpretarea instrumentală în calitate de pianist concertist sau membru al unor formații camerale unde s-a făcut remarcată în numeroase concerte de excepție alături de instrumentiști de renume sau sub bagheta unor dirijori de marcă. În acest fel se poate aminti activitatea artistică ca interpretă în concerte susținute atât în țară, cât și în străinătate, în țări precum: Iugoslavia
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
să iasă din port, vasele au fost surprinse de un raid de bombardament britanic și au fost obligate să reîntoarcă în docuri. Bombardierele RAF și-au lansat bombele, fără să provoac pagube importante germanilor. În timpul raidului, echipajele bombardierelor nu au remarcat pregătirile germanilor pentru plecare. Interceptările mesajelor Ultra îi puseseră însă pe britanici în gardă. Cu toate aceste, o serie de greșeli și ghinioane ale britanicilor le-a permis germanilor să plece nedetectați din port. Trei avioane Lockheed Hudson ale Coastal
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
roman este o sinteză poetică între o intrigă detectivă și un basm. În loc de bizare intervenții din afara vieții cotidiene a personajului principal, avem acum de a face cu o ambiguitate permanentă a acestui cotidian însuși”. Complexitatea tematică a nuvelei a fost remarcată de academicianul Eugen Simion, care considera că „Pe strada Mântuleasa...” este o scriere cu mai multe fire epice, „o capodoperă de limbaj aluziv”, „cea mai complexă dintre narațiunile lui Eliade”. Criticul sus-menționat evidenția caracterul parabolic al scrierii; nuvela este compusă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
site-ul clashmusic.com. "Wall of Arms s-"a lansat pe 4 mai 2009 și a fost bine primit de criticii de specialitate, care au apreciat evoluția și schimbarea de ton față de primul album, dar nu au putut să nu remarce asemănări cu albumul "Neon Bible" de la trupa indie-rock canadiană Arcade Fire. Acest fapt s-a datorat producției lui Markus Dravs, responsabil pentru ambele lansări. La două luni după lansarea lui "Wall of Arms" a apărut și al doilea single, "Can
The Maccabees (trupă) () [Corola-website/Science/335709_a_337038]
-
cuptoare.În 1844 Robert Sears scria ca 400 familii arabe din Hebron fabricau lămpi de sticlă, care erau exportate în Egipt. Mărfuri se găseau din belsug și se vindeau într-un număr considerabil de prăvălii. Pe la începutul veacului musafirii au remarcat și agricultura prosperă a Hebronului. În afară de sticlă, Hebronul era un mare exportator de dibse, zahăr din struguri, provenit din vestitul soi de struguri Dabuke, caracteristic zonei. În aprilie 1834, când Ibrahim Pașa, venit din Egipt, anunțase că va recruta oșteni
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a arbitrat la Tzrifin în finala meciurilor între două echipe de militari în cadrul Cupei Șefului de Stat Major (Gevia Haramatkal) al Israelului (în care echipa tanchiștilor a învins pe cea a Aviației militare), calitățile profesionale ale lui Klein au fost remarcate de Robert Besson, membru de frunte al comisiei de arbitraj a FIFA, care a asistat la acel meci. Besson a recomandat invitarea lui Klein la arbitrarea unor jocuri internaționale de fotbal. Klein și-a început cariera internațională în anul 1965
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
Hayne a descris "Ben Hur" ca „simplu, necomplicat, dar elocvent”. Unii critici au evidențiat mai multe probleme precum personajele și dialogurile plate, coincidențele improbabile și descrieri lungi și plictisitoare ale peisajelor și spațiilor de desfășurare a acțiuni, dar alții au remarcat intriga bine structurată și povestea interesantă, cu amestecul său neobișnuit de romantism, evlavie spirituală, acțiune și aventură. O recenzie publicată în 1905 în "New York Times" considera că "Ben Hur" este capodopera lui Wallace, menționând în continuare că „ea folosește fraze
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
a descris producția londoneză din 1902 ca „o minune a iluziei teatrale”, care a fost „memorabil mai presus de orice”, în timp ce criticul de la "The Sketch" a numit-o „palpitantă și realistă ... suficient pentru a aduce avere oricărei reprezentații” și a remarcat că „scena care trebuie să suporte greutatea de 30 de tone a carelor și cailor, pe lângă mulțimea uriașă, a trebuit să fie în mod expres consolidată pentru a rezista la încărcătură”. În anul 2009 "Ben Hur Live" a fost pusă
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
de nisip special și o echipă de 400 de persoane. Toate dialogului din spectacol erau în latină și aramaică (limbi vorbite în acea perioadă), cu o narațiune voiceover. Cu toate acestea, în ciuda reprezentației grandioase, un critic pentru "The Guardian" a remarcat că spectacolul nu reușea să inspire imaginația publicului său. În contrast, Battersea Arts Centre din Londra a prezentat în 2002 o versiune mai mică a lui "Ben-Hur" cu o distribușie limitată la zece actori și o cursă de care. Dezvoltarea
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]