28,232 matches
-
să-i dau orice răspuns vreau. Pot să-i spun că Dumnezeu există sau că Dumnezeu nu există, pot să-i spun că Oasis au fost mai buni decât Blur, deși când va fi ea destul de mare ca să-și cumpere albume, nu vor mai exista albume, iar Madonna va fi la fel de Îndepărtată ca Haydn. Pot să-i spun că Cary Grant se află Într-o luptă strânsă pentru titlul de cel mai bun englez cu William Shakespeare, pot s-o Încurajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vreau. Pot să-i spun că Dumnezeu există sau că Dumnezeu nu există, pot să-i spun că Oasis au fost mai buni decât Blur, deși când va fi ea destul de mare ca să-și cumpere albume, nu vor mai exista albume, iar Madonna va fi la fel de Îndepărtată ca Haydn. Pot să-i spun că Cary Grant se află Într-o luptă strânsă pentru titlul de cel mai bun englez cu William Shakespeare, pot s-o Încurajez să țină cu o echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale pleacă. {EminescuOpIV 333} ALBUMUL Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale pleacă. {EminescuOpIV 333} ALBUMUL Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă. De la oricine-un snop de paie seceri, Apoi te uiți râzând la cîte-o filă: Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 334} SAUVE QUI PEUT Variantă Albumul tău e un salon în care S-adună fel de fel de lume multă Și fie cine așaz-o foaie smultă Din viața sa în versuri răbdătoare. Acum dorești cu pana mea incultă Și eu să trec prin mândra adunare? Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
le aduna pentru odrasla vreunui coleg. Am pipăit plicul de plastic, tentat să iau și eu din acest depozit secret lăsat În părăsire, dar vizita la casa Hollinger mă tulburase deja prea tare. În sertarul din mijloc era o un album foto vechi al mamei de cînd era copilă În Bognor Regis. Copertele lui de culoarea ciocolatei și paginile marmorate cu rame art nouveau păreau la fel de Îndepărtate În timp precum charlestonul sau automobilele Hispano-Suiza. Instantaneele alb-negru Înfățișau o fetiță debordînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arabist ambițios. În mod profetic, colecția de fotografii se termina brusc după sosirea ei la Riyadh, paginile goale părînd a spune totul despre depresia din ce În ce mai profundă a mamei. După o cină liniștită În restaurantul pustiu, am ațipit pe divan, cu albumul pe piept, și m-am trezit după miezul nopții, cînd zgomotul unei petreceri Îndrăcite se revărsa dinspre discotecă pe terasa piscinei. Doi bărbați În smochinguri albe se bălăceau În piscină, cu paharele ridicate În cinstea nevestelor lor, care se dezbrăcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Eu le-am pus în rame și tot eu le-am pictat“ îi oprise vorbele în gât. Așadar, Godun, care sub o dictatură din Europa fusese inginer agronom, dintr- odată, în Estul liber, se distra copiind prepelițele și peștii din albume de artă. Pe când râdea singur, ca un nebun, își simți hainele înmuiate, ca după ploaie. Și cearșaful sub el era ud, iar picioarele, când și le văzu, erau năclăite de mâl și zgâriate în cioturi de piatră. „Asta-i bună
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
roșu. O cameră de hotel. Crede că în Dubai, dar nu e foarte sigur. Nu plecase de prea multe ori din Iran, decât spre Dubai și până la Istanbul, totdeauna fără familie. În rest, făcuse doar drumuri imaginare, prin hărți, prin albume, prin cărți citite. Mai erau și alte călătorii, dar puține, prin povești ale damelor care îi stătuseră în pat. Doar cu Veterinara schimbase rolurile: îl chemase ea cea dintâi într-un fel de salon foarte spațios și scăldat în soare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nimeni alta, cu ochi scrutător, cum sub luciul (plesnit pe alocuri) al dandysmului se pot citi semnele unei societăți ce riscă să Încremenească În formalismul său, ba chiar să se stingă de atâta suficientă autocontemplare. Nu altceva notează ea În Album cu schițe despre modă (din 1833) sau În Schițe despre caracterul englez, carte de mare succes, apărută În 1848. Răzbate printre rândurile ce rememorează anii tinereții sale londoneze un surâs ironic, greu de Înțeles dacă nu i-am ști sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să stârnească agresivități, fascinează, atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am referi la strategiile seductive prin arta conversației, să nu uităm că În istoria dandysmului din Anglia s-a pomenit chiar despre conversaționism ca marcă a unei epoci. În albumul de crochiuri despre moravurile englezilor, Catherine Gore descrie un adevărat protocol al convivialității, imaginându-și cum și-ar ține jurnal un debutant În ale clubbing-ului. Pentru a deveni clubbable, eligibil, cu alte cuvinte, pentru intrarea În marile cluburi londoneze, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care-l numea „Divinitatea”: În timp ce Învățăcelul celebra În primele sale eseuri machiajul, Wilde celebra masca. Oricine parcurge biografiile literare ce i s-au dedicat În ultimii ani - de la monumentalul Oscar Wilde (1987) al lui Richard Ellmann la fastuosul The Wilde Album (1997) al lui Merlin Holland, nimeni altul decât nepotul În linie directă al lui Oscar! - va fi surprins de accentul pus pe generozitatea acestui personaj egocentric, „obsedat de imagine”, cum s-ar spune azi, oscilând tiranic - așa cum sugeram mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Foldy, Michael S., The Trials of Oscar Wilde. Deviance, Morality, and Late-Victorian Society, Yale University Press, New Haven și Londra, 1997. Goncourt, Edmond și Jules, Journal. Mémoires de la vie littéraire, 1866-1886, II, Robert Laffont, Paris, 1956. Holland, Merlin, The Wilde Album, Henry Holt and Company, New York, 1997. Hyde, H. Montgomery, The Trials of Wilde, University Press Books, New York, 1956. Marcel Prousttc "Marcel Proust" Robert de Montesquiou*tc "Robert de Montesquiou*" ș„Împăratul lucrurilor trecătoare”ț Domnul 1 Robert de Montesquiou este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe moment, că versurile sunt compuse din trei afirmații scurte și stupide, repetate ad infinitum („Don’t walk away. While I’m Crying. Be’ Cos’ I Love You Baby“1). Întotdeauna îi mulțumesc întâi lui Dumnezeu în textele de pe coperta albumului („U R the 1 where all love flows!“2), își întind părul, au siluete perfecte, de păpuși Barbie, și sunt probabil acompaniate de mătușile lor, cântărețe de gospel, grase și leit „fata de la meteo“. Oricum, lui Sally nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe sărite. Evenimentul fusese descris clar ca un asasinat pentru colaborare: nu exista nici o mențiune despre o posibilă implicare a Israelului. Dar reportajul era însoțit de o imagine a palestinianului ucis, care părea a fi o poză luată dintr-un album de familie. Arheologul, cu mustața lui deasă, încărunțită zâmbea la cameră ținând un pahar ridicat. Pe umărul lui se odihnea un braț al cărui posesor nu se vedea, ca și cum acesta ar fi pozat împreună cu un prieten nevăzut. Maggie se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui se ghicea o altă scriere, foarte veche, un fel de reportaj-palimpsest aparținând unui martor ocular al evenimentelor. Eva avusese dreptate: erau destule lucruri cunoscute, pe care le-am parcurs, totuși, din impulsul obscur care ne Împinge să răsfoim un album cu vechi fotografii de familie, deși am mai făcut-o și altădată și știm foarte bine ce cuprinde. Imaginea de acolo a lui Alexandru cel Mare nu diferea În esență de ceea ce se știe Îndeobște despre el: un mare strateg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
servitorilor, dar ele erau atât de departe de preocupările ei, de parcă ar fi fost Încăperile corespunzătoare dintr-un hotel. Tata n-avea nici el vreo Înclinație administrativă pentru a conduce gospodăria. Comanda totuși masa. Oftând ușor, deschidea un fel de album pe care i-l punea majordomul pe masa din sufragerie, după desert, și așternea pe hârtie, cu scrisul lui elegant și curgător, menu-ul pentru ziua următoare. Avea un obicei ciudat de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu acei ochi stranii, paranoici, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe Miss Lavington) ca guvernantă a celor două surori ale mele (Olga, născută pe 5 ianuarie 1903, și Elena, născută pe 31 martie 1906), În jurul ei erau răspândite, pe tot felul de mobile desperecheate, uzate, luate la mâna a doua, albume În care În ultimii ani copiase poeziile ei preferate, de la Maikov la Maiakovski. Un mulaj de ghips al mâinii tatei și o acuarelă cu mormântul lui din cimitirul greco-catolic din Tegel, acum În Berlinul de Est, Împărțeau un raft cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai mici ale tatei, Mlle Bouvier (ulterior Mme Conrad) i-a supraviețuit tatei cu aproape o jumătate de secol. Venise În casa lor În 1889 și stătuse șase ani, fiind ultima dintr-o serie de guvernante. Un mic și frumos album alcătuit În 1895 de Ivan de Peterson, tatăl lui Peter, Înfățișează diverse Întâmplări de la Batovo Într-o vignietă deasupra căreia era scris de mâna tatei: „À celle qui a toujours su se faire aimer et qui ne saura jamais se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la Berlin. Pe 16 ianuarie 1920, a ținut o conferință la King’s College din Londra, despre „Regimul Sovietic și viitorul Rusiei“ care a fost publicată după o săptămână În suplimentul revistei The New Commonwealth nr. 15 (lipită frumos În albumul mamei). În primăvara aceluiași an, am Învățat-o aproape integral pe dinafară când mă pregăteam să vorbesc Împotriva bolșevismului la o dezbatere sindicală de la Cambridge; (victoriosul) apologet a fost un ziarist de la The Manchester Guardian; i-am uitat numele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică decât politică) deplângând apoi așa-zisele (și perfect abstractele) mele vederi „democratice“. Mi-a recitat câteva mostre din fluentul lui album de poezii, remarcând cu mândrie că a fost felicitat de Dilanov-Tomski, un poet la modă pe atunci (care avea o slăbiciune pentru epigrafe italiene și titluri fragmentare precum „Cântece ale iubirii pierdute“, „Urne nocturne“ și așa mai departe, pentru șocanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa tot ce ar fi dorit să știe despre idila mea, din poeziile pe care i le recitam Într-un spirit de obiectivitate elogioasă și pe care le copiase cu dragoste Într-un album special. Tata era plecat cu regimentul; a socotit că era de datoria lui, după ce a luat cunoștință de problemă, să-mi mai pună câteva Întrebări stânjenitoare când s-a Întors de pe front, cu o lună mai târziu; dar curățenia sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să alcătuiesc un album al lor. Îmi dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătut comuniștii, m-au pisat să mă omoare și ăia cu revoluția de libertate. Și-acu’...“ Mă aștept să vin dinspre „Gambrinus“, să trec pe lângă mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc un fel de album al figurilor bizare întâlnite pe Bulevard. O lume a oamenilor necăjiți, bolnavi, părăsiți de viață, fantome ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]