29,022 matches
-
editor la Mineralogy in the System of Earth Sciences de Em.Constantinescu - Imperial College - UK și la Mineralogy and Geodiversity - Tributes to the career of Professor Emil Constantinescu. Editura Academiei Române. În 2015, coordonator și autor (în colaborare) al tratatului "Resursele minerale ale României vol. I - Minerale industriale și roci utile" (540 pag.). A avut contribuții în evaluarea potențialului României în resurse energetice neconvenționale ("shale gas") a prezentat lucrări științifice, a ținut conferințe și a organizat cursuri postuniversitare pe această temă. A
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
Jacobus Henricus van 't Hoff (primul laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1901), Hans Heinrich Landolt (care era directorul celui de-al doilea Institut de Chimie al Universitășii din Berlin) și Hans Jahn (chimie fizicală), pe Emil Fischer (chimie minerală), pe (filozofie). Își susține în 1901 teza de doctorat, obținînd titlul de doctor în filozofie „magna cum laude”, cu lucrarea "„Ueber die Wanderungsgeschwindigkeiten der Ionen”" ("„Despre rata de migrare a ionilor”"). După susținerea doctoratului, lucrează o vreme cu profesorul Hans
Petru Bogdan () [Corola-website/Science/307117_a_308446]
-
vâscoză se neutralizează, iar xantogenatul se descompune în celuloză și sulfură de carbon. Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu, deși provine din fibre foarte scurte din lemn. Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat, ea se descompune într-un produs care se dovedește a fi glucoză. Nitratul de celuloză a fost primul material plastic realizat cu succes în 1869 prin transformarea celulozei în nitrat. Este folosită în industrie pentru
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
de măduva oaselor pe de o parte și de ficat pe de altă parte”. În partea a doua a lucrării sunt expuse rezultatele experimentale referitoare la comportarea hematiilor în soluții izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
o parte și de ficat pe de altă parte”. În partea a doua a lucrării sunt expuse rezultatele experimentale referitoare la comportarea hematiilor în soluții izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică hematia s-ar găsi în
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică hematia s-ar găsi în echilibru. Pe baza rezultatelor unor variante experimentale în care a ținut seama de doi parametri - timpul și temperatura -, autorul a ajuns la concluzia că “ieșirea
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
hidrobiologie și stuficultură, a fost, din 1967, șef de secție la Institutul de Biologie „Traian Săvulescu” din București. Cercetări asupra rotiferelor, gastrotrichiilor și tardigradelor, grupe de animale din microfauna bentosului și planctonului. Studii asupra Deltei Dunării. Contribuții la studiul nutriției minerale a plantelor, al rezistenței lor la ger și la secetă. A colaborat cu specialiști din Irak și Pakistan în domeniul valorificării stufului din Mesopotamia și a studiat deltele fluviilor Tigru, Eufrat, Indus, Gange și Brahmaputra. A colaborat, de asemenea, cu
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]
-
fie evocați: Petru Poni, Neculai Costăchescu, Anastasie Obregia, iar la Cluj cu Adrian Ostrogovici, Gheorghe Spacu și Emil Racoviță. Datorită rezultatelor foarte bune pe care le-a obținut în facultate, Raluca Ripan a devenit preparator (1919), la secția de chimie minerală, cu ajutorul profesorului Petru Bogdan (1873-1944). In continuare, Raluca Ripan a fost avansată asistentă la Laboratorul de chimie fizică al Facultății de Științe a Universității din Iași (1920) și, în același an, s-a transferat ca șef de lucrări la Laboratorul
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
Timișoara), Consiliul de conducere al Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei. Principalele obiective de cercetare au fost în domeniul chimiei anorganice, chimiei analitice, tehnologiilor chimice anorganice și pentru valorificarea resurselor minerale autohtone, în special minerale rare și disperse (bismut, galiu, beriliu, uraniu), sau a unor perechi de metale asemănătoare, a căror chimie este complicată (zirconiu-hafniu, niobiu-tantal, galiu-indiu). În cercetare a folosit metode moderne ca radiometria, spectrofotometria, roentgenografia termică, metode electrometrice. Rezultatele
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
ul este o argilă (rocă) compusă în mare parte din mineralul caolinit, caolinul având granuație fină, lipsită de oxizi de fier, de culoare albă din care se produce porțelanul și hârtia, în farmacie fiind numit „bolus alba” materie primă pentru pudră. Feldspatul sub acțiunea intemperiior se transformă în caolinit și alte
Caolin () [Corola-website/Science/307275_a_308604]
-
acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă. Fructele de fenicul, numite și fructe de anason dulce, conțin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol și cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanțe minerale, ceruri, mucilagii, stigmasterină. ul ("Foeniculum vulgare") este folosit în tratarea a numeroase afecțiuni datorită proprietăților acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor. Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate
Fenicul () [Corola-website/Science/307337_a_308666]
-
sulfuric (sulfat de dihidrogen, în conformitate cu nomenclatura IUPAC) este un compus chimic al sulfului cu formula chimică HSO. Acesta este un lichid incolor, uleios, foarte vâscos și higroscopic. Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizi și foarte coroziv. Acidul mineral formează două serii de săruri, sulfații acizi și sulfații, în care în comparație cu radicalul liber, unul sau doi protoni sunt înlocuiți de unii cationi. Acidul sulfuric este unul dintre cele mai importante substanțe chimice din punct de vedere tehnic și face
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
punct de vedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați precursori chimici. În 1993, aproximativ 135 de milioane de tone de acid sulfuric au fost produse. Este utilizat în principal în producerea fertilizatorilor și pentru a reprezenta alți acizi minerali, cum ar fi acidul clorhidric sau acidul fosforic. Este în mod frecvent utilizat în soluții apoase de diferite concentrații. Anhidrida acidului sulfuric este trioxidul de sulf (SO). Atunci când trioxidul de sulf este dizolvat în acidul sulfuric peste raportul stoichiometric, soluția
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
verde, în benzi orizontale, cu o stea cu cinci colțuri, neagră, în centrul benzii aurii. Steagul ghanez a fost primul după cel etiopian cu aceste culori. Roșul simbolizează sângele celor care au murit în lupta pentru independență, aurul reprezintă bogățiile minerale ale țării, verdele - pădurile bogate și bogăția naturală a statului, iar steaua neagră e idealul libertății africane.
Drapelul Ghanei () [Corola-website/Science/308532_a_309861]
-
Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat (HCl). Soluția este un acid anorganic tare făcând parte din grupa acizilor minerali. Sărurile acidului clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie). Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind menționat în lucrările datate în sec. XV sau
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
practic niciun efect asupra pH-ului, deci clorura este o bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel, soluțiile apoase de tărie medie de HCl au molaritatea egală cu cea a protonului. Dintre cei 6 acizi minerali comuni, acidul clorhidric este acidul monoprotic care participă cel mai puțin la reacțiile redox. Este unul dintre cei mai ușor manevrabili acizi tari, deoarece conține ionul Cl care nu este toxic. Soluțiile de tărie medie sunt destul de stabile la păstrare
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
biogeochimic. Pedosfera s-a format prin alterarea și transformarea rocii parentale, ca urmare a proceselor complexe care au loc la suprafața scoarței terestre între organismele vii (floră, faună), rocă, aer, apă, în condiții de climă și de relief diferite. Partea minerală a pedosferei, alcătuită din compuși mineralogici și petrografici în diferite stadii de alterare, constituie una din componentele de bază implicate în egală măsură alături de ceilalți factori ai mediului, în formarea, distribuția și evoluția sub aspect calitativ a învelișului de sol
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
grosime medie de cca. 5 m (dar poate varia de la câțiva centimetri în zona munților și dealurilor abrupte, până la câțiva metri în zona pădurilor ecuatorialelor și savanelor) și se prezintă ca un strat afânat, care conține în proporții diferite elemente minerale, elemente organice, organisme vii. Flora și fauna din sol (pedofauna), care contribuie la desfășurarea proceselor pedogenetice, este concentrată în pătura superioară a solului și, după modul de hrănire, este alcătuită din organisme: chimiotrofe, autotrofe, saprofage și zoofage. Datele experimentale arată
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
heterogenități și care fac dificilă descrierea lui. În general, apa și aerul din sol ocupă aproximativ 50 % din volumul pedosferei, materialul organic provenit din organismele vii și produșii acestora în jur de 5 %, în timp ce circa 45 % sunt ocupate de componenta minerală.
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
() specialist în domeniul agrochimiei și fiziologiei nutriției minerale a plantelor, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Stiinte a Moldovei. Între anii 1986-1990 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Academiei de Stiinte a Moldovei. S-a născut la 30 august, anul 1936, în satul Mirzaci
Simion Toma () [Corola-website/Science/307525_a_308854]
-
de vicepreședinte al Academiei de Stiinte a Moldovei. S-a născut la 30 august, anul 1936, în satul Mirzaci, azi raionul Orhei. Este de specialitate agronom. Domeniul științific în care s-a afirmat plenar ține de agrochimie și fiziologia nutriției minerale a plantelor. Doctor habilitat în științe agricole (1973), profesor universitar (1985). Membru corespondent (1978) și membru titular (1981) al Academiei de Stiinte a Moldovei. Studiile: a absolvit Școală Agricolă din s. Cucuruzeni (1950-1954) și Facultatea de Agronomie a Institutului Agricol
Simion Toma () [Corola-website/Science/307525_a_308854]
-
de semideșerturi și deșertul Nullarbor. Clima este una aridă. Cad relativ puține precipitații, în special în ianuarie-februarie. Temperatura medie în ianuarie este de 29 °C, iar în iulie este de 15 °C. Australia de Sud este relativ sărac în resurse minerale. Agricultura este dezvoltată, în special pe ramura vinicolă. Australia de Sud este principalul producător de vinuri din Australia. Grâul este crescut în special în zonele de coastă, unde clima este favorabilă. Industria este dezvoltată, în special cea constructoare de mașini
Australia de Sud () [Corola-website/Science/307564_a_308893]
-
lui august promițând că se va întoarce pâna la sărbătorile de Paști din 1586. Coloniștii, aflați sub conducerea guvernatorului Ralph Lane și numărându-l printre ei pe artistul și cartograful expediției, John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. În scurt timp însă au avut de înfruntat triburile locale de indieni, iar hrana s-a împuținat. Îngrijorați de întârzierea lui Grenville, coloniștii au profitat de ocazie pentru a se întoarce în Anglia cu Sir Francis Drake, care se oprise
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
triterpenice, principii amare, taninuri,- care mențin elasticitatea vaselor sanguine , grăsimi albumine, flavonoide, au proprietăți - antiinflamatoare,- flebotonice, - vasodilatatoare,- antiedematoase,- anticoagulante și fluidizante pentru sânge,- hemostatice,- decongestive, sunt un real remediu pentru creșterea tonusului vaselor capilarefragile. Scoarță de castan sălbatic, conține - substanțe minerale, celuloza, rezine. Florile castanului sălbatic au un conținut bogat de derivați flavonici. Preparatele din castanele sălbatice, flori și scoarță sub formă de - infuzie, ulei, decoct, pulbere și extracte uscate sau solubile obținute în industria farmaceutică, au adevărate proprietăți medicinale, cu
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]
-
foarte lent, cementita se va descompune în fier (care reabsoarbe o anumită cantitate de carbon și devine ferită) și grafit (carbon liber):<br>FeC -> 3Fe + C Uneori, cementita se găsește în meteoriți în combinație cu carburi de nichel și cobalt, mineralul rezultat fiind numit cohenit. În funcție de conținutul de carbon și de modul de formare, cementita poate să fie de mai multe tipuri:
Cementită () [Corola-website/Science/306572_a_307901]