28,104 matches
-
de specialitate dispune măsurile corespunzătoare. Prefectul este ordonator terțiar de credite. Pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor conferite prefectului, acesta este ajutat de un subprefect care îndeplinește atribuțiile care îi sunt date prin acte normative, precum și atribuții delegate, prin ordin al prefectului, din domeniile de activitate ale aparatului propriu de specialitate al acestuia. Prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce.
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor conferite prefectului, acesta este ajutat de un subprefect care îndeplinește atribuțiile care îi sunt date prin acte normative, precum și atribuții delegate, prin ordin al prefectului, din domeniile de activitate ale aparatului propriu de specialitate al acestuia. Prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce.
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
alături pe Tito Beltran, Georg Tichy și Andrea Rost. La scurt timp a fost invitat să se alăture ansamblului Operei de Stat din Viena Wiener Staatsoper în turneul pe care acesta l-a realizat la Tokio. Acolo a sustinut rolul "Prefectului" din opera Linda di Chamounix de Gaetano Donizzetti . În 2001 a devenit solist permanent al Operei de Stat din Viena. 2001, anul comemorării Verdi a însemnat pentru basul Dan Paul Dumitrescu debutul la Scală din Milano, cu rolul "Emirului von
Dan Paul Dumitrescu () [Corola-website/Science/321796_a_323125]
-
hotărât conservatoare”, după cum spunea el însuși, deci trebuia să fie în măsură să echilibreze forțele contrare. El a format un guvern de orientare puțin mai spre stânga decât precedentul. Jules Simon a dat garanții stângii că va reforma administrația superioară (prefecți și magistrați), ceea ce i-a adus ostilitatea lui Mac Mahon. Cu toate acestea, republicanii conduși de Léon Gambetta și-au formulat niște revendicări mai radicale. Simon nu s-a opus abrogării de către Camera Deputaților în 1875 a unei legi „reacționare
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
dizolvarea Camerei, la 19 septembrie 1877. Lunile dinaintea campaniei au fost însă și ele agitate. Această campanie a fost una dintre cele mai vehemente din istoria Franței. Ministrul de interne Oscar Bardi de Fourtou a înlocuit din funcție mai mulți prefecți și funcționari, a demis primari și viceprimari, a înmulțit manifestele conservatoare. Mac Mahon a efectuat călătorii de propagandă electorală în țară. El a fost criticat apoi de republicani pentru că a permis reapariția „candidaturilor oficiale”, practică specifică celui de al Doilea
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
La sfârșitul lunii octombrie a anului 2006, el a lansat campania „Pentru memoria Bucovinei”, apelând la conducătorii județului Suceava pentru a aloca fonduri în scopul realizării monumentului. Printre primii care au contribuit cu bani la construirea monumentului s-au numărat prefectul județului Suceava, Orest Onofrei (care a contribuit cu suma de 1000 RON), și primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc, Constantin Gabriel Șerban. În noiembrie 2006, Asociația Culturală „Bucovina viitoare” a lansat un concurs de proiecte pentru un bust al lui Ion Grămadă
Bustul lui Ion Grămadă din Stroiești () [Corola-website/Science/321913_a_323242]
-
engleză. Tatăl ei, Sir Richard Woodville, era doar un cavaler în momentul nașterii ei. Deși familia Woodville era veche și respectată, erau considerați mai degrabă eleganți decât nobili, o familie rezonabilă și bogată care a produs anterior Comisari ai Păcii, Prefecți și parlamentari. Tatăl lui Sir Richard avusese o carieră bună în serviciul regal, fiind ridicat la rangul de șambelan pentru John de Lancaster, Duce de Bedford. Sir Richard și-a succedat tatăl în serviciul ducelui și astfel a întâlnit-o
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
Consiliului Local Hârlău solicitând revocarea ei. Cum acesta a refuzat, la sfârșitul lui noiembrie 2001 Prefectura Iași a atacat hotărârea în contencios administrativ. Primul termen al procesului a fost stabilit pentru mijlocul lunii ianuarie 2002, dar cu o lună înainte, prefectul Corneliu Rusu-Banu a decis renunțarea la acțiunea judecătorească. Deși Ministerul Culturii și Primăria orașului Hârlău le-au propus moștenitorilor să o răscumpere, proprietarii au avut pretenții considerate exagerate.. În martie 2005, noul prefect al județului Iași, Radu Prisăcaru, declara că
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
ianuarie 2002, dar cu o lună înainte, prefectul Corneliu Rusu-Banu a decis renunțarea la acțiunea judecătorească. Deși Ministerul Culturii și Primăria orașului Hârlău le-au propus moștenitorilor să o răscumpere, proprietarii au avut pretenții considerate exagerate.. În martie 2005, noul prefect al județului Iași, Radu Prisăcaru, declara că procedura de vânzare a fost ilegală, deoarece s-a vândut clădirea înainte de amenajarea unui nou sediu, nu s-a organizat nici o licitație, conform legii, ci s-a vândut prin negociere directă și nu
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
mult, ea a fost vândută fără nici o licitație, «la mica înțelegere», contra unei sume derizorii"", afirma atunci Prisăcaru. Deoarece termenul pentru atacarea hotărârii de consiliu în contencios administrativ expirase, organele Prefecturii au spus că-l vor aduce în fața instanței pe prefectul Corneliu Rusu-Banu pe motiv de abuz în serviciu împotriva intereselor publice prin renunțarea la acțiunea în instanță. La rândul său, Râncă a spus că a plătit prea mult pentru clădire și că valora o treime din banii plătiți, el afirmând
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
de a doua zi, e nevoie de „ușile cel mai absolut închise”. Procesul a început la 19 decembrie la orele treisprezece, procedura fiind aproape imediat declarată „cu ușile închise”. Aceasta nu s-a respectat chiar cu totul, întrucât maiorul și prefectul au fost prezenți la anumite audieri, măsură care totuși a permis militarilor să nu divulge publicului larg conținutul dosarului și de a-i sufoca dezbaterile. Discuțiile de fond asupra borderoului au arătat că ipoteza că Dreyfus ar fi autorul său
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
L'Aurore", au publicat note stenografice "in extenso" ale dezbaterilor zilnice, ceea ce a informat bine populația. Acestea au constituit pentru dreyfusarzi o unealtă esențială în dezbaterile ulterioare. Totuși, tot naționaliștii, în frunte cu , au fost mai vizibili, organizând răscoale, obligând prefectul poliției să intervină pentru a-l proteja pe Zola la ieșirea din tribunal, la fiecare audiere. Procesul a fost și locul unei adevărate lupte juridice, în care drepturile apărării au fost încălcate fără încetare. Numeroși observatori au remarcat coliziunea între
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
septembrie 1902, Zola, primul intelectual dreyfusard, a murit asfixiat cu fumul din sobă. Soția sa, Alexandrine, a scăpat la limită. A fost un mare șoc pentru tabăra dreyfusardă. Anatole France, care ceruse ca Dreyfus să fie prezent la înmormântare, deși prefectul poliției îi dorea absența „pentru a evita probleme”, a citit celebra sa orație funebră pentru autorul lui „J'accuse...!”: <poem></poem> Alegerile din 1902 au adus victoria stângii. Jean Jaurès, redevenit deputat, a relansat afacerea la 7 aprilie 1903 într-
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
timp, biserica devenise practic o ruină, cu bolțile și pereții foarte deteriorați, după cum o descrie episcopul Melchisedec Ștefănescu care a vizitat bisericile din orașul Suceava cu prilejul unei vizite întreprinse în Bucovina. La 11 octombrie 1880, baronul român Eudoxiu Hurmuzachi, prefectul de atunci al Sucevei, a înaintat guvernului de la Viena un raport prin care se solicita restaurarea bisericii Mirăuți, ce urma să fie făcută cu fonduri provenite de la Comisia Centrală de Conservare a Monumentelor Publice și de la Fondul religionar greco-ortodox din
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
marmură albă pe zidul de incintă al complexului. Dintre aceștia menționăm pe următorii: Stanislav de Eloha (atestat pe la 1393), Ioan Antonovici (1854-1913) - mare binefăcător, prof. Lazăr Vicol (1859-?) - autor de manuale, dr. Erast Tarangul (1870-1938) - senator, dr. Eugen Tarangul (1875-1961) - prefect al Sucevei, dr. Constantin Taniu Dracinschi (1875-1932) - poet, prof. Mihai Vicol (1876-1942) - autor de manuale, arhiprezbiter stavrofor dr. Oreste Tarangul (1877-1960) - consilier mitropolitan, Nichifor Lupăștean (1878-1947) - pictor iconar, dr. Simeon Hâj (1895-1988) - drept al popoarelor, Nichifor Robu (1902-1977) - senator, prof.dr.
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
al II-lea l-a creat cardinal cu titlul de cardinal-preot titular al "Bisericii Sfinților Apostoli" ("Sânți XII Apostoli"), în primul său consistoriu, la data de 30 iunie 1979, și l-a numit, în aceeași zi, cardinal Secretar de Stat, prefect al "Congregației pentru Afacerile Publice ale Bisericii" și președinte al "Comisiei Pontificale al Statului Cetății Vaticanului". Papă i-a delegat o bună parte din puterile sale încât cardinalul Agostino Casaroli era supranumit „vice-papă” . În 1964 a reușit încheierea unui acord
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Imperiului Roman condus de împăratul Aurelian. A doua soție a regelui Septimiu Odenatus, a devenit regină a Imperiului de la Palmira după moartea acestuia în 267. Începând cu anul 269, Zenobia și-a extins imperiul, cucerind Egiptul căruia i-a expulzat prefectul roman, Tenagino Probus, care a fost decapitat după ce a condus o încercare de a recuceri teritoriul. A domnit peste Egipt până în 274, când a fost învinsă și luată ca ostatică la Roma de către împăratul Aurelian. Zenobia s-a căsătorit cu
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
Imperiul Sasanid, pentru pacea Romei. Cu toate acestea, eforturile sale au crescut în mod semnificativ puterea tronului ei. În 269, Zenobia și armata ei, condusă de generalul palmirez Zabdas, au cucerit Egiptul cu ajutorul aliatului lor egiptean, Timagenes, și armata sa. Prefectul roman al Egiptului, Probus Tenagino, și forțele sale au încercat să-le respingă atacul, dar forțele Zenobiei l-au capturat si decapitat pe Probus. Apoi s-a proclamat regină a Egiptului. După aceste incursiuni inițiale, Zenobia a devenit cunoscut ca
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
germani 5,7%, polonezi 2,9%, evrei 2,4%, greci 1,9%, armeni 0,9%, alții 1,3%. În mare însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul secolului, românii continuând să dețină majoritatea relativă în regiune. În februarie 1877, prefectul județului Ismail raporta primului ministru I. C. Brătianu că în acest județ locuiau doar 15% români față de 68% ruși și bulgari. În județul Bolgrad, locuitorii români încă mai erau majoritari, cu 57%, în timp ce bulgarii au atins deja cota de 43%. După
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
al XIX-lea prefectura județului Hunedoara funcționa în clădirea Castelului Bethlen (Magna Curia). Odată cu reorganizarea teritorială, Județul Hunedoara a fost despărțit de județul Zărand și toate arhivele au fost mutate la Deva. Castelului Bethlen (Magna Curia) devenea tot mai aglomerată. Prefectul și subprefectul județului, Pogány György și Barcsay Kálmán, alături de Consiliul Județean au cerut finanțare de la minister pentru a realiza un nou sediu celor două instituții. Ministerul aprobă cererea și alocă finanțarea de 5000 de forinți. Astfel, Consiliul Județean anunță concurs
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
amintirea Adunării festive a Comitetului Municipal al Oficiului Județean din 14.05.1896, din timpul domniei glorioase al regelui apostolic Franz Joseph I., la sărbătoarea de bucurie a o mie de ani de existență a statului maghiar, din timpul conducerii prefectului baron Zágoni Szentkereszty György, respectiv a subprefectului Kishalmágyi Hollaky Artúr." În timp, placa de marmură a dispărut. Astăzi, pe cei doi pereți de pe casa scării, se pot admira lucrările artistei Doina Ionescu: pe partea dreaptă se regăsesc simbolurile antice ale
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
se observă adânciturile făcute special pentru statui, care, conform proiectului original, trebuia să adăpostească sfinți și regi maghiari, dar, datorită bugetului mic, nu au fost niciodată create. În trecut, în aripile celor două extremități ale clădirii, aflate la etajul întâi, prefectul și subprefectul aveau asigurate apartamentele de serviciu. La frumusețea aparte a clădirii contribuie și acoperișul abrupt cu țiglele realizate de fabrica Zsolnay (Pécs- Ungaria), de culoare verde închis, din centrul său ridicându-se un turn îngust, care asigură priveliștea. În spatele
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
fi avut loc înainte de 819 sau poate simultan cu divizarea din Friuli. Anterior, carientienii erau încă guvernați de duci din regiune. Noua administrație comitală a fost mixtă, bavarezo-slavă. Teritoriul a rămas în cadrul Regatului Bavariei al lui Ludovic. În 855, Radbod, prefect al Mărcii de Austria (Ostmark), a fost deposedat pentru lipsă de loialitate, iar marele duce Rastislav al Moraviei Mari s-a răsculat împotriva suzeranității Franciei de răsărit. În locul lui Radbod, regele Ludovic l-a numit pe fiul său mai vârstnic
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
(n. 1870, Volovăț, Bucovina - d. 6 mai 1938, Cernăuți, România) a fost un avocat, consilier aulic, prefect al districtului Suceava (1905-1912) și consilier guvernial în Bucovina (1912-1918). A fost unul din cei 18 copii ai arhipresviterului stavrofor Constantin Tarangul (1824-1910), paroh de Volovăț (1868-1910), protoiereu al Rădăuților - înnobilat în anul 1908, la jubileul de 60 de ani
Erast Tarangul () [Corola-website/Science/325937_a_327266]
-
la Viena, susținându-și doctoratul la Cernăuți. După absolvire, a fost angajat că practicant la Guvernul Țării (Bucovina) din Cernăuți și a fost translator pentru limba română pe langă Consiliul de Miniștri din Viena. În anul 1905 a fost numit prefect al districtului Suceava, iar în 1912 a fost avansat la rangul de consilier guvernial. După unirea Basarabiei cu România din 1918 a fost subsecretar de stat pentru finanțe în Guvernul provizoriu al Bucovinei, prezidat de Iancu Flondor. A fost senator
Erast Tarangul () [Corola-website/Science/325937_a_327266]