28,731 matches
-
vârstă din Camera Deputaților, Dinu Patriciu și Horia Rusu - deputați de Timiș, Nicolae Simescu - deputat de Sibiu și Daniela Crăsnaru - deputat de București iar din partea PNL-CD au semnat Horia-Radu Pascu - deputat de București, Sabin Ivan - senator de Constanța, Dumitru Călueanu - senator de Galați și Mircea Curelea - senator de Sibiu. Opțiunea PNL de părăsire a CDR s-a dovedit o eroare strategică, partidul obținând la alegerile din 1992 un rezultat sub pragul electoral de 3% și rămânând în afara Parlamentului. La scurtă vreme
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
și Horia Rusu - deputați de Timiș, Nicolae Simescu - deputat de Sibiu și Daniela Crăsnaru - deputat de București iar din partea PNL-CD au semnat Horia-Radu Pascu - deputat de București, Sabin Ivan - senator de Constanța, Dumitru Călueanu - senator de Galați și Mircea Curelea - senator de Sibiu. Opțiunea PNL de părăsire a CDR s-a dovedit o eroare strategică, partidul obținând la alegerile din 1992 un rezultat sub pragul electoral de 3% și rămânând în afara Parlamentului. La scurtă vreme după alegeri, pe 28 februarie 1993
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
Câmpeanu a fost înlăturat de la conducerea PNL, în locul său fiind ales ca președinte Mircea Ionescu-Quintus. Cu un nou statut și un nou program politic, revenit în Convenția Democrată Română, PNL a obținut la alegerile din 1996, un număr de 17 senatori și 27 de deputați. În 1998 PNL a fuzionat cu Partidul Alianța Civică (PAC). În martie 1999 PNL a fost admis în Internaționala Liberală, iar președintele partidului devine vicepreședinte al Internaționalei. Cu puțin înainte de alegerile din 2000, PNL se retrage
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
alegerile din 2000, PNL se retrage din CDR, obligând Convenția să intre în alegeri cu numele CDR 2000 și își prezintă un candidat propriu la alegerile prezidențiale - Theodor Stolojan. Această strategie a dat roade, PNL intrând în parlament cu 13 senatori și 30 de deputați, spre deosebire de CDR, care a decontat nerealizările administrației CDR-PD-UDMR. În 2003 PNL și PD au creat o alianță pentru alegerile din 2004 sub sigla DA (Dreptate și Adevăr). Alianța l-a desemnat pe Theodor Stolojan drept candidat
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
demisionat în noiembrie 2011 când în urma acțiunii penale a Agenției Naționale de Integritate împotriva căreia a pierdut procesul, fiind declarat în "conflict de interese", deoarece cumula două funcții publice), membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator din partea PNL începând cu 2008, europarlamentar independent începând cu 2014, membru al Grupului ALDE, vice-președinte al Comisiei pentru Cultură și Educație. A absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în
Mircea Diaconu () [Corola-website/Science/298277_a_299606]
-
autor. A fost membru fondator al Aliantei Civice (din 7 noiembrie 1990). a fost membru al Partidului Național Liberal între 2008 și 2014 și a fost ales din partea acestei formațiuni (de pe locul 3 în circumscripția în care a candidat) ca senator de la alegerile din 2008. Din martie 2010 - Congresul ordinar PNL - vicepreședinte PNL. În trecut, a fost desemnat membru al CNA din partea Partidului Democrat. Iar mai înainte a cochetat politic cu Convenția Democratică, pentru ca mai apoi să se alăture lui Varujan
Mircea Diaconu () [Corola-website/Science/298277_a_299606]
-
apoi să se alăture lui Varujan Vosganian și să intenționeze să candideze (în 1996) la Primăria Capitalei. Din 1 mai 2012 a fost numit Ministru al Culturii. Ca director al Teatrului Nottara, Diaconu era însă incompatibil atât cu funcția de senator (funcții deținute concomitent timp de 3 ani), cât și cu cea de ministru, întrucât funcțiile politice i-ar fi permis să dirijeze subvenții publice către instituția pe care o conduce. Agenția Națională de Integritate, o instituție înființată în România pentru
Mircea Diaconu () [Corola-website/Science/298277_a_299606]
-
1791) a Royal Society din Londra al cărui membru era, "Legiunea de onoare" și altele. În anul 1801 Napoleon îl invită la Paris și îi acordă statutul de membru al "Institut de France" și îl numește conte, iar mai târziu senator al Lombardiei, în 1810. Cea mai mare onoare a primit-o din partea comunității oamenilor de știință, care, în cinstea lui, au numit unitatea de măsură pentru forța electromotoare și potențialul electric - "volt". Contribuția sa în domeniul fizicii și al electricității
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
cazului și, implicit, la creșterea mizei sale politice. În loc ca totul să se termine odată cu condamnarea celor implicați, ancheta ajunge în Senatul Statelor Unite. Cu trecerea timpului, tot mai mulți angajați ai Casei Albe sunt chemați în fața comisiei senatoriale, conduse de senatorul Sam Ervin. La data de 30 aprilie, Nixon este forțat să ceară demisia a doi dintre cei mai importanți colaboratori ai săi, Haldeman și Elrichman; amândoi vor fi judecați și trimiși după gratii. Totodată, îl concediază și pe consilierul său
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
Această casetă i-a făcut și pe ultimii suporteri al lui Nixon să-l părăsească, iar cei zece membri ai Congresului care au votat împotriva acuzării președintelui și-au revizuit poziția. În Senat, susținerea lui Nixon era la fel de precară. După ce senatorii republicani l-au informat pe Nixon că există suficiente voturi pentru acuzarea lui, Nixon s-a decis să demisioneze. La data de 8 august 1974 și-a anunțat demisia, efectivă de la 9 august 1974, ora 12. Demisia sa a dus
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
Roosevelt că animal de companie pe durata șederii lui la Casa Albă și a devenit cunoscut că „cel mai fotografiat câine din lume”. În 1910, Roosevelt a primit o ofertă tentanta din partea Partidului Democrat al Statelor Unite să ocupe funcția de senator în legislatura statului New York. În mod surprinzător, o campanie electorală eficientă, sprijinul Partidului Democrat și influența acestuia în Hudson Valley l-au lăsat să câștige alegerile cu ușurință. Începând cu 1911, acesta a devenit unul dintre cei mai aroganți și
Franklin Delano Roosevelt () [Corola-website/Science/298390_a_299719]
-
un consiliu regional. Recent a început o discuție privind crearea unui nou departament în sudul insulei. Reprezentantul guvernului francez este prefectul, bazat în reședința insulei Réunion, Saint-Denis. Réunion are 8 posturi în Parlamentul Franței, 5 de deputat și 3 de senator. De asemenea, ca regiune ultraperiferică locuitorii participă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul circumscripției electorale Franța de peste mări. Réunion este subdivizată administrativ asemenea celorlalte departamente franceze în 4 arondismente, 37 de cantoane și 24 de comune. Împreună cu celelalte departamente de peste
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
atâta bravură personală pentru salvarea vieților legionarilor, încât a fost decorat ulterior cu distincția corona civica (coroana de ghindă), unul dintre cele mai înalte onoruri acordate unui militar fără rang de comandant și purtată în public chiar și în prezența senatorilor Romei; toată lumea era obligată să se oprească și să aplaude prezența purtătorului acestei "coroane civice". La Roma, în 78 î.Hr., după moartea lui Sulla, Cezar își face debutul politic în Forul din Roma ca avocat, recunoscut fiind pentru calitatea de
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
foarte mult, Cezar s-a recăsătorit în 67 î.Hr., din interes politic. Însă, de această dată, a ales o unire ciudată. Noua lui soție, Pompeia, era nepoata lui Sulla și fiica lui Quintus Pompei. Deși părea a se fi alăturat senatorilor "optimați", celelalte acțiuni ale lui Cezar aveau puțin de-a face cu politica conservatoare și și-a continuat drumul spre sprijinirea politicii grupului numit "populares". Caesar a sprijinit "Lex Gabinia", care îi oferea lui Pompei puteri nelimitate în soluționarea problemelor
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Întreținerea acestui drum, ce se întindea de la Roma la Cumae și trecea dincolo de călcâiul "cizmei" peninsulei Italia, avea importanță majoră, iar postul de curator era o demnitate înaltă. Deși pe plan personal necesita costuri enorme, poziția oferea mare prestigiu unui senator tânăr. Sprijinul acordat de Crassus a făcut întreaga sarcină realizabilă pentru Caesar În acest timp, Caesar și-a continuat cariera judiciară până în clipa alegerii sale, în 65 î.Hr., ca edil ("curule aedile"), alături de Bibulus, un tânăr rival, membru al facțiunii
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
perechi de gladiatori în armuri de argint, ceea ce a costat enorm de mult. Caesar și-a împins agenda mai departe prin ridicarea unor statui ale lui Marius. Senatul s-a simțit ultragiat, dar popularitatea lui Caesar îl făcea aproape intangibil. Senatorii puteau încerca să-i blocheze traseul politic prin alte mijloace. Caesar ar fi putut fi nominalizat să preia conducerea pentru reprimarea unei răscoale în Egipt, dar nu a putut să aibă destul sprijin pentru a obține acel post. Caesar și-
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
lui Catilina era însă controversată. La alegerile de al finele anului 63 î.Hr., Marcus Tullius Cicero l-a înfrânt pe Catilina în cursa electorală consulară. La puțin timp după aceasta, Crassus a primit scrisori anonime care îl informau că diverși senatori trebuiau să plece din Roma pentru a evita masacrarea liderilor guvernamentali. Crassus i-a dus scrisorile lui Cicero, care a prezentat conspirația Senatului. Mulți dintre membrii acestuia nu i-au dat crezare, fiind convinși că Cicero a fabricat întreaga poveste
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
îndatoririle sale în cadrul comisiei grânelor, iar Crassus a mers la Ravenna pentru a se întâlni cu Cezar. Cezar, însă, i-a chemat pe ambii la Lucca pentru o conferință, iar celor trei triumviri li s-au alăturat până la 200 de senatori. Deși sprijinul în Roma era deslușit, această întâlnire a fost menită scopurilor triumviratului, aceasta dovedindu-se o mult mai mare coaliție decât doar a trei persoane. Însă Cezar avea nevoie ca Pompei și Crassus să se înțeleagă pentru a putea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
al lui Cezar pentru Venus, o delegație senatorială a mers să-l consulte, dar Cezar a refuzat să se oprească și să discute cu aceștia. Deși evenimentul este umbrit de către câteva alte versiuni diferite ale poveștii, este evident faptul că senatorii prezenți acolo s-au simțit adânc insultați. În încercarea de a rectifica situația, ceva mai târziu Cezar și-a expus teatral gâtul prietenilor săi, spunând că este pregătit să i-l ofere oricui care ar aduce asupra lui o lovitură
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
lui Marte, pe 15 martie 44 î.Hr.. Cu puține zile în urmă, un prezicător îi spusese lui Cezar: „Ferește-te de Idele lui Marte“. În ziua întrunirii Senatului, Cezar a fost atacat și înjunghiat de moarte de către un grup de senatori, care se intitulau "Liberatorii (Liberatores)"; aceștia și-au justificat acțiunea spunând că au comis tiranicid, nu crimă, apărând Republica de ambițiile monarhale pretinse de Cezar. Printre asasinii care s-au închis în Templul lui Jupiter se aflau Gaius Trebonius, Decimus
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
mai ales toamna pe vremea culesului viilor și livezilor și unde se pare că s-ar fi născut [[Constantin Bălcescu]] ([[1813]] - [[1902]]), ministru de finanțe în guvernul condus de [[Ștefan Golescu]], în vremea lui [[Alexandru Ioan Cuza|Cuza]], apoi deputat, senator, traducător din greacă și latină, editor, împreună cu [[Cezar Bolliac|Bolliac]], al gazetei "Espatriatul" (Brașov, 1849) și autor chiar - se pare - al unor versuri originale. De baștină urlățeană era [[Nicolae S. Basilescu]] (1860-1938) jurist și economist cunoscut în epocă, cu studii
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Idealismul Social" ([[1903]]), Seria V "Rolul Social al Femeei"([[1905]]) . Tot urlățean a fost și avocatul [[Nicolae Anastasiu]] (1887-?), cu studii universitare de Drept la București. A făcut politică liberală fiind pe rând consilier comunal, prefect de Prahova (1935-1936) și senator. Un alt urlățean a fost inginerul [[Constantin Costandache]] (1891-?). A urmat "Școala de Poduri și Șosele" (Politehnica) din București, dar și-a consacrat apoi întreaga activitate problemelor financiare. Amintim dintre lucrările publicate: "La solution économique de la crise monetaire" ([[1923]]), "Lichidarea
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Deputaților și Senat. Mandatul acestora durează patru ani. Candidații, aleși printr-un sistem de liste proporționale, sunt în competiție pentru unul din cele 345 de locuri din Camera Deputaților (un deputat la 70.000 locuitori) și 140 în Senat (un senator la 160.000 locuitori). Odată cu referendumul constituțional din perioada 18-19 octombrie 2003 s-a pus și problema introducerii votului uninominal, însă Comisia Electorală a respins propunerile pentru introducerea acestei proceduri în februarie 2004. Conform aceluiași referendum alegerile prezidențiale au fost
Alegeri în România () [Corola-website/Science/297111_a_298440]
-
(n. 29 septembrie 1949, Sânnicolau Mare, județul Timiș) este un politician român, de profesie economist, senator în legislatura 2004-2008. Între 1992-1997 a fost președinte al PUNR, iar din 1992-2004 primar al municipiului Cluj-Napoca. Din octombrie 1998 până în iunie 2013 a fost secretar general al Partidului România Mare. La congresul PRM din 27 iulie 2013 a fost
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]
-
2008 a candidat din nou pentru funcția de primar. Funar a obținut 4,2% din voturile clujenilor, iar partidul său nu a depășit pragul necesar pentru a intra în consiliul local. La alegerile legislative din noiembrie 2004 a fost ales senator PRM de Cluj, funcție pe care a deținut-o până în noiembrie 2008. La alegerile legislative din noiembrie 2008 a obținut 5.991 de voturi din totalul celor 53.279 valabil exprimate în circumscripția în care a candidat, insuficiente pentru obținerea
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]