29,866 matches
-
din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul "Clus" are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul "Klaus" sau din cuvântul "Klause" (însemnând «trecătoare între munți» sau din "clusa" «stăvilar, baraj»). Alte denumiri frecvente ale orașului sunt cea maghiară și cea germană, Kolozsvár și, respectiv, Klausenburg. Klausenburg a
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
împotriva țării sale natale, Germania. La aflarea veștii că România s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat în doliu stindardul heraldic al familiei. Planul de campanie pentru anul 1916, „"Ipoteza Z"” definea obiectivul politic major al războiului ca fiind „"realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de români, care se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro‑ungară"”. În conformitate cu prevederile aceluiași plan, în momentul declarării mobilizării se
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Mihai reprezintă singur și pe deplin statul român și că, în consecință, el poate dispune după cum dorește de proprietățile statului, inclusiv de tablourile Coroanei, care-i aparțin și de al căror „furt” a fost acuzat. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din țară, relatările despre viața sa din exil dovedesc faptul că acesta a trebuit să-si câștige existenta prin propria-i munca si nu a dus nicidecum un trai luxos
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Max Planck, folosind termenul de "cuantă" (pachet de energie). Pentru această lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice. Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii, afirmând că, în anumite circumstanțe determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, pentru care a introdus denumirea de foton, ar fi proporțională cu frecvența acelei
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
proporțională cu frecvența acelei radiații. De fapt, primul care a demonstrat teoretic că radiația electromagnetică este emisă în cantități precis determinate (cuante) a fost Max Planck care, în anul 1900, a descris matematic așa-numita radiație a corpului negru. Această ipoteză contrazicea o tradiție de un secol (este vorba de teoria electromagnetică a lui Maxwell), care consideră emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu. Aproape nimeni nu a acceptat teoria lui Einstein. Fizicianul american Robert Andrews Millikan, care a confirmat
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
care s-a făcut vreodată cu privire la fenomenele naturii.”" Newton s-a antrenat în polemică, a trebuit să scrie criticilor scrisori lungi, care treceau prin mâinile secretarului Societății Regale - Oldenburg. Îl iritau obiecțiile nefondate, era jignit când concluziile sale erau calificate ipoteze - cuvânt pe care nu-l putea suferea. "„Știți" - scria el lui Oldenburg - "că adevărata metodă de a descoperi însușirile lucrurilor constă în a le deduce din experiență. V-am mai spus că teoria mea este concludentă pentru mine... nu numai
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
pentru a doua oară iezuitului Paradis prin intermediul lui Oldenburg, Newton repetă din nou, iritat: "„Trebuie să observ, înainte de toate, că teoria mea despre refracția luminii și despre culori constă exclusiv în determinarea unor însușiri ale luminii fără a emite vreo ipoteză despre originea ei”." Dacă ținem seama că Newton a lucrat și în domeniul acusticii, cel puțin teoretic, vedem că urmele activității sale pot fi constatate în toate domeniile fizicii: în mecanică, în căldură, în teoria despre sunet, lumină, electricitate și
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
mahayaniste. Mult timp tradiția Theravada a crezut că limba pali, limba canonului, este identică cu măgadhī, dialectul estic al regatului Magadha, vorbit de Buddha. Cu toate acestea, comparațiile lingvistice dintre limba pali a Canonului și Edictele lui Asoka nu confirmă ipoteza, ci dimpotrivă relevă diferențe semnificative. Cea mai mare similitudine între cele două limbi este găsită într-o formă contaminată de dialect a Edictelor și scrisă pe o rocă din Gujarat, în apropierea Munților Girnar. Cuvântul „Theravada” provine din pali și
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Mihai, a murit în 1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții sale apare ca foarte improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de la Sibiu. Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza cronicilor de epocă. Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
noteze trăirile lui Marco din China. Când a fost eliberat, a descoperit că relatările sale din călătorie, sub numele de “Il milione”, au cunoscut o răspândire rapidă. Încă din timpul vieții și până astăzi au existat îndoieli despre autenticitatea relatărilor. Ipoteza că nu ar fi călătorit în China se sprijină pe faptul că în relatările sale de călătorie nu sunt menționate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era răspândit în China în acea perioadă. De asemenea, absența denumirilor chineze și mongole
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
faptul că în relatările sale de călătorie nu sunt menționate nici zidul chinezesc, nici tiparul, ce era răspândit în China în acea perioadă. De asemenea, absența denumirilor chineze și mongole în operă, cât și o serie de neclarități susțin această ipoteză. În plus, au fost adăugate părți semnificative din operă mai târziu, până în secolul XVI. Cunoscută sub mai multe titluri: „Diversitatea Lumii”, „Cartea Minunilor” sau „Milionul”, lucrarea venețianului Marco Polo (1254-1324) este una dintre marile scrieri de călătorie din Evul Mediu
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
se speră că noile tehnologii (cuantice, optice, holografice, nanotehnologiile ș.a.) vor permite menținerea creșterii exponențiale, astfel că în maximum 20 de ani computerele să depășească puterea de procesare a creierului uman (vezi: Singularitate tehnologică). Unul dintre principalii susținători ai acestei ipoteze, pe lângă Vernor Vinge, este cunoscutul expert Ray Kurzweil cu a sa celebră lege a întoarcerilor accelerate. Însă aceste considerații sunt în general de natură cantitativă, neglijând din păcate nenumăratele fațete calitative ale inteligenței umane naturale. O altă latură a inteligenței
Inteligență artificială () [Corola-website/Science/296821_a_298150]
-
văzut sau nu tabloul, este subiectul unei controverse printre istorici. Unul din argumentele principale ale celor care susțin că nu a văzut niciodată această lucrare, este că el descrie modelul ca având sprâncene. Unii autori, precum Daniel Arasse, au lansat ipoteza că Leonardo ar fi pictat sprâncenele modelului, dar că acestea ar fi fost eliminate ulterior, nefiind la modă pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Analiza lucrării, scanate la rezoluție înaltă de către Pascal Cotte, a arătat că Mona Lisa fusese realmente pictată
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
evul mediu, astăzi Istanbul este cea mai mare aglomerare umană a Europei. În anul 2010 metropola este declarată una din cele trei Capitale Europeene ale Culturii, celelalte două capitale culturale din 2010 fiind Pécs, Ungaria, și Essen, Germania. Există trei ipoteze principale privind formarea numelui de "Istanbul": Istanbulul este singurul oraș din lume ce se întinde pe malurile a două continente, Europa și Asia. Este situat in nord-estul Mării Marmara. Are o populație de aproximativ 18.800.000 de locuitori în
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
și Eva", "Portretul lui Benedict von Hertenstein", precum și un altar pentru biserica augustinilor din localitate, care nu s-a păstrat. Unii cercetători, de exemplu Ganz (1937) și Schmidt (1948), presupun în această perioadă o călătorie a artistului în Italia. Această ipoteză e însă îndeobște contestată. Holbein revine la Basel în anul 1519, unde e primit pe 25 septembrie ca "maestru" în breasla pictorilor din Basel. Prima sa operă pe care o pictează și o semnează în calitate de artist independent este portretul sciitorului
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
început a fost arondat comunei Zgribești (azi în județul Timiș). După unirea Banatului cu România, numele s-a mai păstrat câțiva ani, iar între 1922-1923 a fost schimbat în actualul nume, „Zorile”. Despre originea numelui s-au formulat mai multe ipoteze, unele bazate pe tradiții locale. Cert este că acest nume are aceeași rădăcină - "Zor" - cu alte două sate vecine: Zorlenț și Zorlencior, ceea ce ar putea explica adoptarea unui nume apropiat ca formă. Începând cu 1953, Zorile a trecut din administrarea
Zorile, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301102_a_302431]
-
text. S-ar mai putea însă ca forma aceasta directă, în care Laertios se adresează unei persoane anumite, să vină de la izvorul lui, dacă e adevărat că obișnuia să copieze neglijent autori anteriori. Nu se poate decide între aceste două ipoteze. Totuși, nu poate fi lăsată absolut nemenționată o afirmație a lui Paul Monceaux în "Les Africains". Acest cercetător al literaturii latine din Africa afirmă, fără a se sprijini pe nici un fel de texte, că Diogenes Laertios ar fi trăit la
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
lui Septimius Severus (193-211 d.H.) și a soției sale Julia Domna. Astfel s-ar putea face conjectura că Julia Domna ar fi persoana căreia i se adresează Diogenes Laertios în Viața lui Platon (Cartea a III, 47). Aceasta ca o ipoteză neconfirmată de vreun text.
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
vii comentarii și controverse, care culminează atunci când tuberculina nu se ridica la înălțimea așteptărilor opiniei publice în combaterea flagelului tuberculozei, ocazie cu care și opinia publică devine un dușman pentru Koch. Lucrează la cercetarea bacilului tific, și în urma cercetărilor emite ipoteza că bacilul se transmite mult mai ușor de la om la om, decât prin apa infectată, și ca urmare se iau măsuri în această privință. Pe parcursul vieții sale Koch primește numeroase distincții, medalii și titluri de Membru onorific al Universităților din
Robert Koch () [Corola-website/Science/301324_a_302653]
-
înconjurător; • după cadrul natural: stare de șes, sate de zone de deal, sate de munte. Luând în seamă importanța "vetrei" satului, sub aspectul semnificațiilor sale sociologice, vom stăruii ceva mai mult asupra acestora. În ceea ce ne privește, opinăm pentru susținerea ipotezei potrivit căreia "vatra satului" reprezintă o relitate cu semnificații care depășesc sfera determinărilor geografice concrete. În spațiul nostru lingvistic, termenul definește prima formă de instituționalizare a puterii comunitare, etapap incipientă, embrionară, decristalizare a unui sistem relațional primitiv, cu funcționalități rudimentare
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
în ultima vreme la sora sa Jolán și la cumnatul său. A fost călcat sub roțile unui tren de marfă, ca trenurile care apar deseori în poeziile sale, după ce se culcase înainte pe șine, în intenția de a se sinucide. Ipoteza unui accident a părut foarte puțin verosimilă. Poetul a fost înmormântat temporar în localitate și a fost reînhumat în anul 1942 în cimitirul Kerepesi din Budapesta. Volume de versuri: Volume postume: Traduceri: din poeziile lui François Villon, Emile Verhaeren, Serghei
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
(n. 20 ianuarie 1775 - d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai "electromagnetismului". Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
una din legile de bază ale electrodinamicii. De asemenea, a determinat configurația curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp. Introduce noțiunea de "curent electric" și "tensiune electrică". Explică "magnetismul corpurilor" printr-o ipoteză care arată că "forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară". Prin "legea circuitului magnetic" sau "legea circuitală a lui Ampère", stabilește "prima teorie a electromagnetismului" și introduce noțiunile de "electrostatică" și "electromagnetism". Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
special prin hipocamp) poate produce o stare de excitație crescută a formațiunilor implicate în starea de veghe și o inhibiție a celor implicate în somn, producând trezire și insomnie. Asupra mecanismului de producere a somnului au fost propuse mai multe ipoteze. În determinarea alternanței somn-veghe, în afara structurilor participante la starea de conștiență (trunchiul cerebral și nucleii bazali, formațiunea reticulară - sistemul activator ascendent (SAA), hipotalamusul posterior, scoarța cerebrală, sistemul “centrencefalic”), participă și unele zone ale somnului în număr de cinci, diseminate în
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
persoanei. Somnul paradoxal poate fi desemnat și ca o expresie a unei funcții periodice de stocare a informației la nivel molecular. Incidența relativ crescută a somnului paradoxal în perioada neonatală, când procesele „plastice” ale memoriei sunt cele mai active, justifică ipoteza intervenției acestui tip de somn în procesele de memorie. Somnul paradoxal pare să depindă de un mecanism periodic situat în punte și în special în nucleul reticulat caudal, constituind un declanșator al activității neuronale tonice ascendente de angajare a cortexului
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]