28,647 matches
-
deal, pe locul ocupat mai înainte de un fort galindian (vechii prusaci). Legenda spune că Castelul și Lacul Ołów, care funcționează ca un șanț natural pentru fortăreață, le aducea aminte cavalerilor teutoni de râul Rhein și de castelele ce stăteau pe malurile acestora, care posibil ar și explica denumirea acestui oraș Mazurian - Ryn. Între 1393 și 1525, castelul a fost scaun pentru districtul local de comandament (Komturei), și unul dintre primii comandanți, numit pentru a administra castelul și districtul a fost Konrad
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul tătărăsc, în care intrau Renii (sau Tomarova) Ismailul, Leova, Cetatea Albă, Tighina (sau Benderul), Căușanii cu toate satele din împrejurimi, malurile drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” sau Edisan) până ce se pierdea în stepele Ucrainei, și după 1757 ținutul Hotinului. Întinderea Proilaviei poate fi asemănată numai cu întinderea eparhiilor
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
XVI-lea, de când Brăila căzuse în mâna turcilor, care au transformat-o în raia. La Brăila s-a construit în timp noua catedrală mitropolitană, în cartierul românesc din limita sudică a orașului, pe drumul Silistrei. Ea era situată chiar pe malul abrupt al Dunării și avea hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica a existat până în 1846, când „"parte pentru vechime, parte pentru amenințare de surparea malului, fu părăsită și mai târziu dărâmată."” Reînființarea Mitropoliei s-a făcut ca urmare a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
românesc din limita sudică a orașului, pe drumul Silistrei. Ea era situată chiar pe malul abrupt al Dunării și avea hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica a existat până în 1846, când „"parte pentru vechime, parte pentru amenințare de surparea malului, fu părăsită și mai târziu dărâmată."” Reînființarea Mitropoliei s-a făcut ca urmare a insistențelor domnitorului moldovean Vasile Lupu, care prin faptul că răscumpărase datoriile Patriarhiei Ecumenice, devenise noul „basileu oriental”, fiind practic cel care numea și depunea din scaun
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
în Ucraina Hanului (Edisanul sau ținutul Oceacovului) sunt înființate două protoierii cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Daniil se intitulează la 1769 "„Mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării și ale Nistrului și al întregii Ucraine a hanului”". Tot el, la 1772 se numește "„Cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”". La rândul său mitropolitul Ioachim se intitula, la 1777, "„Ioachim, cu Mila lui Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Mitropoliții din această perioadă desfășoară o intensă activitate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al Nistrului, precum și asupra celor din întreaga regiune de la răsărit de acest fluviu, formând Ucraina hanului tătăresc, deci și dincolo de Bug." Lucrările ulterioare au preluat ideea lui Constantin C. Giurescu, pe care îl citează ca sursă, astfel încât în prezent
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
În gramatele pe care le semnează, Mitropoliții Proilavi se autointitulează adăugând la denumirile scaunelor canonice "„al Proilaviei, Tomarovului și Hotinean”" și numele teritoriilor păstorite "„al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului”" sau "„al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”", acestea fiind practic singurele documente care permit delimitarea jurisdicției mitropoliei, în anumite epoci istorice. De remarcat că denumirea "„al Tomarovului”" a fost păstrată în denumirea mitropoliților Proilavi până la 1813, deși exarhatul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Dintre bisericile aflate de-a lungul timpului sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei celel mai cunoscute sunt: Reședința de la Brăila a mitropolitului era situată în biserica așezată în partea de est a orașului lângă malul Dunării, biserică ce purta la sfârșitul secolului al XVIII-lea numele de „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și care era cunoscută de localnici sub denumirea generică de Biserica Veche, de la care s-a extins și denumirea întregului cartier. Hramul bisericii
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
Constandin al Mitropoliei Brăilei, mai sus tot eu am scris pentru învățătură, iar acuș am temeiu; martie 26,1829"” Biserica Veche este menționată în planul urbanistic al orașului din anul 1834, însă un deceniu mai târziu, în 1846, datorită surpării malului Dunării ea a trebuit să fie părăsită deoarece i s-au crăpat zidurile și era în pericol de prăbușire. Ea poate fi localizată astăzi în zona malului falezei dintre Bulevardul Alexandru Ioan Cuza și Bulevardul Independentei. Lângă biserică se găsea
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
orașului din anul 1834, însă un deceniu mai târziu, în 1846, datorită surpării malului Dunării ea a trebuit să fie părăsită deoarece i s-au crăpat zidurile și era în pericol de prăbușire. Ea poate fi localizată astăzi în zona malului falezei dintre Bulevardul Alexandru Ioan Cuza și Bulevardul Independentei. Lângă biserică se găsea un cimitir, ale căror urme sau mai găsit și în anul 1977 când s-a realizat actuala Piață a Independenței. El era menționat și în planul baronului
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
la Brăila exista o biserică metropolitană, pentru că nu se putea înălța alta în grad, dacă la Mitropolia Proilaviei nu ar fi existat o biserică. Biserica a rezistat peste două secole, fiind părăsită în anul 1846, din cauza stricăciunilor produse de surparea malului Dunării. Descrierea bisericii este prezentată de către Nae A. Vasilescu, fiind realizată pe baza unor mărturii ale unui fost dascăl la biserica mitropoliei, Ioan Penescu, care apoi a devenit preot în Brăila. De la el aflăm că „"biserica era de lemn, cu
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
atârnat un singur clopot, în mijlocul bisericii era o despărțitură de scânduri, cu scopul de a despărți pe bărbați de femei. Tot în interior pe părțile laterale erau strane din scânduri și nuiele, altarul fiind spre est. Când s-a dărâmat malul, a căzut numai partea bisericii cu altarul și clopotnița, iar cealaltă parte a rămas"”. Din această cauză biserica nu a mai putut fi folosită și de aceia, cărțile sfinte, odăjdiile și icoanele împreună cu preoții vor fi transferate la biserica „Sfântul
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
care a sosit în Italia în cursul lunii decembrie. La solicitarea lui Boioannes, un detașament de elită al "gărzii varege" a fost trimis în Italia pentru a-i combate pe normanzi. Cele două forțe s-au întâlnit în 1018 pe malul râului Ofanto, lângă Cannae, locul marii victorii a lui Hannibal asupra romanilor din anul 216 î.Hr.. Rezultatul bătăliei de la Cannae l-a constituit o victorie bizantină decisivă. Boioannes și-a consolidat victoria prin construirea imediată a unei mari fortărețe în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
El a domnit pentru scurtă vreme, din cauza că, imediat după preluarea comitatului, împăratul Lothar al III-lea a descins în Peninsula Italica pentru a lupta împotriva pretențiilor regale ale lui Roger al II-lea al Siciliei în sudul Italiei. Pe malul râului Tronto, Guillaume a prestat omagiu față de Lothar și a deschis acestuia porțile către Termoli. Aceeași politică a fost urmată și de contele Ugo al II-lea de Molise. Guillaume nu a rezistat mult la conducerea formațiunii sale statale. Fiind
Guillaume de Loritello () [Corola-website/Science/328252_a_329581]
-
după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a reușit să îi înfrângă pe normanzi în bătălia de la Dimitrița, pe malurile râului Struma (7 noiembrie 1185). Salonicul a fost imediat abandonat, iar în 1189 Guillaume a încheiat pace cu Isaac, părăsind toate cuceririle din timpul campaniei. Regele Siciliei plănuia acum să convingă armatele cruciate care se pregăteau în Occident să treacă
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Stellen „Städtische Friedhofsgärtnerei“ und „Städtische Steinmetzwerkstätte“ zählen, letztere müssen sich jedoch gegen eine Vielzahl an konkurrierenden Friedhofsgärtnereien und Steinmetzbetriebe behaupten, die sich entlang der Simmeringer Hauptstraße în der Nähe angesiedelt haben. Der Zentralfriedhof wurde im Laufe seiner Geschichte insgesamt sieben Mal erweitert (zuletzt 1921) und beherbergt derzeit (2006) etwa 330.000 Grabstellen mit rund drei Millionen Verstorbenen. Zum Zeitpunkt seiner Eröffnung galt er als die größte Friedhofsanlage Europas, seine aktuelle Gesamtfläche von knapp 2,5 km² wird nur von dem 4
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
regatului. Principalele forțe mongole au ajuns în Ungaria prin trecătorile nordice ale Munților Carpați în martie 1241. O a doua armată a invadat Transilvania, iar o a treia a atacat prin sud. Trupele regale maghiare au întâlnit forțele mongolilor pe malurile râului Sajó. Ungurii au suferit o înfrângere decisivă în bătălia de la Mohi (11 aprilie 1241). Chiar și regele a scăpat cu greutate de pe câmpul de luptă, în vreme numeroși dintre oamenii săi au pierit în luptă. Béla al IV-lea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
apei și în maxim o jumătate de oră, ați ajuns. Prin pădure, de-a lungul pârâului Stăncioiu, doar o potecă puțin umblată face drumul mai ușor. Efortul celor care se încumetă să îl parcurgă este însă răsplătit cu prisosință. Pe malul pârăului, apele de la ploi și zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate, formând niște structuri mai mici sau mai mari care seamănă surprinzător de mult cu piramidele. Unele sunt gri, altele sunt galbene, iar altele sunt roșii, dar toate reușesc
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
este un deal aflat pe malul estic al râului Salzach în Salzburg, landul Salzburg, Austria. El se află vizavi de Mönchsberg, Rainberg și Festungsberg (unde este amplasat Castelul Hohensalzburg). Dealul are altitudinea maximă de 640 de metri deasupra nivelului mării. Cele mai vechi așezări umane de pe
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Regatul Siciliei, având și sprijinul împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnen. Cele două armate ale lui Lothar, una condusă de împărat personal, iar cealaltă de către ducele Henric "cel Mândru" de Bavaria, au invadat partea continentală a Regatului Siciliei. Pe malul râului Tronto, contele Guillaume de Loritello s-a predat lui Lothar și a deschis acestuia porțile din Termoli. Defecțiunea a fost urmată de cea a contelui Ugo al II-lea de Molise. Cele două armata invadatoare au făcut joncțiunea la
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
suprafață de 10 hectare se află în extremitatea vestică a județului Caraș-Severin la poalele Munților Locvei (grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre, în Clisura Dunării (regiune geografică aflată pe malul nordic al Dunării. Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
(de la turcescul "eğrilik" - curbură, un râu șerpuit) este un afluent de stânga al fluviului Nistru, care curge prin Ucraina și Republica Moldova. Izvorăște de pe versanții sudici ai Podișului Podoliei, la est de satul ucrainean Slobidka, și se revarsă pe malul stâng al fluviului la kilometru 371 de la gura de vărsare, lângă satul Goian. Lungimea râului este de 77 km, iar cota izvorului se află la 142 m. deasupra nivelului mării. Bazinul râului este situat în partea sud-vestică a Podișului Podoliei
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare, fără ramificații, cu lățimea de 0,5-2,0 m, până la satul Doibani, prezintă un șir de bălți, legate de un fir de apă. La gura râului, pe malul stâng al Nistrului, este situată Rezervația științifică Iagorlâc, înființată în anul 1988.
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
pe maghiarii care îi invadaseră regatul, dar veridicitatea acestei informații este pusă la îndoială datorită faputului că nu există o altă înregistrare. În 926, ungurii au jefuit Suabia și Alsacia și și-au continuat campania militară până în Luxemburg și pe malurile Atlanticului. În 933, o mare armată maghiară a atacat Saxonia, dar regele Henric I al Germaniei a obținut o victorie decisivă la Merseburg. Maghiarii au continuat campaniile în vest împotriva Burgundiei (935) și Saxoniei (936). În 937, ungurii au efectuat
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]