28,509 matches
-
altceva. Termenul magie Își trage rădăcinile din numele specialiștilor persani ai ocultului (magu), nume transmis modernității prin filiera greacă (magoi). Conceptul de magie este mult mai puțin clar: el a fost definit, redefinit și contestat În permanență. La limită, așa cum remarcă M.F. Browne (1997, p. 131), el poate fi considerat o simplă „etichetă pentru situațiile În care Înțelegerea noastră este contrazisă de ceea ce fac interlocutorii”. Sau, În formularea lui G. Lewis (1980, p. 421): „Singurul lucru comun pentru numeroase manifestări pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acelor de ceasornic. Persoana vindecată are obligația de a juca Împreună cu călușarii sau de a le asigura hrana pe timpul jocului de Căluș timp de trei ani (G. Kligman, 2000, pp. 105-107). Comentând vindecarea prin transă practicată de călușari, autoarea citată remarcă: Vindecarea trebuie să aibă loc, deoarece persoana respectivă a Încălcat o regulă și s-a pus nu doar pe sine În pericol, ci Întreaga comunitate. Boala nu este văzută doar ca dezordine În planul fizic. Ea deranjează Întregul corp socioeconomic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
erau evenimente publice, În măsura În care acest lucru Înseamnă că aveau loc În aer liber. De fapt, accesul la parade era limitat de avere, opinii politice, obiceiuri și practicile vieții de zi cu zi”. La rândul său, R. Darnton (2000, p. 110) remarcă: Privitorul, așa cum este el reprezentat În Description, nu vedea numai diviziunile de rang, care erau evidente. El sesiza și anumite demarcații mai puțin vizibile, pentru că știa la fel de bine cine fusese exclus din procesiune și cine fusese inclus. Excluderea și includerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și contestare sunt relevate de M. Riggio (2004) și R. Schechner (2004) În analiza carnavalului din Trinidad, de M. Rector (1984) pentru carnavalul brazilian, sau de D. Gilmore (1998) În ampla etnografie a manifestărilor carnavalești din Andaluzia. Acesta din urmă remarcă: În mod evident, discursul carnavalesc include protestul politic. O mare parte a protestului este revoluționar: anticlerical, anticapitalist și antiburghez. O mare parte a satirei și profanării din cântecele carnavalești reflectă lupta de clasă Împotriva sistemului latifundiar, a exploatării de către bogați
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arsese rugul tatălui Indirei Ghandi, Jawaharlal Nehru, Întâiul prim-ministru al unei Indii independente (D. Kertzer, 2002, p. 159). Dincolo de elaborarea complexă a transferului de prestigiu de la Indira Gandhi la Rajiv Gandhi (element subliniat cu predilecție de Kertzer) se poate remarca dialectica dintre mai multe tipuri de ritualuri. Elementul dominant este procesiunea (funerară): ea cunoaște o ceremonie majoră (către locul incinerării) și o multiplicare În ceremonii locale, cu urnele consacrate de cenușa liderului (către locul unde sunt expuse). Alături de aceste procesiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formează în urma procesului de fotosinteză. Astfel, glucidele formează peste 50% din substanța uscată a plantelor; o parte din acesta se găsește sub formă de oze și oligozide, dar cele mai răspândite sunt poliglucidele și în special amidonul și celuloza. Se remarcă mai ales cerealele prin procentul ridicat de amidon, care poate ajunge până la 70 80%, ceea ce constituie un bogat material nutritiv de rezervă. Celuloza, poliglucid foarte răspândit în plante, unde constituie pereții celulelor tinere, poate ajunge până la o proporție de 40
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
activităților, comunicarea Îmbunătățită, resursele umane bine motivate, cadrele didactice care manifestă profesionalism În activitatea pe care o desfășoară, performanțele elevilor. În exteriorul școlii este evidentă colaborarea strânsă Între mediul academic și mediul de afaceri, În funcție de performanțe. Se cuvine să fie remarcat interesul crescut al oamenilor de afaceri față de procesul educațional În ansamblu. Astfel, mediul de afaceri european este puternic implicat și colaborează strâns cu sistemul de Învățământ și cu mediul academic, În ceea ce privește conținutul planurilor de transmitere a cunoștințelor noi
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
managerului modern; 8. motivația este unul din factorii de bază ai succesului. Analiza acestui fenomen din perspectivă sociologică a unor oameni care acționează din motive variate: unii luptă pentru glorie, putere, adevăr, dreptate, alții pentru Îndeplinirea datoriei, pentru a se remarca sau pentru a-i Întrece pe concurenți. Motivele acțiunii managerului ce vizează succesul sunt: - profitabilitatea economină ce tinde spre acumulare de bogăție, pentru dobândirea unui statut economic ridicat (varietate); - valoroficarea aptitudinilor și capacităților profesonale- conștienți de vocația pentru performanță; - libertate
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
religioase, științifice etc.) ale diverselor popoare, cum ar fi: tipicul, individualul, stihialul. Eseurile din tinerețe aduc o viziune inedită, la noi, asupra istoriei culturii și dovedesc o arie de cunoștințe foarte întinsă, precum și facultăți asociative legate de înzestrarea poetică. Se remarcă din capul locului și atracția exercitată asupra sa de spiritul „ingenuu”, „copilăros”, „anonim”, pe care îl regăsește în arta modernă, simbolică, expresionistă, constructivistă sau abstractă. Simpatia pentru formele de viață arhaice și pentru primitivitatea naturală alunecă inevitabil către o mitizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în anul 1893, "anul de vârf al conștiinței artistice caragialiene" și ar trebui receptate ca expresie a unei "înțelepciuni estetice care ar presupune rezistența la lectură nu din conservatorism anacronic, ci dintr-un cult al armoniei, asociat cu simțul măsurii". Remarc structura documentată a volumului, calitatea cercetării, modalitatea de integrare în text a surselor bibliografice, diverse și relevante. Există un echilibru permanent între sursele tradiționale și actuale, între textele teoretice autohtone și străine. Iar bibliografia este folosită ca argumentare a propriilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modalități convergente ale comicului: Dacă ironia este "aristocratică", sarcasmul "plebeian", umorul se vrea pe deplin "democratic""40. Un alt criteriu care poate ordona multitudinea ipostazierilor comicului este cel legat de identitatea rasială, etnică, națională, sexuală etc. În ultima perioadă se remarcă ascensiunea interesului pentru studiul comicului din perspectiva raporturilor acestuia cu astfel de condiționări, care practic impregnează substanța de bază cu ingrediente active noi. Din bibliografia întocmită de Don. L. F. Nilsen pentru umorul diferențiat astfel, rezultă importanța crescândă a acestui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumina științei marxist-leniniste" și "restituită poporului ca îndreptar contra ideologiei burgheze"16. Pe acest considerent sunt trasate sarcini care vizau "dezmințirea falselor teorii despre gratuitatea râsului caragialian"17 și exploatarea sau fabricarea conținutului ideologic al scrierilor lui Caragiale care se remarcau sau se salvau exclusiv prin "acuitatea observației care demască filistinismul marii și micii burghezii, farsa liberalismului regimurilor politice"18. De altfel, ca toți marii clasici, în special Mihai Eminescu, I. L. Caragiale a fost "anexat"19 ca strămoș ilustru a cărui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu."149 Ceea ce nu înseamnă că nu se va folosi de puterea alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" contemporanilor. Finalul dezvăluie abilitatea caragialiană de prestidigitator ironic: "Mă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bietul om a dat ochii peste cap.167 Ironia va fi mai târziu strategia primară de evidențiere a patriotismului în piesele cu temă istorică ale lui Marin Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată în cazul ironiei din romanul lui Ion Minulescu Roșu, galben și albastru (1924), foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat, și o răceală iconografică puse stăpânire pe portretul lor bărbierit proaspăt, jignit și glacial. Când omul devine comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
după așa-zisa Eliberare, trebuie menționat Tudor Mușatescu, nu doar ca dramaturg, ci și ca romancier (Mica publicitate, 1935) și publicist. În calitate de colaborator al revistelor umoristice și al magazinelor ilustrate, Tudor Mușatescu publică nenumărate schițe, momente și povestiri și se remarcă prin scrisorile apocrife compuse în manieră caragialiană reunite în ciclurile Doresc ca micile mele rândulețe și Post-restant. Umorul acestora, bazat pe efectele ilare ale vârtejului de agramatisme de tipul celor comise de "eroii" din comediile și schițele lui Caragiale, primește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea devenirii personajului caragialian în funcție de raportul pe care acesta îl stabilește cu mediul referențial. Se remarcă linia evolutivă plecând de la personajele comediilor, armonizate intim cu mediul social-istoric, la cele din nuvelele tragice (În vreme de război, O făclie de Paște, Păcat), marcate de un determinism riguros cu mai multe fațete, înregistrând apoi o ruptură în nuvelele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce făcea și spunea înainte, răspunde invariabil: "Vai de capul meu! Habar n-ai ce lupte a trebuit să duc. Stăteai la căldurică, în timp ce eu ...". Iar dacă vorbește în Parlament, pe lângă mișcările de fund, atât de caracteristice foștilor activiști, se remarcă totdeauna prin aerul hâtru, ușor dansant al spuselor sale. Socotește că nu a fost într-o zi prea bună dacă nu stârnește măcar câteva aplauze și chicoteli în băncile partizanilor politici. Miaună și-și dă ochii peste cap pe la festivități
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât unul străin, mai bine ăsta că e băiat cunoscut și de oameni cumsecade".102 Coroborând observațiile legate de schița lui Ion Băieșu, Broscuța, de piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și durere cu cele din acest ultim caz citat, putem remarca nota comună a scriitorilor postcaragialieni, de evidențiere cât mai pregnantă a nefirescului din cadrul conjugal, lăsat întotdeauna, în proza caragialiană, în cea mai difuză imponderabilitate aluzivă a ironiei. Dintre motivele subsumate temei caragialiene a familiei, regăsim o interesantă ilustrare a celei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul?"138 Precursor al lui Gh. Brăescu în privința comicului de esență cazonă, Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale enumerării suspendate: etc., șcl, ș.a m.d. Se poate constata că de cele mai multe ori funcția acestora este de substituire a pasajelor descriptive, a căror prezență în corpusul textelor iscălite de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fragmente în zig-zag, la "mofturi", "gogoși", "felurimi" etc. Gustul pentru astfel de formule ale conciziei s-a păstrat, așa cum vom vedea în capitolul respectiv, și la descendenții din rândurile "Școlii de la Târgoviște". În privința scriitorilor din generația '80, majoritatea criticilor au remarcat efortul acestora de a resuscita formele prozei scurte, văzute ca spații ideale de experimentare a noilor strategii scripturale 170. În plus, autorii înșiși recunosc intenția de recuperare a modelului caragialian și pe această dimensiune a opțiunii pentru textul concentrat sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru de sine că "iubește trădarea, dar urăște pe trădători", prin Cațavencu, transformat într-un instrument docil în mâinile Zoei, după ce se remarcase printr-un comportament zgomotos și ireverențios la începutul piesei, Caragiale conturează profilul personajului "lichefiat", cu un destin circular, care pregătește direct sau indirect, cu participarea altor dramaturgi (Maeterlinch, Jarry etc) apariția în scenă a unor personaje ca cele din Cântăreața
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]