29,566 matches
-
că au “vîndut... trei fălci de vie în Dealul Urșulei... Iar cele trei fălci de vie le-am vîndut dumisale lui Iane Hagi de la Dealul Mare”. Acest “Iane Hagi” nu-i altul decât ctitorul schitului de la Hadâmbul. Cum se vede treaba, nu-i chip să facem un pas fără să ne întâlnim cu Gheorghe Duca. De această dată, în preajma unei călugărițe: “Adecă eu, Ilisafta călugărița,... am vîndut trei fălci de vie , care sîntu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care cărau lemne sau piatră spre târg, și nu în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor... Apoi unde mai pui că locul era și un punct strategic. Aici poposeau domnitorii, care, trimiși de Poartă, se îndreptau spre scaunul Moldovei... Treaba era cu schepsis. Voievozii se opreau aici, trimiteau iscoade în Iași să vadă ce făină se macină pe acolo și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe câte nume o fi purtat acest han de-a lungul timpului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe care l-ai pomenit? Da’ cine ți-a spus că Hanul Trei Sarmale poartă și acest nume? Păi... Nici un “păi”, fiindcă Hanul “La Doi Castani” e altă gâscă în ceea traistă... Dacă n-ai să-mi spui cum devine treaba cu hanul acesta, n-am să dorm la noapte și ai să mă ai pe conștiință. Află tu că hangiul Costache Luca și coana Tinca au avut mai mulți copii. Unii au mers la școli înalte ajungând, fetele învățătoare, iar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
După moartea hangiului, afacerea a rămas pe mâna Coanei Tinca, a lui Costache și a lui Dumitru, economist de meserie, dar fire boemă. Avea mulți prieteni cheflii pe gratis, însă... După un timp, hanul a început să se poticnească. Văzând treaba asta, Costache a întrebat-o pe Coana Tinca: “Mamă, care-i partea mea din afacerea asta? Dă-mi-o, ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete. Vezi tu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mulți prieteni cheflii pe gratis, însă... După un timp, hanul a început să se poticnească. Văzând treaba asta, Costache a întrebat-o pe Coana Tinca: “Mamă, care-i partea mea din afacerea asta? Dă-mi-o, ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete. Vezi tu drumul ista? Cât îi de lung și cât îi de lat, tot îi al tău!” Costache a înțeles cam încotro bate vorba ei și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am făcut-o și pe asta, hai să pornim către Hanul Trei Sarmale, unde poate ne va întâmpina cu cele trei sarmale o altă “Coană Tincă”... așa, ca altădată. Ne oprim în fața hanului și încerc să-mi pun imaginația la treabă, căutând oarece asemănare între ce se vede astăzi și hanul de odinioară. Nici o urmă... Doar locul este același. În rest, e cu totul altceva... Intrăm și ne căutăm un loc tihnit, unde să putem sta în voie. Ieșeanul dibuie ceea ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe, băiete! Iaca eu n-aș putea să stau liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a se așeza la masă, hangița a lăsat să curgă în ulcica cu vin a hangiului câteva chicușuri din șâpul primit de la haiduc.... Apoi, vlăguiți, s-au dus la culcare... „Nu știu cum, dar în seara asta mi-i mai somn
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
foarte des că de la gând la faptă nu trece decât o bătaie de aripi a timpului, am și început să vorbesc: -Sper ca mai marele hanului să nu se supere pe noi că nu te lăsăm să-ți vezi de treburi. Ba pe deasupra participi și la veselia nostră. Hangița m-a ascultat cu luare aminte, fixându-mă cu ochii care semănau cu două viorele abia ieșite la lumină. Așa stând lucrurile, am prins curaj. -Bănuiește cumva, scumpa noastră hangiță, ce sărbătorim
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am făcut încă - a îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri. Pentru prietenie și pentru ochii hangiței, dragă ieșene. Am mai rămas o vreme plutind pe apele cântului lăutăresc, gustând din când în când din ulcele cu vin... Hangița nu prididea cu treaba, trecând de la un mușteriu la altul. Din când în când, își arunca privirea pecetluită cu un zâmbet cald către masa noastră. Îi zâmbeam de fiecare dată cu ușoară înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pașnici, ucigându-i și risipindule avutul. Pe măsură ce anii se adăugau, Jeanne devenea tot mai credincioasă. Mai apropiată de sora ei, Catherine, mergeau foarte des împreună la biserica Notre-Dame din Bermont. - Ce faceți voi la biserică? le întreba mama, copleșită de treburile gospodăriei. - Aprindem lumânări și ne rugăm - răspundeau fetele. - Cui și pentru ce vă rugați? - Ne rugăm la Dumnezeu și la Sfânta Fecioară cu Pruncul, să ne apere de năvălitori, să putem și noi trăi în pace. Pe Jeanne o impresionau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
bine, Dumitre. Să știi că nici eu nu sunt mai breaz ca boulenii. Da’ nu ajungem noi la Crâșma din drum? Ajungem! Cine are să-i tragă o mâncare pochească și un somn de catană? Noi! Cine alcineva? Adică cum vine treaba asta cu mâncarea pochească și cu somnul de catană, Pâcule? Da’ la ceva udătură pentru gât nu te-ai gândit? Numai că eu întreb degeaba. Ce, tu te mai gândești și la alții? Nu. Nici vorbă. Tu știi doar de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, mai cu băgare de seamă. Nu vezi nimic? Pâcule! Eu cred că tu vezi cai verzi pe pereți. Ori nu ți s-o limpezit încă drojdia de aseară... Ce vezi tu și eu nu văd? Dumitre, băiete! Se vede treaba că ai fost infanterist. Nu vezi decât până la capătul puștii. Mai departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc eu degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau treburile. In zilele de iarmaroc era mare zarvă. Nu era gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ei sunt pe drumuri - a vorbit Alecu, cu părere de rău în glas. Ce ar fi să-l rugăm pe moș Dumitru să ne ia și pe noi în cărăușie? a întrebat Gheorghe Amnar. Stii că nu ar fi o treabă rea? Daa! S-ar putea să avem noroc, Gheorghe. Il întrebi tu pe moș Dumitru? Tu ești mai îndrăzneț. Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta cam așa-i, Alecule. La vârsta voastră, eu nu aș face greșeala să lipsesc de acasă vreme îndelungată. Acuma eu nu mai am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
foame de nu-mi pot trage sufletul de sete. Stiu, Pâcule, că ție îți este mai mult sete decât foame. Așa ești tu făcut: din fum amestecat cu rachiu... Din ce sunt, din ce nu sunt făcut, asta nu-i treaba ta. Hai mai bine să tragem carele în curte, să dejugăm și să omenim dobitoacele și apoi să vedem de burțile și gâturile noastre - a răspuns Pâcu, trăgându-se de vârful mustăților, cum avea obiceiul când era pus pe ceartă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
drumuri. Măi Dumitre! Stii tu că n-ar fi rău? Ai și tu o dată dreptate, dar asta nu înseamnă că ești deștept și trebuie să ți se urce la cap. Bine, Pâcule, că ai priceput și tu cam cum devine treaba, că mai mult nu-ți poate cere omul - a răspuns moș Dumitru, izbucnind în râs. Mare mehenghi ești, Dumitre. Nu te poate scoate omul dintr-ale tale, ferească sfântul. Când îi crapă omului măseaua în gură, atunci te găsești și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au mai avut și alții și le-o trecut? Nu știu cu ce le-o trecut lor, dar mie nu-mi trece cu una cu două. Cu ce îți trece ție nodul acela, Pâcule? Ei! La mine îi chestie delicată...Treabă cu dichis...Numai eu îi știu descântecul. Nu cumva la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
foame! Nu avea grijă, Dumitre. Dacă-i ordin...nu se discută. Numai să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut cu ochii limpeziți de colb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
credeți voi că popa o vrut? Nuuu! N-o vrut și pace. Atunci o rămas așa sub farmecele rusoaicei? l-a întrebat omul negricios. Asta nu-i nimic pe lângă ce s-o întâmplat mai târziu. In loc să se limpezească, treaba s-o încurcat și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i gândul...Nu mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o vijelie. Mătușa Rarița continua să strige cu disperare: „In ce pustietăți mergi? Nu le cunoști
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]