3,598 matches
-
altor vicii mai grozave, zădărnicind cu totul efortul urcușului duhovnicesc. Iată cum evaluează situația Pitirim, autorul celebrei jalbe (Jalba cuviosului Pitirim), care se plânge exarhului de relele pe care le produce cârciuma din interiorul mănăstirii: Că dacă bărbații când se îmbată pricinuiesc scârbă, fără să aducă sminteală, muierile însă aduc fierbințeală și turburare. Că-și lasă trupul îmbrăcat ca și cum ar fi dezbrăcat, iar când văd vreun călugăr trecând se fac unealta Satanei și-și strâmbă ochii, ca și când ar dori împreunare; și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu totul pre sineși și lăsând ochii să privească trupurile muierilor, iar mintea să se turbure de nerușinarea lor. Zice Isus, fiul lui Sirah: "de fața muierii, ca de fața șarpelui să fugi... Iar psalmistul grăiește despre cei ce se îmbată: "S-au alăturat cu dobitoacele cele fără de minte și s-au asemănat lor". Dar marele Vasilie zice că și mai rău, fiindcă dobitoacele au rânduite pornirile cele spre împerechere, iar oamenii beți, umplându-și trupurile de fierbințeala cea afară de fire
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
viața mi‑a făcut vînt deodată în tagma slujbașilor, eu... eu... eram un funcționar model, dar de îndată ce‑mi terminam orele de serviciu, dădeam fuga în podul meu, mă înfășuram în halatul ferfenițit, îl deschideam pe Schiller și visam, și mă îmbătam, și sufeream de niște dureri, care erau mai dulci decît toate desfătările din lume, și iubeam, iubeam... și‑n Elveția voiam să fug, și‑n Italia, și mi le imaginam dinaintea mea pe Elisabeta, Luiza, Amalia“3. Desigur, nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
M-a prins o ploaie înmiresmată: ochii - limpezi, privirea - spălată. Lumea s-a înavuțit, clonată în bălți muribunde și ceva îmi șoptește că ești aproape. Dar unde? Nici o zgură în suflet halba e încă-nspumată. Beau, degustând așteptarea: așteptarea mă-mbată. Sunt una cu lumea scrobită și urbea ce mă va-nfia. Undeva aproape, - dar unde? - Pâlpâie, asurzindu-mă, inima ta. Ești la intersecție. Pasul săltat trupul tău ca ulciorul: Ce ne e scris fi-ne-va dat! Ochii mei înverzesc
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
exteriorul. S-o spunem pe cea dreaptă, pentru ea nu mai este absolut nicio deosebire între interior și exterior; iar lumina ce se prelinge la o anumită oră, pe o anumită pictură sau parte a unui perete, parfumul florilor ce îmbată aerul din fața unei ferestre anume, toate acestea îi apar ei nu ca obiecte cu depline înțelesuri, devreme ce ele însele au propria lor putere de înțelegere și oferă calea spre lucruri mai profunde. Aceste profunzimi reprezintă germenele sau rudimentul anumitor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
R. a fost casă de întâlnire (tractir n.n.) și pentru aceasta are martori suficienți. 28 decembrie 1949”. Comentariile noastre sunt inutile, dar o concluzie trebuie trasă: puterea pe care unii și-au însușit-o abuziv în acele timpuri i-a îmbătat, la propriu. Păcat că mulți, nepermis de mulți oam t de suferit datorită acestor lichele ascunse, mișelește, în spate eag roșu, „împodobit” cu o secere și un ciocan! Arhivelor Naționale din Vaslui, ne dezvăluie numeroase surprize iar Istoria devine, dintr-
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lucru în sine", pe care-l consideră un concept atât de vag, încât devine inoperant, și-l înlocuiește cu cel de "eu", considerat baza mentală absolută a lumii. Nici nu mai trebuie să menționez aici că Fichte însuși se lasă îmbătat de terminologie și, cu același aplomb neglijent care-i caracterizează pe fabricanții de visuri metafizice din Germania, nu aduce nicio dovadă convingătoare în sprijinul afirmațiilor sale. El se mulțumește să sublinieze că subtilă conștiința de sine se trezește atunci cand eul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fiecare presupune că dorința de putere politică este atît polimorfă, cît și universală. Edmund Burke a exprimat în mod succint acest punct de vedere convențional în A Letter to a Member of the National Assembly. Aceia care au fost cîndva îmbătați de putere și au beneficiat de tot felul de beneficii, fie și numai pentru un an, nu mai pot niciodată să renunțe la putere 14. În cartea sa Leviathan, Thomas Hobbes pune aceeași problemă, însă mult mai energic: "Regii, a
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Gardner, 2012, p. 42) 5.6. Școala și spațiul public Un copil ignorat de mamă își poate suge îndelungat degetul mare de la mână, mai târziu, ajuns la școală, poate mânca fără să-i fie foame (compulsiv), poate fuma, se poate îmbăta sau își poate roade unghiile etc., orice pentru a umple vidul programat prin orar. Activitățile de acest tip sunt repetitive, registrul lor fiind fatalmente limitat, motiv pentru care le practicăm îndelung în goana după stimuli, cu riscul maxim de a
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Ion al Ciței Ănu știu dacă această Ciță i-a fost mamă sau nevastă. Porecla lui era Șpițu lui Natea Vasile, cel care urma la rând, i se spunea Vasile al Petri Catrinei și fusese o vreme pădurar. Când se Îmbăta, zicea că Îl Împușcă pe Dumnezeu. Nu a fost ținut mult timp pădurar deoarece, purtând armă, era un pericol social. Urmau apoi Truța Ilie, tatăl lui Vasile Loașcă Petru care era al Cherii și Gheorghe, feciorul lui Ilie. Acești Truțești
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
1800-1801), una dintre figurile cele mai însemnate ale nihilistului din literatura germană, Jean Paul îi critică în Clavis Fichtiana seu Leibgeberiana (1800), dedicată lui Jacobi, pe așa-zișii "nihiliști poetici", așadar pe romantici. Aceștia văd numai arta, nu și natura: îmbătați cu propriul eu, profund egoiști, nu fac decât să celebreze jocul liber al fanteziei, cu alte cuvinte activitatea spontană a eului creator, uitând non-eul, natura, întregul univers, chiar și pe Dumnezeu, pe care aceștia ajung să-l reducă la nimic
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prin cenușa stinsă a utopiei, inteligența apare astăzi incapabilă să mai producă experiențe simbolice susceptibile de consens, riscând să se reducă la o inteligență cinică, și care pentru a anula disconfortul datorat pierderii centrelor de gravitație, se complace și se îmbată cu ceea ce este aici și acum, cu prezentul în actualitatea sa cea mai neînsemnată și efemeră, cu sensul în consumarea sa cea mai imediată. Chiar și aceasta este o formă de nihilism. Capitolul 15 Tehnică și nihilism Mașina modernă este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
eveniment, la care oamenii vin cu dorința de a se simți bine și, unde, de obicei, se consumă mâncare, alcool, se ascultă muzică și se dansează. Alte expresii comune în interacțiunile dintre români sunt: "a da de băut" și "mă îmbăt, dacă reușesc să".... "Trebuie să dau de băut" este o expresie folosită de obicei după ce s-a întâmplat ceva pozitiv în viața unei persoane, fie că este vorba de sărbătorirea unui eveniment (data nașterii, un număr de ani de la căsătorie
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
băut!" De asemenea, atunci când se află în fața unui examen dificil sau în apropierea unui termen important (de naștere a unui copil, de primire a unui răspuns juridic etc.), românii obișnuiesc că spună "dacă reușesc să... (iau examenul, de pildă), mă îmbăt". A te îmbăta apare aici ca o eliberare, dar și ca o recompensă pentru succesul realizat. Alcoolul este, astfel, strâns legat de distracție, proverbele " Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie" sau " De mâncat ce vom mai bea?", arată că acesta
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
atunci când se află în fața unui examen dificil sau în apropierea unui termen important (de naștere a unui copil, de primire a unui răspuns juridic etc.), românii obișnuiesc că spună "dacă reușesc să... (iau examenul, de pildă), mă îmbăt". A te îmbăta apare aici ca o eliberare, dar și ca o recompensă pentru succesul realizat. Alcoolul este, astfel, strâns legat de distracție, proverbele " Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie" sau " De mâncat ce vom mai bea?", arată că acesta este cel mai
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și reflectă lumina zilei în miile lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
libere. Știu că am luat-o pe jos, încet, absolut singur, strecurându-mă printre semenii mei bucuroși nevoie mare, l-am căutat pe Vasile Lupu (pe atunci, nu existau telefoane mobile!) și, deși am fost mereu antialcoolic, atunci m-am îmbătat. D-l Lupu nu-i băutor nici el, dar niciodată nu a refuzat un prieten. Ce era să facă? Ne-am îmbătat împreună. Nu mai eram singur. Liviu Antonesei: Nu mai țin minte exact de când e în-tâmplarea asta, dar era
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe Vasile Lupu (pe atunci, nu existau telefoane mobile!) și, deși am fost mereu antialcoolic, atunci m-am îmbătat. D-l Lupu nu-i băutor nici el, dar niciodată nu a refuzat un prieten. Ce era să facă? Ne-am îmbătat împreună. Nu mai eram singur. Liviu Antonesei: Nu mai țin minte exact de când e în-tâmplarea asta, dar era iarnă, poate în 1991 sau 1992, când la un miting în Piața Unirii, Ion Rațiu, îmbrăcat cu un frumos cojoc cu motive
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Sau a fost să fie atât de încet și atât de greu, că mulți au și obosit să mai aștepte și au plecat, care dincolo de lumea aceasta, care pe alte meleaguri mai primitoare, mai apropiate de normalitate. Tu te-ai îmbătat la alegerile din 1990, deci? Eu, atunci, nu, pentru că nu-mi făceam iluzii privind vreo victorie, simțeam pulsul popular destul de bine, așa că speram doar niște proporții mai echilibrate. Însă, am pățit același lucru în ziua alegerilor din 1992, când chiar
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu cerneală și așa iscăleau „de bunăvoie” intrarea în Gospodăria Agricolă Colectivă. Rezultau degete și mâini rupte, îi nenoroceau în bătaie pe cei mai îndărătnici, îi sechestrau; pătrundeau în poduri și hambare de unde luau și ultimul pumn de făină, se îmbătau, înjurau, se purtau ca stăpânii. Costică Focșăneanu (urmașul preoților Focșăneanu) a fugit spre Necorița și s-a ascuns într o glugă de coceni; au înconjurat gluga și au înțepat maldării până l-au făcut să strige că nu mai poate
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Brigăzile" sale, el riscă să compromită înaintarea comunismului și influența Imperiului rus asupra Occidentului. Din culise ies alți figuranți al căror joc distrage atenția spectatorului: neonaziști antrenați în taberele palestiniene susținînd dorința de reunificare a Germaniei sub care stăpîn? -; integriști îmbătați de visul de a duce războiul sfînt în inima Occidentului; armeni care hotărăsc brusc în 1985 să răzbune genocidul comis de către turci în 1915; pacifiști convinși să protejeze Europa de "amenințarea americană"; oameni ai Bisericii convinși că este necesară evanghelizarea
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ploaie și mi-am dat pantofii cu cremă, după care i-am lustruit, de-ți făceai musteața în luciul lor. De ce vă spun chestia asta? O să vedeți imediat. De alături se auzea vocea spartă și afonă a vecinului meu. Se îmbătase iar și, în sinea lui, cânta „Opriți timpul”, acel șlagăr cântat atât de frumos de Corina Chiriac. Cânta de parcă comanda o trupă de soldați; „opriți timpul” și atât, căci atâta știa din cântec. Mă cam agasa, căci de fiecare dată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
parlament, ba acum avem și europarlamentari (care au fost dați ca exemplu pe toată Europa pentru inactivitatea și nulitatea lor în fotoliile pe care le ocupă). Bețivul e cel mai fericit om de pe lume: el vorbește numai când s-a îmbătat criță: "Las'că mă dezbăt, le arăt eu lor beție!" Când e zdravăn băut, bețivul spune numai adevărul gol-goluț; și, de obicei, toți se uită chiorâș la el, pentru că adevărul doare și supără pe cei cu musca pe căciulă. Directorii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rădvanului său. De fapt, domnului îi era un dor nebun de doamna Marica, un dor nestăpânit, care nu poate fi înțeles de un musulman. Ar fi dorit să călătorească în rădvan cu dânsa, să-i soarbă privirile și să se îmbete de liniștea ei. Iată, vor fi cincisprezece ani la toamnă de când este domn și mereu își controlează fiecare pas, fiecare cuvânt, ca să le dea încărcătura majestății, pe când ea așa se poartă de parcă din totdeauna a fost doamnă. Nu face nici un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arde soarele pe aici vara, cum năvălesc turcii și tătarii și cum se bat ienicerii și spahiii și să vină cu oaste pe potrivă, a venit cu niște gloate de hoți care au prădat Iașul trei zile și s-au îmbătat ca niște nemernici. Că i-au bătut și prins turcii la Prut, ce așa mare mirare? Acum Petru stă în smârcurile lui și chefuiește cu ai lui, înjurându-l pe Brâncoveanu, zicându-i „Iuda”, că din cauza valahilor ar fi pierdut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]