3,716 matches
-
văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță. Te uiți. Rămâi cu uitatul. Poftești. Rămâi cu poftitul. Ai gânduri. Da’ nu perverse, că suntem oameni serioși. Îți pare rău că-mbătrânești și că n-ai decât o viață. Sandu soarbe din paharul cu Tămâioasă și Îi face semn lui Gicu să dispară din decor. Îți plouă-n gură, Gicule. Ia să vii tu pe la mine când trece popa, Între două țuici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pisicuță. Și mă urc în tren cu grabă Cu o foame de balaur, Intre dinți o pipă lungă Subsuori pe Schopenhauer. Ș-acum șueră mașina. Fumul pipei lin miroasă. Sticla Kummel mă invită, Milly-mi râde - Ce-mi mai pasă! 32. ÎMBĂTRÎNIT E SUFLETUL DIN MINE... (cca 1875 ) Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordeiu pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O tinereță, tinereța mea! Suspine n-am - ah, de-aș ave suspine, De-aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în primire adevăratele necazuri. Suntem niște bieți mandatari periodici ai speciei. De la strămoșii îndepărtați, femeile au păstrat probabil obiceiul de a purta ... blană. Cranii de pitecantrop nu există în oraș decât două. Unul este al muzeului, celălalt - al directorului. După ce îmbătrânesc puțin, paradoxurile devin banalități. Înaintăm, ca specie, din derivă în derivă. De la nativ la omul de valoare, este un drum lung, similar cu cel de la firul de nisip la perlă. Strămoșii se burdușesc în genele noastre ca în Turnul Babel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eșec doar virtuțile pedagogice. Bărbatul de succes este acela care câștigă mai mult decât poate cheltui nevasta. Statul trebuie să reprezinte imaginea forței. Nu a tiraniei. Spiritele creatoare conturează formula sufletească a unui popor. Optimiștii iubesc viața fără condiții. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prin Socrate, cucuta a restabilit demnitatea filosofilor. Revolta este aripa, încă validă, a omenirii. Lumea frumoasă e cea mozaicată. Cultura și civilizația trebuie să funcționeze simultan, nu consecutiv. Oamenii inteligenți știu să armonizeze marile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inimi rămâne de prisos. De regulă, iubirea este o rană. Cu sau fără pansament. A ajuns, iată, și iubirea în marea groapă cu var a sentimentelor. Are și iubirea cota ei de frig. Iubirea are parfum de fân proaspăt cosit. Îmbătrânește și inima. Dar dorințele ei rămân adolescentine. În iubirile mari și egoismul se află la aceleași cote. Iubirea nu mai este marcată de fascinația unicatului, ci de cea a varietății. Cândva, dragostea era ca vărsatul de vânt. Nu te puteai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se mai poate regenera A mai rămas în urma un mileniu. Timpul și-a făcut datoria. Ne zbatem între Scylla clipei și Charybda veșniciei. După zece ani de lupte cumplite, războiul troian s-a încheiat. Pentru ca, între timp, prea frumoasa Elena îmbătrânise. Prea mult timp ne fura tărâțea vieții. Poate singurul lucru care funcționează ireproșabil în viața tuturor este trecerea timpului. Misiunea bătrâneții este să caricaturizeze idealurile de altă dată. Trecerea timpului salvează arta de inflație. În ciorba lui Cronos nu a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cândva, pe înțelegerea dintre oameni se puteau ridica biserici. În zorii vieții, mă împiedecam de plug, de seceră și de sapă. Acum, copiii mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată : ludice, erotice, faustice, și morbide. Spiritele alese îmbătrânesc cu încetineala maestuasă cu care se stinge focul. O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adună mulți scriitori. Puțini dintre ei însă reușesc să însăileze un cuib ceva mai rezistent la intemperiile timpului. Nici piatra nu este indiferentă la trecerea anilor. După ieșirea din copilărie, viața începe să capete irizări de exil. Trupul simte că îmbătrânește. Inima - nu. I-a fost dat perisabilului nostru trup să tăbârcească un suflet atins de nostalgia veșniciei. Marii creatori aruncă semenilor câte un țărm smuls din ghimpele timpului. Bătrânețea presupune derularea anevoiaselor negocieri cu veșnicia. Principala grijă a înaintașilor e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o mediere între regrete și speranțe. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. Rostul unei generații este să lege sau să rupă o verigă. Din când în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
defini timpul pentru că înotăm în el. La tinerețe, optimismul frizează impertinența. Și tot luându-ne noi cu vorba, iată că am trecut în mileniul trei... Ajuns sub copitele prezentului, orice viitor dezamăgește. Viața - un zbucium între două enigme. Începi să îmbătrânești când oglinda are alte impresii decât ale tale. Longevitatea poate fi și pedeapsă. Fiecare zi e un dar de care uităm să ne bucurăm. Spațiul îmi prisosește. Cu timpul stau ceva mai rău. Trei dromaderi stresează omul : trecutul ,prezentul și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Viața nu-mi inspiră încredere. E prea trecătoare. Bătrânețea ține de zona testamentară. Acum se hotărăște ce lăsăm în urmă și ce luăm cu noi. Dumnezeu ne dă zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult pe jos
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și o golănie a conjuncturilor. Cât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la el, și dă-i răgaz să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei. 7. Un copac, și tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari. 8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, 9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Și pentru ce n-aș fi nerăbdător? 5. Priviți-mă, mirați-vă, și puneți mîna la gură. 6. Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, și un tremur îmi apucă tot trupul: 7. Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrînind și sporind în putere? 8. Sămînța lor se întărește cu ei, și în fața lor odraslele lor propășesc sub ochii lor. 9. În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. 10. Taurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
iertare pentru că a pornit în această luptă fără încuviințarea lui. Căsătoria Au pornit împreună spre regatul îndepărtat. Au călătorit pe același unicorn fermecat și într-o zi frumoasă de vară au ajuns istoviți la poarta regatului. Tatăl era așa de îmbătrânit și îngrijorat încât își ducea zilele doar în camera lui, cerând slujitorilor să nu îl mai deranjeze. Dar când a auzit c s-a întors Andrico, a sărit din patul suferinței sale și l-a îmbrățișat ca pe un fiu
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
va avea un fiu." Sara asculta la ușa cortului, care era înapoia lui. 11. Avraam și Sara erau bătrîni, înaintați în vîrstă și Sarei nu-i mai venea rînduiala femeilor. 12. Sara a rîs în sine, zicînd: "Acum cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn." 13. Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a rîs Sara, zicînd: "Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrînă? 14. Este oare ceva prea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
azi. 34. La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, și pe Basmat, fata Hetitului Elon. 35. Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac și Rebeca. $27 1. Isaac îmbătrînise, și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: "Fiule!" "Iată-mă", i-a răspuns el. 2. Isaac a zis: "Iată, am îmbătrînit, și nu știu ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Rebeca. $27 1. Isaac îmbătrînise, și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: "Fiule!" "Iată-mă", i-a răspuns el. 2. Isaac a zis: "Iată, am îmbătrînit, și nu știu ziua morții mele. 3. Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la cîmp, și adu-mi vînat. 4. Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
decât resentimente și izolare. Să fi fost această boală monstruoasă, care l-a ales probabil din greșeală, căci n-are loc nicăieri în schema puternic 3 a destinului acestui om, Mircea ar fi devenit unul dintre acei scriitori fericiți care îmbătrînesc într-un cerc de prieteni și discipoli devotați, fără dușmani și fără îngrijorare pentru viitorul operei lor. O ultimă amintire: sîntem în centru, la o terasă de pe lângă Inter, bem bere la halbă, eu am vreo 22 de ani, el vreo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deocamdată nimic și de aceea sânt invulnerabili: ar putea face orice, totul. Ei pot ataca broșura ta; tu nu le poți ataca virtualitatea. Atunci, dacă ești cel ales, acel unul care rămâne, va trebui să te schimbi, căci publicul tău îmbătrînește o dată cu tine. La fel cum, de la o vârstă, nu mai poți fi iresponsabil în viață (fiindcă încep să depindă de tine alte vieți), vei simți chinuitor cum, vrând-nevrând, te părăsește și iresponsabilitatea poeziei, așa cum se duce cu timpul poleiala de pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cunoști?" De unde să te cunosc, domnule?" "Cum, păi pe mine mă cunoaște o lume întreagă, eu sânt ăla care e toată ziua la televizor, la radio, în ziare..." Baciul se uită la el mai bine: "Aoleu, Dobrine, ce-ai mai îmbătrînit..." Vechea televiziune națională, alb-negru, te zeifica. Astăzi, televiziunea prin cablu (printre alte dezvoltări mediatice cu efecte secundare perverse) s-a-ntors, paradoxal, împotriva vocației acestei instituții de a genera idoli. Marilor religii (aproape) monoteiste le-a luat locul puzderia de secte mărunte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile "Pathe", chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla "His Master's Voice", erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrîneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tangourile 312 lui Cristian Vasile sânt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încît eu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Auta, aceștia sunt oare de-aici? Mi-ai spus altădată că numai în Atlantida sunt oameni așa de înalți... Auta înclină din cap. Se vedea că se gândește la ceva anume. Dintr-o casă ieși un rob negru, voinic, dar îmbătrînit înainte de vreme. Ducea pe cap un coș mare cu pește. Robul întoarse capul spre cei trei, privindu-le cu uimire îmbrăcămintea. Ochii i se opriră o clipă asupra lui Auta, apoi robul merse mai departe. Dar după câțiva pași trânti
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu poți fi tu, căci tu ești zeu, chiar dacă zici că nu ești. Iată dovada că ești: mă uit la tine și te văd tot tânăr ca atunci când ai venit în oază, iar noi toți, nu numai eu, am îmbătrînit. Alți oameni au spus că steaua era semnul vostru pentru sfârșitul lumii. Lumea nu s-a sfârșit, dar a pierit țara aceea blestemată, și bine că a pierit. Apoi am văzut ochiul cel mare în cer, dar nu la miazăzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stea la alta și, pentru că am zburat cu iuțeala luminii, am trăit acolo de zece ori mai puțin decât a trăit pământul pe care m-am întors. Zece ani ai mei au fost un veac al vostru. - Atunci de ce ai îmbătrînit? îl întrebă batjocoritor un ins din mulțime. - Tinerețea fără bătrânețe aș fi putut-o câștiga acolo, dar am pierdut-o aici. Soția mea a murit, moartea nu m-ar fi ocolit nici pe mine. Și am vrut să mi se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]