3,501 matches
-
într-un sens extraconjugal, căsătoria fiind ultimul lucru la care bărbatul îndrăgostit s-ar putea gândi. Iubita este considerată o ființă tabú, pe care trebuie să o venerezi, dorința carnală fiind pusă sub semnul interdicției divine. După câteva luni de îmbrățișări dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar fi potrivit să ne închipuim o confruntare perpetuă între defulările inconștiente, din care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Culianu) invocarea, chemarea, fata Îl asimilează pe Luceafăr, Îl absoarbe, Îl intelectualizează ... singurele posesii sunt cele vizuale, la nivelul privirii, iar erosul se realizează la nivelul incantației, la nivelul lumii sensibile dar nu și la cel al tactilului. Nu există Îmbrățișare, nu există corporabilitate numai transsubstanțializări, numai vise, numai chemare. Hyperion suferă de o „dereglare a tuturor simțurilor”. Cu ajutorul privirii și al invocației fata de Împărat Îi prinde În plasa sa aparatul pneumatic : Culianu: „acțiunea magică are loc printr-un contact
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și el un copil găsit asemeni lui Moise, Ghilgamesh, el este cel nehrănit la sîn, nepruncul, nebăiețandrul. În bună tradiție șarpele a introdus În Grădina erosul și nu iubirea. Cătălina vrea și ea o oră de eros. Patima, umorile, transpirația, Îmbrățișările. După cădere s-a putut auzi pentru prima dată această propoziție fundamentală: există o singură artă creștină, care nu-i nici barocă, nici gotică, nici romantică, nici clasică, nici postmodernă, nici transmodernă și aceasta se numește arta de a purta
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare a așteptărilor/ lungi procesiuni întunecoase/ durerea ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor/ Aprinderea lor ne îndepărtează/ înălțarea/ ne apropie cum îmbrățișarea bărbatului/ rupe-n două fecunda înlănțuire a femeii" (Unirea solemnă a flăcărilor). Atunci când reușește să se delimiteze de dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în noi/ lacrimi și tristețe/ durere și răni sângerânde// avem nevoie de îmbrățișare/ de ochi verzi/ spălați cu întinderea oceanului/ sau colorați direct în iarbă/ avem nevoie de curcubeu/ și de pasăre măiastră/ sau de pasăre pur și simplu/ din aripile căreia să ne facem/ vise și înălțare peste cer/ avem nevoie de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aproape imperceptibila a rochiei: "Comme îl lui jetait să reconnaissance dans un regard, elle le devină, et îl cruț sentir un remerciement dans un frôlement de șa robe" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104]. Mângâierea părului, semnul cu mâna, îmbrățișarea toate sunt semnificative. Mâna este explicit asociată cu motivul erotic: "J'avais bien envie de m'en aller, mais elle me tenait la main, et ferme. Elle la posa sur să poitrine, une poitrine bien nourrie." [Maupassant, Le Verrou în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mal, Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer le piano et la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și elementul vegetal se contopesc.381 Liniștirea eului în sânul naturii protectoare constituie una dintre iluziile leopardiene predilecte, specifice copilului, adolescentului, omului primitiv și antic, dar destinate să piară de îndată ce acesta înțelege adevărul despre ostilitatea mamei creatoare. Fericirea omului în îmbrățișarea blândă a elementelor se dovedeste o speranță deșarta, un vis de demult: Unde-ați pierit, fermecătoare vise, / din tăinuit lăcașul / de tainice fapturi, din efemerul / diurn tărâm de stele. Din sălașul / gingașei Aurori și din ungherul / ce-ascunde-n somn a soarelui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mult decat că pe un bine, considerând-o un leac și un adăpost .435 În acest Vergiliu îl regăsim nu numai pe Quasimodo traducătorul Georgicelor, ci și pe cel anterior, din Odihnă ierbii, care dorește să se simtă aparat în îmbrățișarea naturii: deschid brazda și în ea mă întind. Atras de ritmul ciclic al trecerii anotimpurilor și al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru traduceri, fragmentele descriptive de natură ce vorbeau despre prospețimea vieții simple, pastorale.436 Cercetătorii nu au întârziat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Desprinderea ființei din matricea protectoare afectează, la Leopardi, întreaga umanitate, în timp ce la Quasimodo numai procesul intim de creație, fiind prin urmare o condiție a eului. Reluarea dialogului cu natura, înțelegerea profundă a glasului ei și alinarea suferințelor umane în caldă îmbrățișare a acesteia sunt, în gândirea leopardiană matură, idealuri de neatins. Gânditorul din Recanati consideră că bunăvoință cu care creatoarea părea să îi trateze pe fiii ei era complet iluzorie, aceasta manifestând, în fapt, o indiferență distrugătoare față de toate fapturile sale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului radical înlocuirea sacrificiului de sine, cu tot ce are acesta mai sublim, cu banala dorință de a trăi. Cum spunea Bin Laden într-un interviu: "Noi iubim moartea. Americanii iubesc viața. Aceasta este marea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și noaptea, criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape sau mai departe (Tangaj), îmbrățișarea și răstignirea, vremea curgând "de două ori/ Dinspre seară și dinspre zori,/ pentru unul, și pentru altul" (Două cruci), tinerii și bătrânii, "Nu încă unii/ Iar ceilalții nu mai" (Bătrâni și tineri), "partea cadavrului, cea stângă/ și partea cadavrului, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu, debordant, animă consistentele studii, în care exegeta se investește ca într-o senzual-cerebrală iubire. O îmbrățișare în care jubilația nu perturbă, decât arareori, limpezimea privirii intense, iscoditoare. Patosul, ținând de fibra adâncă a acestui temperament, e stăpânit de un, câteodată poate inaparent, dar perceptibil simț al măsurii. O aură de mlădie erudiție conferă distincție demersului cărturăresc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
incandescent Ai mizat constant pe (aceeași) pulbere: pulberea unui drum (fără capăt) pulberea arzându-ți tălpile mici de copil derbedeu pulberea de-a aduna în nări secrete vinețiul sau albul liliacului revărsat peste garduri (la sfârșit de aprilie) pulberea unei îmbrățișări (ultime) pulberea de-a scrie versuri Apoi Am căutat toată noaptea până mi s-au împăienjenit privirile o hârtie fără nici o importanță Pereții mă priveau cu ochi atât de ficși încât orice încercare de a ieși din vid (adică din
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
noaptea cu inima goală. Numai anticarul ne citește buzele. Florile se uită la foșnetul păsărilor și iarba tremură ca un șold de femeie. Pe sub bărbia cerului trece vântul. Toamna-și șterge pantofii pe obrazul băncii sub care atârnă emoția primei Îmbrățișări. Mi se Întâmplă să fiu calul din Troia, mergând prin tine, filă cu filă. Nu cumva ești o Iliadă ce-și privește tendoanele cuvintelor cu ochii lui Homer? Ora Își bea ceaiul, singură, rostogolită pe plajă. Părul Îi desenează inima
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu / 135 2.3.3. Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o propune în mod evident: doar o eșantionare fiind previzibilă pe alocuri (O făclie de Paște, Moara lui Călifar, Aranka..., Domnișoara Christina) și revelator-recuperatorie în altele, "frica organică de frig" din Frigul lui Gib I. Mihăescu sau anxietatea thanatică din Îmbrățișarea mortului, de Alexandru Philippide fiind planuri de lucru surprinzătoare, scoase din raftul secund al interesului public și mutate în cel dintâi. Mi-am amintit, parcurgând cartea, că, în urmă cu aproape două decenii, Ion Vartic a scris un excelent eseu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deformate este reprezentat de psihicul terifiat al personajului principal, care nu reușește să realizeze cu ce anume se confruntă pe parcurs). Pe această linie, plasez următoarele scrieri: În vreme de război de I.L. Caragiale, Frigul de Gib. I. Mihăescu și Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide. În fine, a treia direcție ilustrează teroarea supranaturală, care plonjează cu aplomb în fantasticul pur, aproape în absența oricărei preocupări pentru plauzibil. Universul este inventat, însă ingredientele de bază se mențin intacte: cel care face diferența
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
notațiile auctoriale din finalul propriu-zis al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil, cu pagofobia, în alte nuvele însă, nelipsită de reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se întâmplă și în cazul prozatorului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
unui Empireu există extazul pacific, dar nu există nici empatie, nici frământare. Or, acestea sunt, în concepția prozatorului nostru, instrumentele cunoașterii. Iar terifiantul este una dintre măștile pe care suferința le imprimă oricărei narațiuni autentice. 2.3.3. Thanaticul vindicativ Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide Considerându-l eminamente poet, dublat de un admirabil și empatic traducător de poezie, mulți pasionați de literatură ratează una dintre fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic stăpânește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu se mai pot cita decât timpuria povestire în formă dramatică Drumul (1920) și povestirea trifocală, din punctul de vedere al naratorilor, Floarea din prăpastie (1941) bucățile literare care-l dezvăluie pe Philippide în ipostaza de povestitor sunt deosebit de expresive. Îmbrățișarea mortului (1940) orchestrează terifiantul la limita dintre verosmil și neverosimil, aceasta venind în prelungirea profesiunii de credință a lui Philippide, exprimate în eseul "Pledoarie pentru nuvelă" (1935): "Nuvela cere calități de concentrare, de măsură și de stăpânire a efectelor. Tehnica
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
forța și, cu ajutorul grădinarului, sparg ușa din fundul coridorului: " În odaia de culcare, patul era neatins. Intrară în birou. Trupul lui Păun rostogolit peste trupul lui Brumă rămăsese cu capul pe umărul acestuia, cu o mână întinsă ca pentru o îmbrățișare. Brumă zăcea pe spate, cu ochii umflați de o nemărginită groază". Misterul dispariției banilor se devoalează simultan cu descoperirea fraților îmbrățișați. Excentricul Manole Brumă, dintr-un exces de prudență, ascunsese bancnotele într-un lăcaș secret din dulap: "O scândură se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a relua o sintagmă făcută celebră de Stephen King în titlul cărții sale consacrate horror fiction-ului american și a rădăcinilor sale intelectuale), nuvela lui Philippide poate sta cu egal orgoliu alături de mari piese ale terorii din literatura universală. Avem, în Îmbrățișarea mortului, una dintre cele mai convingătoare instrumentări ale anxietății criminale, beneficiind, simultan, de o copleșitoare țesătură de atmosferă. 2.4. Teroarea supranaturală Ancrajul ferm în supranatural al prozei terorii își are avantajele sale, iar, cel puțin în străinătate, adepții genului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Satanei pentru nu știu ce veacuri de viață; că Ucigă-l-Crucea întinsese, în iazul morii, sufletelor creștinești, un laț vrăjit; și că morarul procopsea, cu bogățiile cu care diavolul ispiti pe Domnul Hristos, pe oricine le poftea și venea ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
qui ne réussit pas à comprendre ce à quoi il se voit confronté est " coupable " de cette déformation de la réalité). Les textes suivants entrent dans cette catégorie : În vreme de război de I.L. Caragiale, Frigul de Gib. I. Mihăescu et Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide. La troisième direction est consacrée à la terreur surnaturelle, qui s'ouvre vers le fantastique le plus pur, presque dans l'absence de toute préoccupation pour le principe de plausibilité. L'univers est inventé, mais les
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]