27,540 matches
-
greu să mă smulg de lângă priveliștea aceea. Poate că ceea ce se Întâmpla mi se părea dramatic, având În vedere că-mi savuram ultimele ore de libertate? Am avut parte de același joc sofisticat al tensiunii și frumuseții ca atunci când am Îmbrăcat bluza Dorei, vinerea trecută. Asta n-avea să se mai Întâmple niciodată, știam prea bine. Și nu cred că există ceva mai amar, ceva mai dulce decât Înțepătura specială care Îți amintește de Încă una dintre minunile lumii care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Diels și Pieplack, mai mult ca sigur. Din câte știu, stau Încă la pândă. Un semnal sonor pluti prin aer, apoi Stadtbahn-ul Își continuă drumul spre vest, spre lacuri și spațiile verzi de la periferia orașului. Oamenii care au coborît erau Îmbrăcați În haine de vară și, indiferenți la Încurcătura mea, s-au Împrăștiat În direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-un arc de forma unei sprâncene, era să distingem moto-ul faimos al lui Froehlich, care proclama că acesta era un loc dedicat „dragostei și durerii“. Angajații purtau haine albe și aveau fețe de sfinți, În timp ce pacienții lor erau Îmbrăcați normal și păreau dezolați. Din păcate, Îmi aminteam și de prostia pe care am spus-o, cum că cele două grupuri arătau ca două echipe de fotbal diferite: FC Dragostea și Unirea Durerea. Politicoasă, Dora mă informase că diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seara. Eu eram cel care am Înțeles greșit ora la care trebuia să ne vedem, surescitat la gândul că era vineri iar, ca pe vremuri. Ceea ce mi-a mai făcut să am o intuiție: Dora nu se aștepta să mă Îmbrac așa cum o făceam În camera 202. Ceea ce Înseamnă că nu pe „Anton“ Îl aștepta. Atunci pe cine? Oare soneria Însemna că acum primea clienți chiar și acasă? Dacă era adevărat ce spunea Lakritz, atunci cei de la moravuri percheziționaseră recent Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
juridic, era interesul lui Froehlich În mame fără surse de venit. Ieșiseră la suprafață informații conform cărora Cancelarul Sănătății nu doar ajuta femeile tinere să scape de sarcini nedorite, dar pe câteva dintre ele le luase sub aripa sa protectoare, Îmbrăcate În halat de laborant. Nouă luni mai târziu, victimele involuntare ale grijii sale erau vândute familiilor fără copii, cu averi considerabile, dar fără scrupule. În acel moment cancelarul era În Copenhaga cu colegul său, Kurt Gielke, unde, Împreună cu cel numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În jurul amiezii, am stat mult timp și m-am spălat, ghemuit În cada mea zincată. Frecând cu grijă fiecare părticică dureroasă, am Încercat să mă conving că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca piatra. Urmă un mic dejun Întârziat, timp În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vroia să aibă de-a face cu mine. Probabil că vânzătorul a trăit ceva asemănător atunci când primul glonț i-a atins părul. Problema lui Grothe a fost, cred, prezumția greșită a anturajul lui, conform căreia el se deghiza atunci când se Îmbrăca În hainele sexului opus. În realitate, el afișa ceea ce considera că era ascuns din punct de vedere biologic. Până la urmă, sexul cuiva n-are nimic de-a face cu organele sale genitale. Acum că sunt pe care de a aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vroia să aibă de-a face cu mine. Probabil că vânzătorul a trăit ceva asemănător atunci când primul glonț i-a atins părul. Problema lui Grothe a fost, cred, prezumția greșită a anturajul lui, conform căreia el se deghiza atunci când se Îmbrăca În hainele sexului opus. În realitate, el afișa ceea ce considera că era ascuns din punct de vedere biologic. Până la urmă, sexul cuiva n-are nimic de-a face cu organele sale genitale. Acum că sunt pe care de a aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru o cauză nobilă. Se Încruntă. Atâta timp cât nu trebuie să ne vedem, da? Astfel că, cu puțin după miezul nopții, am putut să plec din casa În care am stat În ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au văzut decât un muncitor suferind de gută, În drum spre piață. Unul din ei arăta de parcă ar fi vrut să lase jos geamul lateral și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din cap, dar zâmbi. Iarna trecută, ca În fiecare an, În timpul unei porniri de a curăța orașul, Brigada de la Năravuri a percheziționat un club de noapte numit Crama Albastră - o treabă destul de agitată, bănuiesc, având În vedere că Inspectorul Wickert, Îmbrăcat În civil, a sfârșit cu dinții scoși. Dar investigația a avut și efecte secundare pozitive. Una dintre persoanele reținute s-a dovedit a fi o fostă parteneră al lui Lakritz, o cântăreață de origine germană-letonă. Ca să nu fie acuzată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
teancul ăsta de hârti Într-un plic și o să-l trimit lui Manetti. După care, mai am de livrat obiectul ăla pe care m-a rugat Karp să-l expediez, apoi sunt liber să fac ce vreau. Tocmai m-am Îmbrăcat cu impermeabilul lui Ivan Britz. Cleștișorii Îmi mângâie gleznele, și calul de lemn de la Dora e În valiza de pe portbagajul bicicletei. În curând roțile Torpedo-ului meu negru ne vor legăna zumzâind pe smoala umedă, ducându-mă departe de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În pat pe Dr. Felix Karp, mort. La puțin timp după aceea, În cameră intră Dora Wilms. Îl anunță că sus-numitul Karp venise În vizită la ea, dar suferise un atac de epilepsie. Jumătate de oră mai târziu, Knisch se Îmbrăcă În hainele lui, În timp ce Wilms făcu schimb cu hainele doctorului mort. Având de gând să prindă trenul spre Copenhaga, aceasta Își Întinse grăbită portțigaretul complicelui său. Conform spuselor lui Knisch, femeia spuse: „Promite-mi că nu-l vei deschide, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi și paltonul. Vreau să-ți arăt ceva. Știai că am lucrat ca ospătar în Lakewood când aveam șaișpe ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l îndemne pe Heshie să nu-și curme viața atât de tânără și să n-o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai la gândul că, într-o bună zi, o să-mi vină și mie rândul. Rămase vreme de mai bine de o oră să se sfătuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui. Chiar dacă mă consider un tip mult prea barosan ca să pun piciorul într-o sinagogă fie și pentru un sfert de ceas - că doar asta-i tot ce-mi cere - aș putea să am măcar atâta respect cât să mă-mbrac peste zi cu niște haine ca lumea, să nu mă fac de baftă pe mine și să nu-mi fac de baftă familia și religia. Îmi pare rău - mormăi eu oferindu-i (ca de obicei) spre vizionare doar spinarea în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă faci de râs și de rușine după bunul tău plac, n-ai decât să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sete, nu m-am putut sili să-l beau! Așa că mi-am luat picioarele la spinare, am întins-o de la spital și m-am oprit pe terenul de baseball, în câmpul central, care-i locul meu în echipa de softball îmbrăcată în tricouri albastru-aurii, cu numele clubului cusut cu litere mari, albe, pe omoplați: C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu-ți imaginezi, doctore, ce formidabil e să fii pe teren, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre noua casieră goișe („o persoană foarte ștearsă și insipidă“, zicea el, „care se îmbracă în șmates 2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că vrea să vadă și ea cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-s norocoase, le găsești înhămate la un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și se fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât - dându-și cu părerea în legătură cu toate subiectele cu putință. Nu e vina lor că au fost dăruite cu un har precum graiul - știi, dacă ar putea vorbi, vacile ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai aștepta, poate, să iasă din rectul unui iepure - dar în nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de fructe uscate care unui om normal i-ar provoca o stare vecină cu dezinteria. Dacă vrei să știi adevărul, ar trebui să-mi înfig o grenedă-n cur, îmi șoptește el în timp ce maică-mea ocupă baia, iar soră-mea se îmbracă de școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran în mine cât să lansezi un cuirasat. Sunt plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toate aspirațiile mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]