5,710 matches
-
Ion „cel prea curat,” scopul venirii lui Iisus pe lume. În colinda religioasă Iisus apare în dublă ipostază, de fiu al Domnului și de fiu al Omului „E om și Dumnezeu” (Îngerii cântă), ceea ce face ca elementele sacre să se împletească cu cele profane în acest tip de colindă. Statutul lui este cel biblic, „tânărul crai”, „regele”, „împăratul tuturor”, (Crăciunul, Noël). Forma lui de manifestare este lumina, simbolul vieții, al armoniei, al dreptății, al cunoașterii, al unui nou început: „Soare-n
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
Dor de tine... Ți-aș prinde-n păr sclipiri de stele, Te-aș îmbrăca în curcubeu, Prin vise te-aș aduce-aproape Să fim alături...tu și eu... Și-n taina serilor târzii Aș strânge șoapte...mii de șoapte Să le-mpletesc în cânt și dor Și-apoi să le trimit în noapte... Iar tu, privind mulțimi de stele Să le asculți ca pe-un ecou Și inima în piept să-ți spună Că-n fiecare vers sunt...eu! Uneori mi-e
POEMELE IUBIRII 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376721_a_378050]
-
suflet. Cuvântul rostit de o persoană deosebită ca el se transformă în magie și fiecare vorbă îți ajunge la inimă. Te umple de fericire, iar când ești fericit, nu mai ai nevoie de cuvinte, ele nu se mai rostesc, se împletesc cu fiecare gând al tău. Poate de aceea când prețuim pe cineva, îl simțim în sufletul nostru. Niciodată nu-l poți urî, orice s-ar întâmpla. Poate mă înșel, dar așa simt”, continua ea dialogul cu sine. “Îl plac din ce în ce mai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
viața noastră sau a celor felicitați. Chiar și printre drepturile omului există dreptul la fericire. Am mai scris despre fericire că ar fi un sentiment profund de împlinire a idealurilor vieții care include: mulțumirea, înțelegerea, liniștea și bucuria misterioară continuă împletită cu siguranța și nădejdea dragostei eterne. Este o stare care definește omul care a aflat adevărul despre existența, scopul și ținta lui. E o fericire care te apropie de infinit, de absolut și e eternă. Oamenii confundă satisfacția cu fericirea
DESPRE SECRETUL FERICIRII PĂMÂNTENE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376741_a_378070]
-
datoria civică și morală față de toți românii, în mod deosebit față de aceia care i-au dat votul, să-și ia mâna de pe corupții din propria ogradă, indiferent de rangul acestora. Vom trăi și vom vedea în ce măsură el va izbuti să împletească fermitatea cu abilitatea, astfel încât nici să nu-i dezamăgească pe românii încrezători în steaua lui prezidențială, dar nici să nu ajungă jucăria Parlamentului, acuma când legea permite mătrășirea unui președinte incomod (a citi neagreat de majoritatea parlamentară) doar cu prezența
PRIMUL PAS SPRE NORMALIZAREA ROMÂNIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376747_a_378076]
-
există o condiție și anume conlucrarea cu Divinitatea mai precis acceptarea unui stil de viață pe care Infinită Înțelepciune l-a trasat, însă unii refuză categoric această conlucrare și atunci dezastrul este inevitabil, insă acolo unde divinul și umanul se împletesc rezultatele sunt uriașe.
PORTRETE DE EMIGRANTI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376767_a_378096]
-
de doi ani și jumătate”. Toate acestea vin din urmă, de la familia despre care spune: „Din dragoste pentru pământ erau capabili să-l apere cu prețul vieții și să îl muncească, nu numai cu multă forță, dar și cu pricepere împletită cu dorința de a se poziționa pe loc de frunte în fața colectivității”. Pentru dragostea și puterea de a se întoarce mereu în satul natal îi dedic poezia: „Mă întorc acasă de Înălțare!”: Îmi fuge soarta, îmi fuge talpa, Le însoțesc
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
la un amic de al meu: „Aroane, să se oprească extinderea de construcții nocive naturii, care arată ca niște negi urâți pe chipul frumos al României”. Era ceva mirific, de parcă bunul Dumnezeu, acolo își avea sălașul. Mirosul de brad se împletea de minune cu mirosul florilor de munte. Vara și iarna, Predealul, era plin de turiști. De la 3 Brazi, mergeam înspre Pârâul Rece, cale de o oră și jumătate de mers, și nu de puține ori, Moș Martin, își ițea capul
AMINTIRI DIN PREDEAL de ARON SANDRU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376785_a_378114]
-
reacție caracteristică celor care nu sunt în stare să creeze nimic,celor care trec pe langă frumos ignorandu-l, dar care nu pierd ocazia să observe și să condamne orice pas greșit ”. Cu structura sa în al cărui genom sălășuiau împletite în mod fericit trăsături fundamentale slave și autohtone, el s-a conturat și prezentat lumii cu cele două firi: pămantească și dumnezeiască, cea de-a doua fiind dominantă, tradusă prin atitudinea lui de blândețe, gingășie, generozitate, lumina interioară radiată prin
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
răscumpărare, așteaptând cerul să ți se deschidă-n inimă, să-nvie stelele moarte, să reaprindă focul cu flăcările contopite de flacăra stelei ce arde-n noi, lumina ei, lumina ta, doar o lumină, Lumină-n veșnicie. FIR ROȘU ȘI ALB ÎMPLETIT DE LUMINĂ Câțiva pași până la primăvară... De câteva săptămâni, în acuarelă-curcubeu, zăpada a căzut peste vise. Deși zilele sunt numărate, la jumătatea drumului, întunericul iernii pare să respire etern. Câțiva pași până la căldură... În fața ferestrei, în grădina mamei, din vișinul
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
acuarelă-curcubeu, zăpada a căzut peste vise. Deși zilele sunt numărate, la jumătatea drumului, întunericul iernii pare să respire etern. Câțiva pași până la căldură... În fața ferestrei, în grădina mamei, din vișinul uscat de timp, două tulpini puternice au țâșnit spre cer, împletind, în spirală, mlădițele de verde-crud crescute. Câțiva pași până la vise... Prin frigul crud, razele soarelui îi înconjoară. La fiecare adiere de vânt, ocrotite de privirea copacilor din jur, ninsoare de petale, albe și roz. La fiecare adiere de vânt, crengile
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
strâmte, cât să încapă un cărucior tras de un măgăruș, au pavajul lustruit de tălpile fluviului uman curgător. O jumătate de milion de oameni trec pe aici în doar două zile! Popoarele conlocuitoare stabilite la Marea Mediterană purced la treabă. Nemții împletesc coroane din ramuri de brad și aprind lumânările de advent. Englezii scot moșul cu baterii de la naftalină și-l plasează în fața ușii, pe post de detector de mișcare, care strigă „Ho-Ho-Ho” când îi vine careva prea aproape. Americanii atârnă adevărate
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
sporește-mi credința, ajută necredinței mele! Așa zicea tatăl copilului îndrăcit, după ce Învățătorul i-a vindecat fiul. Îmi aștept moartea (soră bună cu singurătatea) din clipă în clipă. Je ne regrete rien... În apele tale curgătoare mă scald, niciodată aceleași, împletite în jurul grumazului meu precum funiile groase de cânepă. Uită-te la tine, îți zic, uită-te la tine și mă vei recunoaște. Uită-te la mine, îți zic uită-te la mine, și te vei recunoaște așa cum stai în lumina
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
să lupt. Să lupt lupta cea bună, să port stindardul care, Mă face mai puternic, mai iubitor, mai sfânt, Căci înțeles-am cine îmi dă eliberare Și care-mi e menirea ca om pe-acest pământ. În armonii divine se împletește starea, Ce-o am acum, cu dorul de-a fi lângă Isus, O ciocârlie cântă, se-nalță către zarea Spre care-aș vrea cu-ardoare, în zboru-i, să fiu dus. O clipă doar, o clipă mai am până ce zborul, Va
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
având ca autori pe Ion Vanghele și Manuela Cerasela Jerlăianu, au rămas plăcut surprinși să descopere un original univers liric cu tușe fine de lirism clasic și de neorealism aparent, fiind atrași mai ales de frumusețea eclarațiilor reciproce care se împletesc armonios într-un nod poetic delicat, capabil să le aprindă lumini calde în sufletele tuturora. Întregul volum, cu multă grijă elaborat, apare, chiar de la primele pagini, plin de surprize inedite, începând cu prefața intitulată „Pasărea poeziei cu o singură aripă
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
păgân,/ Din pomii-ngălbeniți de soare,/ Doar frunze moarte mai rămân” ( Noi nu suntem deloc de-o seamă). Răspunsul interlecutoarei vine prompt pe aceeași temă: „Pe-aceste clipe duse ca să moară/ Văd ochii plini de dragoste și dor/ Când se-mpletesc tăcerile-ntr-o doară/ Și slovele iubirii pleacă-n zbor.” (Pe aceste clipe - M.C.J.) Lanțul strofelor ambilor poeți este un caleidoscop de imagini relativ euforice, cu evidente armonii și preeminențe lirice valoroase, exprimate prin dulcele stil clasic, nu prea departe
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
plăcute sufletelor îndrăgostite. În timp ce Ion Vanghele operează cu lejeritate într-un spațiu cvasi-mistic, aproape mitologic, Manuela Cerasela Jerlăianu, o poetă deosebit de temperamentală și afectivă, apelează la un univers liric cu tușe fine, de ușor suprarealism, unde frumusețea și durerea se împletesc perfect în finalizări poetice delicate, specific feminine. În versurile ce ni le prezintă apar des: luna, stelele, visul, nopțile, râurile, drumurile, florile, îmbrățișările, sărutul, despărțirile, împăcările etc. Luată în ansamblu, poezia lor se susține prin exprimări și imagini surprinzător de
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
neputincios tristeții .Puterile lui erau mărginite și nu putea viețuii fără nori, fără stele și fără soare , zilele erau cernite și goale.. Ar fi trecut granițele neputinței să mângâie din nou bolta cerească .A cules toate florile pământului le-a împletit și a clădit un pod până în nori și s-a unit din nou cu cerul .( Noi zărim uneori acel brâu de flori pe care îl numim curcubeu.) Simțind căldura dragostei, din sufletul pământului, Cerul l-a iertat și s-au
DRAGOSTEA ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375202_a_376531]
-
dedicate culturii, literaturii cu care s-a identificat, chiar s-a dăruit acestora alergând pe meridiane. Ca o sintagmă pentru dimensiunile activității Domniei sale, cred că i se poate spune „ energie culturală”. În zilele sărbătoririi limbii române, zâmbetul ei s-a împletit cu lacrima într-o trăire plină de emoție pentru limba noastră strămoșească, dar și pentru pierderea ireparabilă a persoanei iubite. Din inima generoasă a Ligyei Diaconescu curg lacrimi pentru românii de pretutindeni. Se cuvine să-i mulțumim din suflet. ------------------------------- Gheorghe
REVISTA STARPRESS A ORGANIZAT A TREIA EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE LA MÂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS de GHEORGHE NOVAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375208_a_376537]
-
mai pot să scriu nici un cuvânt! L-am rătăcit la malul mării, toamnă, Când valurile-au început să doarmă Și tu, l-ai așternut în legământ... Pe urmele albastre dintre ceruri Mi-ai răstignit un vers uitat de ieri; Așteaptă împletind între tăceri O muză rătăcită-ntre peneluri. Și nici nu știi ce dor îmi e de tine Tu , versul meu albastru fremătând! Aștept să te întorci la mine-n gând Cu toamna adunată-ntre suspine... Referință Bibliografică: Tu, versul meu
TU, VERSUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375281_a_376610]
-
vocilor crează efecte sonore de o textură extrem de refinată și bogată. Am fost surprinsă să observ că și atunci când vocile se individualizează, ele sunt foarte diverse, fiecare au timbre și texturi distinctive. Îmbinările lor după tiparul bizantin, în care este împletit și textul rugăciunii îl face pe credincios să urce trepte duhovnicești care îl aduc tot mai aproape de Creator. În finalul concertului clopotele își adaugă farmecul peste psaltichie, peste melodiile interpretate vocal. Concertul se încheie așa cum a și început, în sunet
CÂNT DIVIN de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375290_a_376619]
-
având ca autori pe Ion Vanghele și Manuela Cerasela Jerlăianu, au rămas plăcut surprinși să descopere un original univers liric cu tușe fine de lirism clasic și de neorealism aparent, fiind atrași mai ales de frumusețea eclarațiilor reciproce care se împletesc armonios într-un nod poetic delicat, capabil să le aprindă lumini calde în sufletele tuturora. Întregul volum, cu multă grijă elaborat, apare, chiar de la primele pagini, plin de surprize inedite, începând cu prefața intitulată „Pasărea poeziei cu o singură aripă
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
având ca autori pe Ion Vanghele și Manuela Cerasela Jerlăianu, au rămas plăcut surprinși să descopere un original univers liric cu tușe fine de lirism clasic și de neorealism aparent, fiind atrași mai ales de frumusețea eclarațiilor reciproce care se împletesc armonios într-un nod poetic delicat, capabil să le aprindă lumini calde în sufletele tuturora.Întregul volum, cu multă grijă elaborat, apare, chiar de la primele pagini, plin de surprize inedite, începând cu prefața intitulată „Pasărea poeziei cu o singură aripă
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
nume sonore personajelor sale, asemenea dramaturgului. Ilie Moromete face un mare salt față de întreaga galerie a țăranilor descriși până acum în literatura noastră. El este „victima unei sinistre ironii a sorții” sub pașii istoriei atât de neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
venirea pe lume în ziua când oamenii sărbătoresc cel mai frumos și nobil sentiment, cel care stă la baza vieții, iubirea, ziua de 14 februarie. Înaripatul sentiment al dragostei i-a adus din cele patru zări ale lumii alese cuvinte împletite în urări și felurite felicitări, de la cele mai înalte autorități canadiene, dar și de la oameni obișnuiți de aici, din țară și de pretutindeni, pentru o viață pe care fiecare și-ar dori-o asemenea. Iubirea, în forme foarte felurite de
PROIECTE CULTURALE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372692_a_374021]