KorAP: Find »[drukola/base=împodobi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...191 >

4,751 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a șase însemne funerare pe mormânt: țărușul apotropaic, sulița, săgeata bradului sau bradul, ca arbore psihopomp, stâlpul, simplu sau împodobit cu pasărea sufletului, crucea, ca însemn solar al mortului, și troița, ca însemn mitologic al credinței mortului.237 În satul tradițional, există două forme complementare de reprezentare a sufletului mortului, pasărea-sufletului și sufletul-pasăre: "pasărea sufletului nu este o imagine plastică

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-a gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
același timp, echilibrul dintre ying și yang, dintre chi, respirația cosmică, și sho chi, respirația soartei rele. 73 Ibidem, p. 169. Se spunea că duhurile rele intră în clădirile chineze prin acoperiș. Pentru a le alunga, acoperișurile Palatului Imperial erau împodobite cu statuete ocrotitoare, precum cele înfățișând cai înaripați." 74 v. Mihai Camilar, Sadova coordonate etnografice, Op. cit., p. 80. 75 v. Petru Caraman, Studii de folclor, vol. II, Ediție îngrijită de Viorica Săvulescu, Studiu introductiv și Tabel cronologic de Iordan Datcu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

ardelean, drumul către ființă); intenția presupune o anume subiectivitate mărturisită de autoare, ce se vrea, în finalul expunerii, justificată: "Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic.". Un spațiu la fel de generos este rezervat poetului Ion Gheorghe; dimensiunea critică însă nu lipsește: Intenția poetului a fost să reînvie folclorul, tradiția, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
albine și-un zumzet coșbucian se strecoară din infinit încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de oi într-un univers rustic, bine conturat, în care se afirmă puternic viața: Venim cu oile de prin pădure/ Berbecii merg împodobiți în frunte/ câinii pe margine, ca să nu le fure/ lupii prin locurile strâmte". Din nou un eden blagian 1 încărcat cu șerpi, șopârle, greieri, învăluiți într-o lumină ce fierbe, încât nu-ți rămâne decât să "te dezbraci de trup

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
impusă de pana lui Arghezi, Barbu, Blaga. Mircea Ivănescu încearcă o mitologizare a cotidianului raportat strict la individ, la raporturile lui cu lumea de obiecte și cu lumea lui interioară, cu evadările, cu refugiile lui, cu încercările de a-și împodobi existența: "v înnopteanu în vizită la mopete, degustă/ un vin investit cu sensuri adânci/ (căci mopete l-a cumpărat dimineața, atunci/ când s-a întâlnit cu I. Negoescu) îngustă/ e vremea alunecând în seara aceasta, pe lângă liniștea lui v înnopteanu

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă" sau "Împodobită cu florile morții,/ icoană de lacrimi, primește tămâia.../ se năruie cerul zăvoarele porții,/ sunt eu, am venit, aleluia." Poetul este ambasadorul Melancoliei, cetatea este a Mâhnirei, orașul se numește Megalopolis, Țicăul, orașul metafizic, casa singuratică cu nuci și castani ancestrali

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Căile pământului", Editura Tineretului 1960; "Țara rândunelelor", versuri pentru copii

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
poeme aride cu poeme realizate artistic, toate subordonate ideii de neputință a creației, spaimei în fața cuvintelor. Axios este valoarea, ne-o spune însuși poetul: "El este! el este!/ El poartă valoarea în sine,/ el are sămânță". Poetul îl întrupează, îl împodobește, îl mișcă într-un întreg univers imanent și transcendent, pentru ca apoi să se raporteze la el identificându-se cu divinul: "o, linii spectrale ale vieții mele/ îndepărtare secretă și perpetuă/ a insului de sine însuși,/ pretutindeni și cu atâta pasiune

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
cea mai mare lungime de undă și cu frecvența cea mai redusă: "Deplasare spre roșu, mereu aceeași deplasare spre roșu/ o, linii spectrale ale vieții mele." Nevoia de adevăruri supreme e prezentată ca o insațiabilă foame: "O, foame,/ tu îmi împodobești totdeauna creștetul/ cu o aură de dinți.". Foamea de absolut e universală și se transmite de la unii la alții perpetuu: "El se hrănește ca să fie hrană la rându-i/ ca să fie hrană altui destin/ cu mult mai mare.". Cu expunerea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
de mister, sau, cum putem observa și în alte poeme, guvernată de elemente oculte. "Singurătatea finală" este ilustrativă în acest sens: izolarea se realizează într-un univers osteologic. Precum la Macedonski sau, mai târziu, la Nichita Stănescu, universul este straniu, împodobit cu cai uscați, "fluturi stranii", palizi, cranii care joacă într-o concentrică horă: Pune mâna pe masă și țopăie masa sub mână,/ pune talpa pe prag și zvâcnesc fibre-n el", ("Singurătate finală"). Marea și muntele sunt cântate cu predilecție

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808

lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și cerul, care te are în dreapta lui pază, m-a mânat într-adins încoace pentru ca să împiedic căsătoria ta și să răsplătesc cum se cuvine minunatele daruri cu care te-a împodobit. Fiindcă, frumoasă Charlotte, te iubesc din adâncul inimii mele, și atârnă doar de dumneata ca să-ți croiesc altă soartă, smulgându-te din colțul acesta sărăcăcios și să te fac să te bucuri de traiul pe care-l meriți. Dragostea asta

[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879

fata la joc, să spele oglinda, și cu apa aceea să se spele ea, zicînd: „Cum nu poate nimenea să se gătească fără oglindă, așa să nu poată nici flăcăii juca făr’ de mine.“ Fetele care vor să placă se împodobesc cu flori, dar, rupînd ele florile, nicicînd nu le pun imediat la brîu sau sîn, ci le trag peste foc sau flacăra unei lumini, crezînd că apoi vor fi ele scutite de ură trimisă. Fata care va lua busuioc de la

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
Gh.F.C.) După ce pleacă din om, sufletul se face muscă, pasere sau fluture. (Gh.F.C.) Sufletele sînt friguroase, trăiesc în împărăția geroasă și cețoasă a morții. Joia Mare se fac focuri în curți. Lîngă focuri se pun scaune și oale cu apă împodobite cu flori pentru sufletele ce vor veni. (Gh.F.C.) între Joia Mare și Rusitori [șapte zile după Rusalii], cerul, raiul și iadul se deschid și sufletele se întorc acasă. (Gh.F.C.) Sufletele morților își potolesc foamea cu aburul mîncărilor. (Gh.F.C.) Sufletele morților

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
zicînd: „Să se poprească ura oamenilor asupra mea așa cum se oprește apa de stavila morii!“ Cînd pleacă unul undeva și îl urăști, să spargi în urmă-i o oală, să se aleagă praful și pulberea de el. Fetele nu se împodobesc cu mintă-n cap, că la din contra, acea fată și-ar atrage toată ura asupra sa. Dacă se ceartă doi, și apoi unul părăsește casa și voiește să-i facă rău celui dintîi, și închide portița după sine cu

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761

și masoni; și duce mai departe ideea: "Vlad Mugur e Meșterul, iar actorii zidarii, calfele. Exact ca în inițierea masonică"; în timpul adaptării textului, V.M. a exclamat: "Nu vreau Coșbuc! De multe ori, substantivele pot fi ucise de adjectivele care le împodobesc! De s-ar topi și s-ar preface-n rouă, trebuie înlocuit: ...și s-ar preface-n apă. APĂ e mult mai tare!"; Polonius = un lord decrepit, picotind, din Camera Lorzilor ; un tîmpit de 60 de ani; Hamlet face pe

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163

cetățeanului alimente și haine. Mijlocul de culturalizare În regimul comunist sînt reprezentate de ziare și cărți. Apare radioul și televizorul. Locuitorii satului se ocupau cu mineritul și agricultura. Vechea Îmbrăcăminte consta la bărbați, din nădragi de dimie albă, simpli sau Împodobiți cu gîtane cu 3, 5, 7, 9 fire, după posibilități. În picioare aveau opinci din piele de porc sau de vită, mai rar argăsite, pe care uneori le pingeleau ca să țină mai mult. Ciorapii erau din lînă, lucrați În casă

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
vara legătura În trei colțuri tivită cu mărgele sau sabace și basmale subțiri de tîrg, iar iarna broboade groase din lînă. Pe lîngă haina scurtă cu crețuri la spate, cele În vîrstă purtau și o haină lungă de dimie albă Împodobită cu găitane. Această haină a fost Înlocuită cu scurteică sau zevelca, o haină cu guler de blană de vulpe, În diferite culori. Costumația țărănească purta și ea pecetea timpurilor ei, Începînd să piardă cu timpul din originalitate, Înlocuite cu produsele

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
În al cărei centru, se face o gaură pe care este introdus un fus pe care se Învîrtește steaua. Pe vîrful fusului, Înăuntru, se fixează o lumînare aprinsă, dîndu-i o Înfățișare ce impresionează. Ca să fie mai frumoasă, copiii o Împodobesc cu lănțișoare de hîrtie colorată și cu beteală. Ei umblă cu ea din casă În casă vestind evenimentul sărbătorit. Băieții mari umblă cu vicleimul. Vicleimul este o veche dramă populară de origine creștină reprezentînd nașterea lui Hristos, jucată la țară

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
plîng morții. Acasă În mijlocul curții, se așează 2-3 scăunele joase, o cană cu apă lîngă ele și se face focul cu bețe de boji. Apoi li se dau de pomană morților colaci și colivă. De Sf.Gheorghe, fiecare poartă se Împodobea cu doi fagi verzi, subțiri și Înalți, Înfipți la fiecare stîlp al porții. Această datină izvorăște din legenda că, Sf.Gheorghe, fiind urmărit de păgîni, care Îl căutau să Îl omoare, a intrat În curtea unui om. Acesta a pus

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
Tot În ziua de Sf.Gheorghe era și mai este obiceiul ca tot omul să se cîntărească, pentru ași cunoaște greutatea și apoi din credința că de cei cîntăriți nu se vor prinde blestemele și spiretele rele. La Rusalii se Împodobeau porțile, stîlpii caselor și casa cu frunze de tei și nuc. Se purta, mai ales de copii, la cingătoare pelin, ca să nu fie luați de rusalii ( iele ). În zilele Rusaliilor nu se lucrează nimic. Cei care lucrează pot să Înnebunească

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
sau sub pragul de intrare În casă, se zidea un cap de miel, cocoș sau purcel. Aceasta preînchipuie jertfa unei vieți pentru ca viața celor din casă să fie liniștită și casa să reziste. La acoperișul casei noi, primii căpriori, sunt Împodobiți cu buchete de flori și busuioc, basmale sau ștergare pe care le primesc muncitorii. Obiceiul Împodobirii căpriorilor la casă, se numește ,, logodna casei ” și semnifică preludiul căsătoriei Între corpul casei și acoperiș, al apropierii terminării casei. Muncind de cele mai multe ori

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
lor pentru sufletul mortului. La 6 săptămîni se face ,, slobozirea izvoarelor ”. Băiatul și fetița, care au adus apa de la izvor, Își fac cîte un toiag, din lemnde alun și le aduc la casa celui decedat. Acolo, amîndouă toiegele sunt Împodobite de membrii familiei cu un caier de lînă de culoare albă, o cană cu apă, un colăcel mai mare Împletit, cu gaură la mijloc și două basmale pentru cap. Cu aceste toiege, cineva din ai casei, Împreună cu copiii merg la

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
care dă un colăcel de pomană, pentru sufletul mortului sau moartei și altul pentru soare, ca martor la această procesiune. Tot pînă la 6 săptămîni, În fiecare dimineață, se tămîiază mormîntul. Decedații tineri sunt conduși la mormînt cu un steag, Împodobit cu hîrtie și beteală. După Înmormîntare, steagul este așezat lîngă crucea mortului. Următoarea pomană se face la un an, apoi la 7 ani. Sunt trecuți Însă În pomelnicul casei și pomeniți la zile mari. Aceste date s-au păastrat, ajutîndu-i

Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178

în zilele noastre, lucrurile stau cu totul altfel. Acum, grădinăritul poate fi practicat oriunde și oricând, fiind o activitate accesibilă tuturor. Fiecare poate avea propriile motive pentru a manifesta interes față de botanică: unii o fac în scopul de a-și împodobi casa sau de a înfrumuseța mediul înconjurător; alții vor să dea culoare terenului sau să facă umbră. Mai sunt și unii care vor să cultive fructe sau să aibă mereu legume proaspete la prețuri mai mici. Grădinăritul este o activitate

ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]