2,929 matches
-
ofițer de securitate care raportează că-n 1952 „ministrul Alexandru Drăghici nu accepta să fie Închiși oameni care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n ziua de azi nu i-au mulțumit ofițerului celui inimos, nu le-a dat prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-o pun pe Mașa să-mi facă o poză lîngă afiș. Pe urmă urcăm la unul dintre etajele reanimării și sîntem conduși de-un medic sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există decît rezerve aici, totul e cromat, nichelat, cauciucat, fără zgomot, nici urmă de mirosul specific de spital, iod, ghips și pansament deprimant, În rezerve sînt flori, tablouri, televizoare cu sonorul Încet, tuburi de perfuzie și nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vila enormă a unui medic, care murise de curînd. Probabil că de singurătate. Louvain (Leuven): oraș universitar, unul dintre cele mai importante din Europa. Clădiri vechi, roșcate, studenți, iederă, aproape toți locuitorii sînt studenți care Închiriază minuscule apartamente În casele Înșirate de-a lungul canalelor. Nu există trotuare. Poți coborî direct În apă, dacă vrei. Biserica Saint Michel. Închisă. Biblioteca Universitară, copleșitoare. Iarăși fotografie, pierdut printre mii de volume. Librăria de unde puteam să-mi aleg orice carte, drept cadou din partea nepotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rog să fii atent la ce se spune în zapisul din 20 ianuarie 1797, vere. Ai băgat tu de seamă că nu sunt numai ochi și urechi la tot ce spui? Nici pomeneală, dar voiam să vezi câte amănunte interesante înșiră câte un vânzător de vii. Ascultă: „Adecă eu, Costina soț lui Ianachi casap, și eu, Nastasie fiiu răposatului Necula zlătariul din tîrgul Ieși, am dat... zapisul nostru la cinstita mîna dumisale coconului Vasile Roset spat(ar) precum... am vîndut dumisale
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
curge pe uluc... Da’ ce faci, vere? Te văd cu privirea în zare și călcând cam în dodii... Apoi cam ai dreptate, fiindcă visam la vremurile când de aici și până hăt departe, pe toată creastra asta de deal, se înșirau - ca la paradă - morile de vânt... Și ce de-a gospodari ședeau la rând ca să macine! Vorba ceea: “La rând ca la moară”. Și cu viile cum rămâne, vere? Mai simplu nici că se poate. Ne ducem la anul 1607
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-mi povestești ce gânduri te-au furat. Mi-au vorbit ochii tăi despre tot ce ai simțit și ai trăit atunci... cândva... Nici nu mi-am dat seama că ochii sunt ferestrele sufletului, vere. Și acum mă apucam să-ți înșir o poveste lungă care seamănă poate cu multe altele trăite sau auzite de fiecare dintre noi... Dacă am renunțat la poveste, să știi că ideea cu mașinăria care să oprească timpul măcar pentru o clipită nu o abandonez... Parcă-parcă aș
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil își amintesc de puzderia de locuri vesele pe care le-am înșirat fără nici o discriminare, în fuga condeiului: <Raiul lui Adam> dinspre Tătărași, <Florica>, <Vidrașcu>, <Parcul vânătorilor> din dealul Copoului, grădina <Perjoaia> în drumul spre închisoarea Galata, Hanul <Trei Sarmale> de la Socola, bodegile <Muțu Podgoreanu> și <Samoilă> din strada Lăpușneanu, <Simion Pașcanu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
suportabil de cititor la François Rabelais, pe când la Creangă avem de a face cu un grotesc jovial, care provoacă un râs senin, reconfortant. Migala lui Creangă este totuși tehnică. Este o realizare de artist dar și de artizan. Harap-Alb a înșirat o adevărată litanie a Omului Universal, o evocare treptată și incandescentă a lui, sub aspectul său de “măsurător” și, prin aceasta, de mistuitor al Cosmosului; stăpân și digerator prin asimilarea organica a Păsărilor, deci a ceea ce ele simbolizează în primul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
viseze pentru voi. Să citim mai departe. În continuare, stă scris: „Copiii sunt cei mai buni mesageri ai sănătății Pământului, ai sănătății arborilor și ai sănătății oamenilor. Ei pot să facă și vor să facă multe lucruri extraordinare”. Aici sunt înșirate multe exemple, dintre care eu, Ticuță, vă citesc acum numai câteva. Iată: „Copiii pot fi detectivi, pot întocmi hărți speciale, ale locurilor pustiite de zmei și ale celor aflate în primejdie din cauza zmeilor. Ei pot ajuta oamenii bolnavi și bătrâni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că eram vecine, locuind pe aceeași stradă. Într-o zi m-a invitat la atelierul situat la demisolul clădirii, să-i văd sculpturile, propunându-mi să facem o selecție în vederea unei achiziții pentru muzeu. Avea multe lucrări de diferite dimensiuni, înșirate pe polițe suspendate, pe buturugi din lemn și chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
lui Amon s-au strîns din cetățile lor, și au mers la luptă. 8. La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji. 9. Fiii lui Amon au ieșit, și s-au înșirat în linie de bătaie la intrarea cetății; împărații care veniseră au tăbărît deosebit pe cîmp. 10. Ioab a văzut că avea de luptat și înainte și înapoi. A ales atunci din toți voinicii de frunte ai lui Israel o ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
că eram vecine, locuind pe aceeași stradă. Într-o zi m-a invitat la atelierul situat la demisolul clădirii, să-i văd sculpturile, propunându-mi să facem o selecție în vederea unei achiziții pentru muzeu. Avea multe lucrări de diferite dimensiuni, înșirate pe polițe suspendate, pe buturugi din lemn și chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
mână. Nu există Încă unul care să fie la vedere, dar sistemul este ca o plasă În jurul nostru. Știi tu ce e acela un prostovol? ― Nu știu, domnule profesor. ― E o unealtă pescărească, formată dintr-o plasă conică, care are Înșirate la bază bucăți de plumb. Este aruncată de pescar În apă printr-o mișcare anume și după un timp trage de sforile pe care le ține În mână. Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câte una și să le rânduiaască Într-un cerc În jurul nostru. Erau acolo o fustă croșetată de un fuscia strident de la Celine, una gri-perle, parte peste parte, de la Calvin Klein, și o alta neagră, din piele Întoarsă, cu perle negre Înșirate de-a lungul poalelor, care era chiar din colecția lui Oscar de la Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de roșu, ocru, lavandă, unele din mătase, altele din cașmir. Unele erau destul de lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
punctul de vedere al Mirandei, nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aflate În partea din spate - ducând rafturile pe hol. Încă nu văzusem nici un vizitator al etajul nostru - fie el redactor, sau prieten al cuiva, sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Wall Street Journal și chiar găsisem ceva mâzgălit Într‑un colț despre un nou restaurant thailandez În Village, dar Îl dădusem imediat deoparte când citisem că prețul mediu al antreurilor era de numai șapte dolari, iar pe citysearch.com erau Înșirate sume cu o singură cifră pentru meniuri. Da, sigur, stai o secundă. Verific imediat pentru tine. Și, dintr‑odată, Domnișorica‑Nu‑Pot‑Să‑Țin‑Minte‑Pe‑Dinafară‑Fiecare‑Cuvințel‑Care‑Apare‑În -Ziar bătea zorită ceva la tastatură și fredona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câteva compoziții reușite, am constatat că mă dedublam și intram În starea unei fete Îndrăgostite, adică În acele scrisori de răspuns mă exprimam ca o Îndrăgostită; e curios, dar tot ce scriam eu acolo era imaginație pură, minciuni, clișee, vorbe Înșirate... Zina era Însă fericită, se apuca să Învețe pe dinafară tot ce ziceam eu În scrisori și povestea și altora ce i-a „răspuns“ ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cotidian, recuperându-mă banalului din care mă smulsesem, datorită unui eveniment hazliu, ce putea să mă coste viața. (azi) Tot o activare din absență a fost și trezirea mea către matematici; În primele clase, aveam strania impresie că cifrele abstracte, Înșirate În carte, În acele simetrii goale de orice conținut, reprezintă ceva periculos; de fapt, nu Înțelegeam nimic, problemele mi le rezolva sora mea cu doi ani mai mare; eu le duceam la școală și toată clasa le copia. Odată, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alți ani, la data asta, era frig și zloată; acuma pe cerul senin ca vara soarele galben lucea călduț, răspândind o lumină melancolică peste tristețea pământului. Hora începea pe bătătura dinaintea cârciumii, dar se întindea curând până în uliță, unde se înșirau fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când se întîmpla să treacă vreo căruță ― foarte rar, câte una, două ― toată lumea, jucători și privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură, țipetele femeilor speriate acoperind atunci țârâitul înflorit al lăutarilor. Acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a căzut în mână. Când a sosit cu coșurile acasă, era seară. Nici nu le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]