27,730 matches
-
creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu-l vedea prea bine pe Johan. Nici după ce, În sfârșit, l-a ajuns nu i-a văzut chipul prea deslușit. — Du-te Înapoi, Adam, nu trebuia să te ții după mine! Dar tu ce faci? N-avem voie să venim pe-aici. Ar trebui să dormim. — știu. De-asta ar fi trebuit să rămâi În pat. — N-am putut să dorm. Sunt Îngrijorat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Johan a rămas cu privirile ațintite În depărtare. — E vremea să pleci acum, Adam. Trebuie să te culci, și mâine să te scoli devreme. Fii cuminte. Urmează o zi mare pentru tine. — Bine. — O să găsești singur drumul. Nu te uita Înapoi, ține-o drept Înainte până ajungi la orfelinat, bine? Vin și eu cât mai repede, n-ai grijă! — De ce nu vii și tu acum? Vreau doar să mai stau puțin, să mă uit la mare. Mie-mi place. Oricum, eu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-l mai necăjeau. — Adam, nu! — Dar de ce? Tu ce faci aici? Johan s-a răsucit din nou spre largul mării, căuta parcă ceva nevăzut. Adam a simțit că apa Îi atinge coșul pieptului. — Johan, ce-i cu tine? Vino-napoi! Nu-ți mai văd fața. Nu-ți mai văd fața! Asta Îl Îngrozea mai mult decât orice, acel Johan fără chip, mai mult decât Îl Înspăimântau marea și vietățile primejdioase care stăteau la pândă În noroi. Johan nu s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te-ai ocupa? În câțiva ani, dacă tot mai vrei să vii, pe mine știi unde mă găsești. Așa cred. Ajunge, copilași, a strigat la ei Mick. Trebuie s-o iau din loc. Bill o să-nnebunească dacă nu-i duc Înapoi mașina la vreme. Nici măcar el nu poate să ascundă că a șterpelit mașina ambasadei În scopuri personale! — Mulțumește-i Încă o dată lui Bill din partea mea, te rog, a zis Margaret strângându-l În brațe. L-a ținut aproape de ea și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fii mulțumit că o ia. Putea să... El e băiat bun, are salariu, dacă lui i-a plăcut, i-a plăcut și gata! Da nici ea n-a zis ba. Vrei să spui că ai vrea să-ți vină fata înapoi acasă acum după ce... Ea nu mai are casă, îi rup picioarele dacă o prind pe aici! Ei, uite că totuși are o altă casă, replică bărbatul și râse puternic, amuzat de propriile sale cuvinte. Oaspeții au fost puși la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
desființeze pe cineva! Și-a făcut un mod de viață din a demitiza, nu suportă, nu vrea să știe că cineva este mai sus decât altul, este suficient să încerce cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul scurtei lor absențe, Sidonia nu pierduse deloc timpul. Învăluind în zeci de cuvinte, bine plasate, își expuse ideea ce devenise pentru ea presantă: cei doi viitori soți trebuiau să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea care nu se pierdea în ficțiuni decât dacă îi aduceau un profit, acum se trezea visând așa, oricând și oriunde, în timp ce traversa strada sau în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o mâncare universal valabilă, le spunea, în timp ce umbla de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzea nici un pas. În spate îl simți pe Ovidiu, trecea către bucătărie, poate după un pahar de vin alb, Blegălăul, zise ea cu ciudă, logodnicul fericit și intră în baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și pietrificată în ea, încât dacă cineva ar fi împuns-o cu cuțitul nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest imprecis: Lasă, taci acum. Prin curte era o devălmășie de frunze. Ajunsă lângă ei a luat mâna lui Ovidiu și mâna Carminei, le-a strâns între degetele sale. A spus cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecat. Ea nu știa să conducă mașina, îi era lene să facă o școală de șoferi, numai gândul că trebuia să pună mâna pe carte și să învețe o groază de reguli și semne o inhiba, o făcea să dea înapoi. Uneori singurătatea devine apăsătoare, le mărturisi ea, e ca o presiune atmosferică, știți, acționează neplăcut asupra mea din când în când. Voi îmi lipsiți, am momente când aș vrea s-o văd chiar și pe mama dar distanța asta, gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și o privi derutat. Ți-am lăsat caloriferul electric, nu-i așa? Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teancul de tratate, dar cu medicația de azi... pe urmă a insistat să-i dăruiască toate culegerile ei de matematică, de literatură universală, oricum anul acesta întrerup școala, s-a justificat ea, fără să precizeze dacă i le va cere înapoi atunci când o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș. Ovidiu deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de patru luni, între ei nu se discutase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-am despărțit de tine, înțelegi? Am făcut câțiva pași în urma voastră. Erați distanțați. Degajați, am presupus că sunteți într-o fază de început, tu nu fuseseși pângărită. Nu-mi convenea deloc să te știu alături de omul acela. Am alergat înapoi spre mașină, am trântit portiera și am pornit. Curând v-am văzut pe trotuar înaintea mea, te-am privit cu insistență, mergeam foarte încet, speram să te întorci din reflex. N-ai făcut-o, erai prinsă de vorbă, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comunicare. Inima îi bătea cu putere, năvălea peste ea bucuria de a trăi, de a avea toate acele sentimente. I se păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt și totuși cât de diferit circulau. Bărbatul arăta complet metamorfozat, colțurile buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
locuința sa, furia i se dizolvase pe drum, rămăsese doar o stare de incubație lentă, un tremur al mâinilor. Nu s-ar fi crezut capabil să facă ceea ce făcuse. Trebuia să găsească alt final. Răsuci cheia în contact și rulă înapoi, opri în fața blocului Carminei, în timp ce înainta pe alee văzu la apartamentul ei lumina aprinsă peste tot, erau singurele ferestre luminate, urcă repede, presat de sentimentul vinovăției, pe scări căută cheia în sacou, în pantaloni, peste tot, n-o găsi nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat că recepționera nu-mi plasase pe nimeni, probabil că cei veniți dimineață erau perechi, perechi. Bravo lor! Când am coborât la masa de seară, cu rochia purpurie, rochia Carmina, așa cum i-ai spus tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]