384,087 matches
-
În același an apare și primul volum din Pământ desțelenit. Șolohov devine membru PCUS, participă la congrese, susține conferințe, călătorește în străinătate, în Anglia, Franța, Danemarca. În cursul anului 1935 lucrează la ultima parte a romanului Pe Donul liniștit și începe o nouă variantă a acestuia, pe care o va publica începând cu 1937 în revista Novâi mir. Este ales deputat în Sovietul Suprem apoi, în 1939, membru al Academiei de Științe. În 1940 apare și ultima parte revăzută a romanului
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
devine membru PCUS, participă la congrese, susține conferințe, călătorește în străinătate, în Anglia, Franța, Danemarca. În cursul anului 1935 lucrează la ultima parte a romanului Pe Donul liniștit și începe o nouă variantă a acestuia, pe care o va publica începând cu 1937 în revista Novâi mir. Este ales deputat în Sovietul Suprem apoi, în 1939, membru al Academiei de Științe. În 1940 apare și ultima parte revăzută a romanului, ce stârnește - din nou - discuții aprinse. Cu toate acestea, în anul
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
al Academiei de Științe. În 1940 apare și ultima parte revăzută a romanului, ce stârnește - din nou - discuții aprinse. Cu toate acestea, în anul următor, romanul este distins cu Premiul Stalin. În timpul războiului pleacă pe front unde scrie reportaje și începe un nou roman, Ei au luptat pentru patrie, rămas neterminat. În 1945 este decorat cu Ordinul "Marele Război pentru Apărarea Patriei". Între 1949 și 1960 reia lucrul la Pământ desțelenit. În 1956 publică povestirea Soarta unui om. În 1961 este
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
la mijloc. Poate că Șolohov a fost șantajat sau ademenit cu ceva, spre exemplu o lădiță cu manuscrise pe care el și le însușește... În 1928, când primele două volume ale Donului liniștit tocmai se publicaseră, "...a apărut și a început să circule prin redacții și edituri un jalnic zvon murdar, umflat cu tot felul de versiuni, cum că autorul Donului liniștit n-ar fi Șolohov, ci un oarecare ofițer alb, ucis în războiul civil, din a cărui raniță Șolohov ar
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
fuge de acasă noaptea, se duce direct la Moscova și îi cere lui Stalin o audiență în care îi explică "fondul problemei", numindu-i pe urmăritorii lui calomniatori și provocatori. Scapă și de această probă de foc. Și faptul că începuse să bea cam mult se dorește să rămână un secret (cum și mai ales de ce să dorească un scriitor sovietic să bea?) În diverse stenograme secrete sunt propuse măsuri pentru dezalcoolizarea forțată a "tovarășului M.A.Șolohov." Afacerea "Pe Donul
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
dorește să rămână un secret (cum și mai ales de ce să dorească un scriitor sovietic să bea?) În diverse stenograme secrete sunt propuse măsuri pentru dezalcoolizarea forțată a "tovarășului M.A.Șolohov." Afacerea "Pe Donul liniștit" Cum am văzut, zvonurile începuseră să circule încă de prin 1928-1929, imediat după publicarea primelor două volume, dar au fost brutal înăbușite. Deși îndoiala a plutit mereu deasupra acestei opere, îndoială întărită în timp de "secătuirea" izvorului inspirației și de valoarea mult scăzută a puținelor
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
fost brutal înăbușite. Deși îndoiala a plutit mereu deasupra acestei opere, îndoială întărită în timp de "secătuirea" izvorului inspirației și de valoarea mult scăzută a puținelor scrieri ce i-au urmat, atacuri pertinente, care să cuprindă și analiza operei, au început să apară târziu, abia pe la mijlocul anilor '70. Acuzele erau în esență trei: "Primul - vârsta. Se subînțelege competența. Ce trezește suspiciuni? Modesta experiență de viață, lipsa studiilor, lipsa experienței literare. Și, pe deasupra, ritmul de lucru. ș...ț Al doilea - imaginea autorului
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
după moartea prematură a mamei sale. Șolohov ar fi întâlnit-o prin 1919, aflând astfel de romanul Iubire pământească pe care ea îl scria. Se oferă să o ajute la transcrierea manuscrisului și astfel intră în posesia lui. Când el începe să publice romanul sub numele lui, cei doi se întâlnesc, se amenință, dar - foarte ciudat - ea nu-l demască cu manuscrisul doveditor, ci se apucă să-l rescrie. Soțul ei - citește L.F. în cronica akasha - ar fi fost nimeni altul
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
și a fi solidari cu adevăratele drame ale tranziției. Pentru mulți, visurile din decembrie 1989 s-au transformat într-un vis de groază. Cei mai mulți, aflați în plină maturitate în momentul revoluției, și-au pierdut vechile locuri de muncă. Unii au început să vîndă lucruri din casă (dacă nu chiar casa) pentru a încerca să ofere copiilor șansa unui viitor. Ajunși la maturitate, mulți dintre acești copii au părăsit țara în căutarea unui destin mai bun, abandonîndu-și fără remușcări părinții în singurătate
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
bîlbîia aproape penibil pînă-și recăpăta din nou suflul. Cînd nu-l găsea la telefon, se perpelea prin casă, incapabilă să se apuce de ceva, să-și abată gîndul de la el, de la ideea de a-l suna, de a-l auzi. (...) Începînd de la ora șase seara, nu se mai mișca din casă, așteptînd să sune ea sau să fie sunată" (pp. 161-162). Mariana Codruț este expertă în descrierea simptomelor "bolii" singurătății. Transcrierea detaliilor are acuratețea unei fișe clinice, chiar dacă, printre rînduri, răzbate
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
scară, dorm agitat și visez enormități. De aceea, îmi exploatez televizorul până când încălzirea agregatului distorsionează chipurile și vocile... -Da, și ? Care-i problema ? Oprește-l... -Păi, asta e șmecheria: doar așa obosesc și adorm, numai că, în ultima vreme, am început să visez tâmpenii... De exemplu, noaptea trecută: am visat că vizionam ultimul telejurnal al zilei și tocmai se transmitea un reportaj tv când, deodată, aud vocea domnului Theodor Stolojan semănând cu țipătul disperat al unui coiot lângă un cactus. Îți
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
la loc, am vrut să mă furișez prin întunericul camerei cu gând să ies pe balcon, la aer, dar în clipa aceea, a sunat interfonul și o voce liniștit-jovială mi-a zis: -V-am trezit, domnu' Haralampy, să vă spun că, începând cu anul școlar viitor, acțiunea "Cornul și laptele" se va extinde și la licee sub pseudonimul "Bani pentru liceu"... Vocea semăna oarecum cu a domnului Prim-ministru Adrian Năstase... Și-atunci, ca Saul din Tars pe drumul Damascului când a
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
ultimului țar, care la începutul secolului XX parcelase, în loturi individuale, pământul stăpânit în devălmășie. Cum va putea, se întreabă Nivat, pe fondul frustrărilor generate de tranziție, să ajungă Rusia la o democrație veritabilă. Deja o parte a populației a început să manifeste sentimente extremist-naționaliste, xenofobe. Iar conflictele interne din "Federație" - precum războiul din Cecenia, luptele din Kirghizia sau Kazahstan, terorismul - puse pe seama guvernanților democrați, ca diversiuni menite să ascundă incapacitatea lor de a relansa Rusia. Tot mai mulți ruși nostalgizează
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
autism, un perfect mercenar, fascinat doar de ideea banului repede și ușor câștigat, indiferent în slujba cui se află. E nevoit să stea vreo lună-două în centrală, unde salariile sunt mai mici și nici servitorii nu sunt la înălțimea așteptărilor? Începe să urle ca din gură de șarpe că moare de foame, caută pile și susținători să-l retrimită acolo unde a început să creadă că are un drept divin: la ambasade și la consulate generale. De bine, de rău, începusem
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
stea vreo lună-două în centrală, unde salariile sunt mai mici și nici servitorii nu sunt la înălțimea așteptărilor? Începe să urle ca din gură de șarpe că moare de foame, caută pile și susținători să-l retrimită acolo unde a început să creadă că are un drept divin: la ambasade și la consulate generale. De bine, de rău, începusem să ne resemnăm cu fatalitatea Geoană (Mircea...) Chiar dacă, la intervale tot mai mici, Occidentul ne pune ba cu genunchii pe grăunțe, ba
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
Începe să urle ca din gură de șarpe că moare de foame, caută pile și susținători să-l retrimită acolo unde a început să creadă că are un drept divin: la ambasade și la consulate generale. De bine, de rău, începusem să ne resemnăm cu fatalitatea Geoană (Mircea...) Chiar dacă, la intervale tot mai mici, Occidentul ne pune ba cu genunchii pe grăunțe, ba ne-o spune de la obraz (ultimul, cancelarul Schroeder) că aspirațiile noastre europene sunt apă chioară. Și atunci, de unde
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
Calvarul i s-a impus scriitorului ca o urgență de redactare, fără vechime de sertar, determinându-l să lase deoparte toate celelalte proiecte, în miezul cărora trăia. Liviu Rebreanu lucrează repede și eficient la Calvarul, cam din decembrie 1918, când începe redactarea la Iași, unde se afla refugiat în ultimul an de război, și până în martie 1919, când manuscrisul e gata pentru tipar, la București. în Avertisment, un fel de prefață a cărții, autorul își numește de câteva ori narațiunea drept
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
preot și un negustor. Privea cu dezgust casele din Marsilia. De ce urai acest oraș pe care nici nu-l văzuseși încă, Florita? ș...ț Și de parcă Marsilia ar fi vrut să-i dea dreptate pentru a-și justifica antipatia, totul începu să-i meargă anapoda de cînd puse piciorul pe pămînt marsiliez. Hotelul Montmorency se dovedi a fi groaznic, cu purici care îi aduseră aminte de sosirea în Peru, în septembrie 1833, în portul Islay, unde, în prima noapte, în casa
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce ești, nenorocitule? îi spuse furioasă la culme. Un trădător și un laș. Nu ți-e
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
oferi rețeta ei ca să poți dormi. Cinci scaune în linie dreaptă, ultimul dintre ele lipit de pat. Te dezbraci pe primul de rochia cu puricii ei și sclava va avea grijă să o ia de acolo. Pe al doilea scaun începi să îți pui desuurile și îți freci bine părțile descoperite cu un amestec de apă călduță și colonie pentru ca puricii lipiți de piele să se desprindă. Și continui așa, lăsîndu-ți pe fiecare scaun alt obiect de lenjerie intimă, cu aceeași
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
de viață într-un cămin de copii vienez, fiind declarat, în mod eronat, orfan. Tatăl său a fost ucis la Dachau. Mama sa, de asemenea deportată, a reușit să se întoarcă în 1945 la Viena, regăsindu-și fiul. Schindel a început pregătirea profesională pentru meseria de librar, a recuperat în 1967 examenul de bacalaureat și a fost implicat activ în mișcările studențești de la Viena. A fost nevoit să se descurce timp îndelungat cu slujbe ocazionale, reușind abia în 1986 să se
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ea, cine o scrie și cu ce scop - intră toate în caruselul problemelor fără soluție. Discuția despre soarta literaturii, ca instituție (didactică), este un fel de "cover story", ce se reia oricînd se schimbă moda. De obicei, fiecare modă (stilistică) începe cu un manifest și sfîrșește, epuizată, într-un manual. Dar altceva vor să arate, cu Manualul de literatură al lor, recent apărut la Editura Vinea, Daniel Bănulescu, Mihai Gălățanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Nicolae }one, Lucian Vasilescu și, printr-
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
care-i care, într-un amestec de secvențe ce aparțin unui "program" mai degrabă implicit (Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Daniel Bănulescu, Lucian Vasilescu), sau violent explicit, de avangardă recirculată, ca la Mihai Gălățanu sau Nicolae }one. Daniel Bănulescu își începe "recitalul" cu o biografie pastișată, s-ar zice, după "tîrgovișteni". Devine cu adevărat interesantă spre sfîrșit, cînd anunță, pentru cei interesați, discuții mai detaliate cu autorul, de găsit la cele două adrese pentru corespondență (electronică). O strategie asemănătoare, de-a
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
știm unde este. a zis măcar trece trenul prin partea voastră?/ am zis trece autobuzul zilnic de / două ori pe săptămînă vinerea pe la borșa. (...) și cum să te duci atît de curînd, e abia noiembrie draga noastră/ păsările- abia au început să îngălbenească și să cadă/ și autobuzul trece doar vinerea și azi e marți/ și mîine, și poimîine doar marți și autobuzul/ cînd trece, vinerea, trece doar pe la borșa." Scenariu de farsă tragică, în cheie suprarealistă, ca în Crusta lui
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
din baletul ceaikovskian "Lacul lebedelor" din care s-au transmis câteva secvențe divine în timpul emisiunii. Și ce ? ...Superbă ninsoare! Și, din nou, precum în copilărie și nu numai, îți vin în minte versurile coșbuciene pe care le și murmuri: "A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat"(...) Te simți învăluit ușor în lumină și nostalgie după "iernile de altădată" - dacă n-ar fi lângă tine un Haralampy insensibil la chestii din astea, pentru care lumea colcăie de
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]