4,058 matches
-
și alesese calea de mijloc. Își punea pielea În băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc În mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea Încotro, ducea În spate toată familia, inclusiv niște părinți În vârstă. Nu Adina Dabija 66 știu cum făcea, dar Îi rămânea și timp de scris și de cenacluri, la care bea și fuma cu moderație, spre deosebire de ceilalți, care beau până cădeau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sini din lume. Neamul meu e un neam mândru, atât de mândru Încât a refuzat să Învețe orice alte dialecte În afară de huronă. Tot comerțul Între triburi se făcea În limba noastră, pentru că, neavând concurență În meșteșugul nostru, ceilalți nu aveau Încotro. Eram considerați unul dintre cele mai prospere triburi care existau din nord și până În jos pe mississippi, unde tatăl meu cobora din când În când cu afaceri. De aceea mulți ne invidiau. Dușmanii noștri de moarte erau irochezii, din cauza cărora
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și alesese calea de mijloc. Își punea pielea în băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc în mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea încotro, ducea în spate toată familia, inclusiv niște părinți în vârstă. Nu știu cum făcea, dar îi rămânea și timp de scris și de cenacluri, la care bea și fuma cu moderație, spre deosebire de ceilalți, care beau până cădeau sub masă. Se trezea dis-de-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mocasini din lume. Neamul meu e un neam mândru, atât de mândru încât a refuzat să învețe orice alte dialecte în afară de huronă. Tot comerțul între triburi se făcea în limba noastră, pentru că, neavând concurență în meșteșugul nostru, ceilalți nu aveau încotro. Eram considerați unul dintre cele mai prospere triburi care existau din nord și până în jos pe mississippi, unde tatăl meu cobora din când în când cu afaceri. De aceea mulți ne invidiau. Dușmanii noștri de moarte erau irochezii, din cauza cărora
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dus vestea prin lume; autoturisme din astea, și calculatoare, la fel de performante. Ustensile moderne. Luațivă ustensilele moderne, și, valea! Dar barăcile? Astea le dărâmăm noi. Nu vă doară capul de ele. Nu capul, inima, ne doare. Ei, aș! N-au avut Încotro, buhușanii, s-au năpustit asupra mai marelui lor, ca unică ființă În stare să-i scoată la vreun liman. Eu, le-a spus Nepotul cel Mare, al primului buhușan expulzat, nu vă pot ajuta În nici un fel. Cu expulzarea nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dau de pomană? Dă-le, cum Îți spunem, de pomană, cui o fi; dă-le de sufletul bunicilor. Să fie de sufletele lor, pomana asta! Da. Chiar, dă-le, mă, de sufletul bunicilor. Și voi? Noi, Împungem, din nou, lumea. Încotro? Încotro va vedea, fiecare, cu ochii. Spre Spania, unii; spre Portugalia, alții; spre Germania, spre Australia, spre Canada, spre Austria, spre Franța, spre Anglia... spre ... Și, tot așa, până se va termina cu toți emigranții. Bine, oameni buni, așa o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de pomană? Dă-le, cum Îți spunem, de pomană, cui o fi; dă-le de sufletul bunicilor. Să fie de sufletele lor, pomana asta! Da. Chiar, dă-le, mă, de sufletul bunicilor. Și voi? Noi, Împungem, din nou, lumea. Încotro? Încotro va vedea, fiecare, cu ochii. Spre Spania, unii; spre Portugalia, alții; spre Germania, spre Australia, spre Canada, spre Austria, spre Franța, spre Anglia... spre ... Și, tot așa, până se va termina cu toți emigranții. Bine, oameni buni, așa o să fac
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Atât de frumos ești, și atât de bine dezvoltat ești, Încât, recunosc, nesilit de nimeni, că, n-ar trebui să te sacrific, mai ales, În felul ăsta, și, să mă distrez, de pe urma frumuseții tale. Dar, Încă o dată, frumosule, n-am Încotro; n-am de ales. Gata! Și, În clipa asta scoase cuțitul cât sabia, de la spate, și, apucându-l puternic, cu ambele mâini, se opinti, să-i Înfingă, unealta criminală, taurului, În beregată, prin partea de jos a gâtului. Animalul se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
părăsind-o definitiv, pe cea din blocul Modern, de pe aleea Dorului. Cam suspicioși, n-au prea Îmbrățișat, dintru Început, ideia. Ulterior, Însă, neavând cum să Învingă insistențele fiului, nurorii și, evident, și ale multor altor neamuri și cunoscuți, nau avut Încotro, și au acceptat. De Întocmirea documentelor de rigoare s-au ocupat fiul și nora. A trebuit să treacă, nu prea multă vreme, până când totul să fie Îndeplinit, punct cu punct, exact, ca la carte, cum se zice. Vânzarea, s-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
spre capitala Moldovei, ci, către direcția opusă, București. Ești nebun?, a Întrebat, bătrânul chirurg, unde ne duci? Taci, și-o să-ți satisfac și curiozitatea asta, imediat ce ieșim din localitate. Dar, bine, mamă, chiar, ce-i cu gluma asta deochiată; unde, Încotro ne duci? La Huși, vă duc, scumpii mei părinți. La Huși, da, acolo vă duc, În frumosul oraș dintre vii. Dar bine, mamă, de ce acolo? Pentru că mai bun azil decât acolo nu există, În Întreaga, scumpa și frumoasa noastră țară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cine vine, nu trebuie, că nu are timp, să se deprindă, ci, direct, foarte rapid, trebuie să facă. În cazul ăsta? În cazul ăsta, mergi, matale, mai departe. Și mai caută. Poate că o să te poți descurca În vreun fel. Încotro, să merg, mai departe? De pildă, Înainte. Așa? Încolo? Da. Poți merge și așa. Încolo. A mers. A dat peste gardul unei mari podgorii. Unde e poarta? Către colțul acela. Sa dus către colțul arătat. Chiar lângă colț, l-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai este? Nu. Nu mai este. De ce? Fiindcă e, totul, ocupat, organizat; pus pe roate, Încât, cu forța existentă, În două săptămâni, cel mult, de-aici Încolo, campania să poată fi Încheiată. Deci? Deci! Mai departe? Da. Mai departe. Oare, Încotro? Poți s-o iei și pe aleea asta. Unde o să ajung, dacă o iau pe aleea asta? O să ajungi la Piața de muncă la negru. De unde am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a putut să-i fie fatal. Căci, În timp ce avansa, atât de luminos și de sigur, cu viteza constantă, pe care o imprimase, a ajuns din urmă, un coleg de șofaj, unul cine-l știe cine și de pe unde venea și-ncotro se ducea, unul ce rula, dinaintea lui, cam leneș, În comparație cu Andreel Conduru. Și Andreel Conduru a luat decizia de a-l depăși. S-a asigurat, a văzut că totul este bine, și, normal, a virat, cât era necesar, la stânga, a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ruda sa bătrână. Și, de pe la toți, s-au prins de el, obiceiuri ca ale aceluia care l-a băgat, primul, cu nasu-n viață. Și s-au tot prins, de el, bunele, pe când, relele, s-au dus, cu apele sâmbetelor, care-ncotro, ca niște stele căzătoare. Ei, și, dacă, timp cu timp, i sa tot deschis mintea, ce crezi că a făcut, el, acest omuleț? Ce? S-a făcut inginer. Doamne ferește! Nu, doamne ferește, bre, că asta nu e ceva rău, ci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
totodată, la poliție, și-am să declar, totul, ce și cum, s-a petrecut, pe timpul ploii aceleia cumplite și nenorocite. E rău, ce am făcut, ce s-a Întâmplat, dar, dacă am făcut, dacă s-a Întâmplat, gata!, nu am Încotro. O să spun, o să mărturisesc, totul; o să-i asigur, pe toți, că regret, de ce s-a Întâmplat, după cum, de altfel, și regret, dar, asta e! Și părinților, la fel, o să le spun, cum, că, feciorul lor mă plătește, gras, numai să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin Eden? Spre mal, căutând în slipii ce imi atârnă pe cap bisturiul? Nici nu as simți tăietura peste vene. Apă neagră ar ascunde roșul vieții. Marea va aruncă, cine știe când și unde
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
păzesc, șopîrlele voiau să mă avertizeze că trebuie să mă feresc de șarpe, buburuzele Îmi arătau binevoitoare direcția În care Îmi puteam găsi mireasa, zburînd de pe degetul meu imediat după ce le spuneam În gînd așa cum știam de la mama «buburuză, ruză, Încotro-i zbura, acolo m-oi Însura» și după ce mîncam pe săturate măcriș, mure, secărică și mălăieș, mă tolăneam cufundat În iarba grasă sub copacul meu, ca un stăpîn, făcîndu-mi cu seriozitate planuri de viitor din care nu lipseau visurile de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de foc sau cuțite; lanțurile de oțel erau mai mult pentru intimidare, le Învîrteau - strigînd - deasupra capului; era mai bine să fi fost cineva legat cu ele, cum se Întîmplase, pînă nu demult, prin Răsărit? Loveau cînd nu mai aveau Încotro. Și Thomas fusese rănit, cocoșase și el destui; existența fusese ceva complicat Încă din comuna primitivă. Motorizații erau aproape antialcoolici, asta ar mai fi trebuit, să Încalece băuți caii și așa prea nărăvași. Mai fumau, bandiții, ierburi interzise, chiar dacă nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pajiștile de beton ale orașului? Căutau mînji pe măsură, și sîngele acestora era În clocot, dar ce sînge nu fierbea, ca niciodată mai Înainte, În ultimele zeci de ani? De cînd planeta deviase de pe orbită, luînd-o razna nu se știe Încotro, cu bipezii ei tot mai dornici de plăceri, nu erau alte explicații, iar dacă nici Antonia nu le avea, atunci nu mai era nimic de făcut, se apropia sfîrșitul! Astronomii dădeau asigurări că Pămîntul nu s-a abătut deloc de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru că se temea să Îl ia la Întrebări pe Thomas, acesta putea să o trimită la plimbare imediat, avea nevoie doar de un motiv, simțise ea În ultima vreme. Un prefăcut, și cum nici ea nu era altfel, putea, neavînd Încotro, să Înghită și broasca americană, spunînd - la Întoarcerea hoinarului - că a fost chiar cireașa de pe tort. Departe, Thomas Încerca să dea de urma lui Bert. Avea adresa, a găsit, nu prea greu, locuința, o vilă În stil colonial, dar În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
regi, În cauze importante, dar a lui nu era? - se afla Într-o celulă, acuzat de pedofilie, putea să-și piardă pentru mulți ani libertatea! Avea, așadar, la o adică, să vină mama lui Bert, aceasta ar fi confirmat, neavînd Încotro, povestea cu Cryos, iar Thomas, apoi, ar fi plecat la aeroport, cu coada Între picioare, dar mulțumit: scăpase, Își văzuse fiul, adio, pentru totdeauna, America! Tatăl lui Bert Îi urmărise; cheliosul; notase numărul mașinii, chiar primise Încuviințarea unui echipaj de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
inspectorul spusele lui Bert. „Îl teroriza moral pe copil, bărbatul“, a adăugat, confidențial. „Se urau reciproc. Femeia ajunsese să Îi urască pe amîndoi... Nu mai era de trăit În casă... Dar nici să omori un om...“ Thomas nu mai avea Încotro, trebuia să spună tot. Oricum, mama lui Bert ar fi zis ea cum, de fapt, stăteau lucrurile, pornind de la Cryos. S-ar fi dovedit repede că Thomas era tatăl. Ceea ce Sema, așa se numea femeia, nu știa Încă. Dar urma
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sunt atât de zăpăcită uneori încât îmi vine să râd, dar el?! L-am văzut mai cu capul pe umeri... Totuși, gândind pozitiv, este un semn bun. Înseamnă că din aceleași motive ca mine a omis acest amănunt... Și acum, încotro? Păi..., nu mai trage sania după tine degeaba, Laura dragă! Mergi lejer direct la pârtie. Acolo te-a cunoscut, acolo să te găsească. Nu vine..., treaba lui. Nu știe ce pierde! Nici la telefon nu ne-am gândit.... Hi, hi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încăpere urmărite de uralele batjocoritoare ale grupului. I-au dat bluza și au ajutat-o să se îmbrace și să-și aranjeze cât de cât ținuta. Au condus-o până la ușa de la intrare, așa goale cum erau. Iuliana nu știa încotro să meargă și i se părea că nu poate gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
presată... fi-le-ar capu-al naibii cu economiile lor! Cum Dumnezeu să obligi bolnavul să-și cumpere până și... Dar, hai, să lăsăm astea în trecut și să vedem ce e de făcut! Ce zici? Mergem? - Mda... Nu am încotro. Mulțumesc mult, Cezare! Știam că mă pot bizui pe tine! Ne putem întâlni mâine, după raport? - Da! O scoatem noi la capăt! Marian Malciu - Doamne ajută! Oare să fie... ea? se întreba Eugen, obsedat de pronunțarea acestui nume. Nu, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]