6,539 matches
-
o experimenta, dacă Îmi permiteți distincția aceasta, este deja o formă autoritativă și intruzivă de relație cu studenții. Știți că În psihologie există metode de impunere, precum În terapeuticile prin hipnoză, În care i se induc pacientului anumite mesaje și Îndemnuri („te vei face bine”, „Îți vei rezolva problemele”, „nu mai ești anxios” etc.), și metode prin care Îl lași pe el Însuși să acționeze și să-și rezolve problemele. Freud invoca În acest sens o comparație celebră Între pictură și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de la Humboldt până la noi sunt, iată, două secole aproape, mai avem, acum, „pod” și relație? Mai ales după ce am trecut prin tot ce-a Însemnat gândirea și arta modernismului, secolului al XIX-lea, secolului XX, În care tot mai mult Îndemnul acela al psihologului, care mă speria pe mine, a devenit o practică. Omul a ajuns inclusiv să producă niște substitute ale relaționării, În așa fel Încât să nu mai aibă contact cu o ființă umană vie, caldă, dezamăgitoare, pentru că omul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
activitate și creație o face cunoscută, obținându-le, totodată, colaborarea (G. Barițiu, T. Cipariu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu). Prin F., poezia lui Alecsandri a continuat să pătrundă în Transilvania, circulând în toate mediile. Revista a constituit, în același timp, un îndemn către activitate literară pentru tinerii intelectuali ardeleni. Iulian Grozescu, Aron Densușianu, I.C. Drăgescu, Tit Chitul, Miron Pompiliu, V.B. Muntenescu, Justin Popfiu, V. Ranta-Buticescu, I.Al. Lapedatu, Maria Bosco-Suciu și atâția alții s-au strâns în jurul F., colaborând cu versuri, nuvele
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
anume raționamentul analistului. Îmbunătățirea raționamentelor nu este un aspect care să poată fi soluționat prin măsuri administrative directe. Într-adevăr, dacă încercăm să precizăm ce aspecte trebuie urmărite, nu putem stabili cu certitudine nici măcar ce înseamnă „îmbunătățirea raționamentului”, în afara unui îndemn generic și nu întotdeauna util de a fi „mai inteligent”. Deși nu este posibilă stabilirea unor norme care să conducă inevitabil la o analiză corectă a informațiilor, ar putea fi util să încercăm identificarea deficiențelor sau erorilor intelectuale care pot
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu o demnitate neștirbită de opresiune, izolare
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
versificator sârguincios și pedestru, înrâurit de poeții vremii, mai ales de Grigore Alexandrescu, cum se observă în poeziile apărute în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Secolul” ș.a. El caută în trecutul de slavă învățăminte și îndemnuri pentru prezentul decăzut. Lirica patriotică are un caracter militant, uneori cu accente de marș eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puteau să fie destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sunt unele opuscule în care el preia multe idei din Ioan Cassian cum sunt considerațiile din Pentru respingerea mândriei deșarte (Pro repellenda iactantia), din Despre trufie (De superbia) sau Îndemnul la umilință (Exhortatio humilitatis): aceste scrieri, deși nu sunt foarte elaborate, încearcă totuși să se mențină la un nivel acceptabil de corectitudine. O altă scriere, tot cu finalitate practică și morală, e mai interesantă nu atât pentru reflecțiile personale ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arienilor, însă s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), redactat în 589 la sfârșitul conciliului din Toledo: tratatul e dedicat surorii sale, Florentina. Aici, scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, ca și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16, 18, 29), operele de caritate (11), milostenia ca pomană (19, 27) și așa mai departe. Înnoirea naturii în timpul primăverii oferă prilejul pentru un îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect care se potrivea cu Paștele era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul ținut de ei și pentru a recomanda o atitudine neîndurătoare față de aceștia (1, 21), fie pentru a stigmatiza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Id., Opera minora I, Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven 1976, nr. 3). II. AUTORII 1. Acacius din Berea S-a născut prin 322, s-a călugărit devreme într-una din mănăstirile din regiunea Antiohiei și a devenit foarte cunoscut. La îndemnul său ar fi scris Epifanie din Salamina Panarion-ul (Pan. I, 2). Hirotonisit episcop de Berea (Alep în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința și practica ospitalității. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma la papa Damasus ca să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp. 79-81. Cf. totodată G. Bareille, Eusèbe de Dorylée, DTC V, 1913, col. 1532-1537. 10. Andrei din Samosata Așa cum am menționat deja (p. ???), la îndemnul lui Ioan de Antiohia, împotriva celor douăsprezece anatematisme ale lui Chiril s-au pronunțat Teodoret din Cyr și, înaintea lui, la sfârșitul anului 430, Andrei din Samosata (dispărut înainte de 451). Din această scriere, n-au rămas decât fragmentele citate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moartea lui Sever în greacă, dar s-a păstrat în siriană; și o a treia în etiopiană. Născut prin 465 la Sozopolis în Pisidia, a urmat întâi studii literare la Alexandria și de drept apoi la Beirut unde, și datorită îndemnurilor lui Zaharia care l-a pus să citească autori creștini, s-a convertit; a fost botezat la Tripoli în 488 și și-a început viața de monah lângă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale în manuscrise) a cărui identitate nu corespunde în mod sigur cu a nici unui personaj cunoscut sub acest nume. Mai mult de 80 de manuscrise - ca o dovadă a succesului răsunător al cărții - conțin opera sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preacucernicului Rege al nostru Justinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
origenism moderat, ținându-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămânând în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au mai transmis totodată alte două scurte scrieri. Prima, Învățătură și îndemn este dedicată călugărilor pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată Învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trupul trebuie să primească cele de trebuință pentru ca sufletul să fie liber să se îndrepte spre Dumnezeu (36-37). Viața trebuie să fie dedicată imitării lui Dumnezeu, care este bun și milostiv, prin rugăciuni continue și meditație. Scrierea se încheie cu îndemnul de a-l imita pe Cristos prin exercițiul ascultării și al smereniei. Doctrina imaginației care stimulează „gândurile” (logismoi), pericol ce poate fi preîntâmpinat tocmai prin sărăcia voluntară care nu lasă frâu liber imaginației (52 și urm.), ne revelă influența lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Eremita, TRE XXII, 1992, pp. 101-104. 4) Hagiografia a) Geronțiu Melania cea Tânără, una din figurile cele mai însemnate ale monahismului feminin, s-a născut în 383 într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, se căsătorise la îndemnul părinților cu Pinianus și hotărâse ulterior, împreună cu acesta, să ducă o viață castă. Au început apoi să renunțe la proprietățile lor și, ca să fugă din calea barbarilor, s-au mutat întâi în Sicilia la Rufin din Aquileia, cândva prieten bun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și o Viață în georgiană. Într-un apendice la panegiricul sirian se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simeon interesante, între altele, pentru că sfatul privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, sprijinit de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobânzile percepute la împrumuturi, pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Revista se adresează unui public larg, îndeosebi celui de la sate. Se publică informații, reportaje, articole pe diverse teme de interes obștesc, precum și versuri populare sau în stil popular, snoave și povestiri, traduceri și adaptări. Principalele rubrici culturale sunt „Predici și îndemnuri pentru creștini”, „Din comoara lui Moș Toader”, „Foița «Glasul Ardealului»”, rubrică în care se reproduc și schițe sau povestiri de Petre Ispirescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, George Coșbuc, Mihail Sadoveanu ș.a. Din 1932 gazeta capătă
GLASUL ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287290_a_288619]
-
Ioan Slavici și Al. Macedonski (două rondeluri, 9/1921), iar în anii următori în sumar pot fi întâlnite și alte nume foarte cunoscute: N. Iorga, cu mai multe articole despre călători străini în Țările Române și cu câteva poezii (Un îndemn, Eternitate, Înapoiere), Ion Pillat, cu o serie de rafinate poeme în proză reunite sub titlul Oglinda magică (2/1924), Al. O. Teodoreanu, cu povestirea Spovedania Iancului. G.R. publică și versuri, în general de factură tradițională, printre colaboratorii destul de constanți numărându
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
literatura pe calea realismului socialist, doctrină oficială impusă, la cererea sovieticilor, și scriitorilor români. Într-o prezentare, semnată de Mihail Sadoveanu și intitulată „Gazeta literară”, se afirmă explicit: „Gazeta de față a scriitorilor de creație și a criticilor apare cu îndemnul și sprijinul larg al Partidului Muncitoresc Român, spre a strânge și mai mult raporturile cu cititorii și pentru a lega activitatea scriitorilor tineri cu aceea a celor vârstnici.” Militând, în continuare, pentru scrisul scurt și concis, ilustrat de „schițe și
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
în maniera Alecsandri, dar modul în care ia în râs adunarea pestriță din saloanele târgoviștene sau întrunirile gălăgioase din Cișmigiu, unde se înfiripă miticismul bucureștean, îl apropie de I. L. Caragiale. Scrisorile a început să le redacteze târziu, în 1879, la îndemnul prietenului său V. Alecsandri. Dar el se mai încercase în literatură. În 1835 i se publica Precioasele, o traducere din Molière. Intenționa să scrie o comedie satirică, împreună cu D. C. Ollănescu-Ascanio. A realizat doar câteva scene, ce denotă o anumită
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
dovedit a fi infailibilă. Căci nici o bancă nu poate rezista în fața voinței exprese a propriilor acționari sau manageri de a o devaliza. Cazul exemplar în acest domeniu îl reprezintă Banca Română de Scont, a cărei devalizare de către propriul management, la îndemnul și în favoarea acționarului principal, a fost dezvăluită public. Era un secret al lui Polichinelle, care nu a surprins pe nimeni, nici măcar instituțiile însărcinate cu supravegherea bancară, dar care a adus în fața opiniei publice, într-o formă neîndoielnică, posibilitatea ca un
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și numeroase cugetări, dar și pagini care o elogiază pe autoare, aparținând lui Angelo de Gubernatis, Émile Boutroux și Louis Léger. Ca legatară a unei copleșitoare moșteniri culturale de familie, H. își cultivă conștiința de sine, stimulată, desigur, și de îndemnurile tatălui său, mentor nu o dată excesiv și până în cele din urmă nefericit. Chiar neterminate, fragmentare sau simple crochiuri, scrierile trasează în primul rând un itinerar intelectual ieșit din comun și o efervescență creatoare tulburătoare tocmai prin referință la viața atât
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
povestitorului (13 texte), întreaga sa epică apărând în traducere maghiară în Világ Szépe és Világ Gyönyörüje [Frumoasa Lumii și Mândra Lumii] (1982). Volumul cuprinde 27 de povești și snoave pe care H. le-a cules într-un mod inedit: la îndemnul lui, povestitorul Mihai Purdi le-a așternut pe hârtie, deoarece nu reușise să se familiarizeze cu prezența și utilizarea magnetofonului. În comparație cu basmele populare românești din zonele vestice ale României, repertoriul acestuia prezintă particularități semnificative, diferențiindu-se atât tipologic, cât și
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]