13,143 matches
-
cap? spuse Pohoață tot fără să se miște de pe loc. Șapca se poartă pe cap, nu-i așa? De cele mai multe ori, măi Vasilică. De data asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în apele râulețului ce curgea la poale. Ileana se opri și se întoarse spre apă, arătând cu mâna în întuneric: Uite! îl îndemnă ea pe Cristi să privească. Dacă te uiți acolo, ai să vezi și tu ce a mai rămas din muntele retezat. Într-adevăr, silueta muntelui de peste lac se profila întunecată pe cerul luminat de lună. Acesta nu avea vârf ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică din umeri: Ce-i cu ea? Se ridică negura peste apă. Ce mare lucru? Ileana îl privi preț de o clipă, fără să se oprească din mers. Un tremur ușor îi mișca bărbia. Îl trase din nou de braț, îndemnându-l să se grăbească. Nu-i o ceață obișnuită, spuse ea. Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Am auzit vorbindu-se, dar, de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat de aici, să ajungem cât mai repede acasă la noi. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o voce pe care nici el nu și-o recunoștea. Alături de el, Ileana privea și ea spre capătul străzii de unde veniseră și spre lacul a cărui margine se zărea acolo. Pieptul îi tresărea în ritmul respirației repezi. Hai! îl îndemnă ea din nou într-un târziu. Nu mai trebuie să rămânem aici. Vreau totuși să înțeleg ce s-a petrecut, spuse Cristi încăpățânat. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Ți-am spus să mergem! Nu-i bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
glasul copilului. Se afunda în pădure tot mai departe. Ceața se îndesise și acum îl înconjura din toate părțile. Își dădea seama că îi va fi din ce în ce mai greu să dea de puradel în aceste condiții. Vorbea fără încetare cu acesta, îndemnându-l să stea pe loc și să-i răspundă la chemări, pentru ca nu cumva să treacă pe lângă el fără să-l vadă. Gândul acesta îl înfricoșa, umplându-l de frustrare. Se gândea că îi va fi mai ușor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ăsta-i motivul pentru care ne-am hotărât să ne luăm calabalâcul și să plecăm de aici. Cineva ne-a pus gând rău. Ne oprim la poliție și reclamăm acolo. Se întoarse apoi spre țiganul care ținea frâiele și îl îndemnă la drum: Dă-i bice, măi Bâzdoacă, nu mai avem ce face aici! Lui Toma nu-i scăpă tonul peiorativ al starostelui când pronunțase cuvântul "anchetă", dar nu comentă nimic. Rămăsese pe loc, privind în tăcere la convoiul ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minute, timp în care Cristian agitase lamela în aer, se apropie de microscop și o fixă pe masa de examinare. Privi prin ocular și ajustă distanțele. E sânge! declară el îndepărtându-se de catedră. Poftim, uită-te și tu! o îndemnă el pe Ileana să privească. Ce trebuie să văd? întrebă ea. S-au format niște cristale brun-închis, de formă romboidală, alungite. Nu se poate să nu le vezi. Urmărește în special granulele nedizolvate complet, deasupra lor ai să le observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în șoaptă. Ai încredere în tine și nu te lăsa cuprins de teamă. Te vor pune la încercare și vor căuta să te zdrobească. Să nu te lași! Sunt sigură că vei reuși. Îl împinse apoi înainte, ca și cum ar fi îndemnat un copil să facă primii pași. Ca în transă, Cristian o ascultă și porni să urce prin iarba în care se afunda până sub genunchi. Încet, își revenea și începea să meargă tot mai sigur pe el. Știa că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo singur? Plecase împreună cu Ileana și ar fi trebuit să fie și ea lângă el. Se întoarse pe călcâie și privi în urmă. O văzu acolo stând la marginea pădurii împreună cu un bărbat în vârstă. Îi făcea semn cu mâna, îndemnându-l să își continue drumul. Îl cuprindea teama din nou. Frica se prăvălea peste el în valuri. Nu avea nici un motiv să fie speriat, nimic nu-l amenința însă, nu reușea să-și controleze simțămintele. Se clătină pe picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci, să nu uiți ce ți-am spus acum. Iarăși vorbirea asta criptică, își spuse Cristi. Ar fi vrut să-l întrebe pe bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se târa repede pe drum în cealaltă direcție, la deal. Calistrat porni și el după ea, îndemnându-l pe inspector să-l urmeze. Ești bun de momeală, spuse el, a pus botul. Acum crede că am fugit în partea cealaltă. Va trebui să ajungem din nou în fața ei, ca s-o atragem după noi. Ăsta fusese deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în fața ei ca s-o mai momească odată, însă Cristian nu-și imagina cum vor reuși să ajungă acolo. Poate vor pluti din nou pe deasupra? Negura se depărtase destul de mult și acum dispăruse după un cot al drumului. Calistrat îl îndemnă din nou să se grăbească, nu aveau voie să o scape din ochi. Când o ajunseră din urmă, arăta mult mai diluată, nu mai era decât o pânză subțire plutind la suprafața drumului și răspândită de ambele părți în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai voia să pună botul. Asta dacă avea un bot, nu se putu abține Cristian să zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să facă aprecieri pripite. Hai! strigă Calistrat. Nu mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând că acesta nu este atent la ce se întâmplă în jurul lor. Vâlva nu mai era în fața peșterii. Cu o viteză uluitoare dispă ruse de acolo, plecase la vânătoarea ei nocturnă. Cei doi se grăbeau să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se în capul oaselor. Dacă sunteți atât de siguri de ce v-ați mai întors la mine? Mergeți și faceți treaba! Iar începi? Lasă mofturile, îl certă Ileana, știi bine că nu putem rezolva problema fără tine. Ia, să auzim! îl îndemnă Calistrat pe inspector. Încă de alaltăieri noapte am observat că vâlvei nu-i place să se despartă în bucăți. Deși poate să înconjoare diferite obstacole, ba chiar e în stare să se desprindă în mai multe șuvițe, nu se separă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se reluase. Chelnerițele își făceau datoria, turnând șampanie în paharul norocosului ori de câte ori acesta sorbea din el. Câteva femei în rochii de seară cu spatele gol, tot angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea, șoptindu-i la ureche cuvinte dulci. Bărbatul era generos, dăruindu-le câte o fisă de o sută după fiecare câștig. Roata ruletei se învârtea din nou și toată lumea urmărea cu sufletul la gură ce se întâmplă. Tipul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să le rodească pîntecele. Și toate astea le săvîrșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pîine pe care o primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și-a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ani pentru a merge pe urmele celor care, dacă nu au schimbat lumea, măcar au schimbat nume, orașe, state, continente“), veți Încheia spunînd că nu v-ați pierdut credința În aflarea acelor scrisori, așadar În „ recuperarea irecuperabilului“. Ceea ce m-a Îndemnat să vă scriu a fost această incredibilă cutezanță, credința că cea mai mare parte a corespondenței ar mai putea exista și că s-ar putea afla În posesia unei persoane (citez din memorie) „care din rațiuni sentimentale sau din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sarcinile iobăgești pentru românii uniți înscriși în aceste unități militate care aveau comandanți străini, aveau darul de a liniști spiritele. Amânarea îndeplinirii promisiunilor a dus la „Răscoala de la Salva” din 10 mai 1763, condusă de Tănase Tudoran, care i-a îndemnat pe grăniceri să nu depun jurământul de credință față de împărat, atunci când se sfințeau steagurile regimentului grăniceresc din Năsăud. Această revoltă, determinată, în principal, de menținerea stării de iobăgie, a amplificat fenomenul de bejenie în Moldova, dup cum este scris în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova 9 familii cu 33 de suflete, iar în 1814 și 33 familii cu 137 suflete din Dorna Candrenilor; în total în anii 1813 și 1814 au emigrat 76 de familii cu 346 suflete. Unul dintre cei care i-a îndemnat la trecerea graniței a fost Tănasi Candrea. Date exacte aveau din anul 1816 când, se spune, au emigrat 85 de familii din Dorna și din Iacobeni. Câteva familii din zona Dornelor, sau cum și se spune „șara Dornelor”, trebuie să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcea pe lângă bisericile mănăstirilor, cu călugării mai învățați, iar dintre metode nu era ocolită bătaia. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Moldova au fost elaborate regulamente și legi de organizare a învățământului laică de care era îndemnat să se ocupe mitropolitul țării. În Moldova se organizaseră 26 de școli, 3 pe lângă episcopii și 23 în capitalele de județ. în ce privește pregătirea preoților pentru satele din ocolul Berheciului, putem aprecia că s-a făcut pe lângă mănăstirea unde a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
târziu, în secolul al XIX-lea. Un domn luminat, fanariot, Grigore al II-lea Ghica, dă în 1766 un hrisov domnescă prin care se prevedea înființarea a 26 de școli. 3 la episcopii și 23 în capitalele de județ și îndeamnă pe mitropolit și episcopia să se ocupe de școală, atât sub aspectul financiar, cât și asupra conținutului învățământului prin „inspecția” profesorilor, fiind de fapt prima măsură de conducere unitară și de îndrumare a școlilor. Cine ar fi trebuit să deschidă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]