3,818 matches
-
dinăuntru (așteptați să vă spun ce anume, nu-i așa? Hai să vă satisfac curiozitatea!), un teanc de scrisori de toate mărimile, de toate culorile, cu tot felul de timbre, din toate țările și orașele (vă mărturisesc că nu erau Înfășurate Într-o banderolă roșie, cum se obișnuiește, nici ordonate pe mărime, culori, limbi, țări, orașe etc.); el le-a apucat pe toate câte erau În acea casetă (iată, n-am mai zis „cutie“, era prea inelegant pentru o asemenea situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe stradă și să mă uit la picioarele femeilor. Azi am ieșit mai devreme de la Biblioteca Academiei și, ca de obicei, am luat-o pe calea Victoriei către Universitate. Este cald și e soare. Când e cald și soare, mă Înfășoară o boare plăcută. E ca și când m-ar mângâia zeii. Nu zic că sunt fericit, precum colega mea Luminița D.: „Vai, fetelor, azi m-am Întâlnit cu Mircea când ieșea de la Facultate și sunt fericită“. „Ai, tu!“, o ia peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și-a pierdut controlul și nu a realizat pericolul pe lângă care au trecut. Mișcarea de cădere a fost oprită la timp și am văzut cum el o trăgea cu gesturi tandre spre intrarea interioară; ea Îi ținea mai departe mâinile Înfășurate pe după gât, dar se Împotrivea să intre În apartament; de câte ori se apropiau de intrare, ea avea o fentă, un gest intim pe care nu puteam să-l observ de aici, de unde mă aflu, prin care reușea să-l oprească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mai rămân În pat, ocrotit de semiîntuneric, incapabil de a activa o minimă energie; nu am decât un sentiment de mare rușine, rușinea de a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi place să-i spun), o adevărată obsesie a liceenilor ce nu făceau altceva, În pauze, decât să spionăm ce se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei, ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să umplu golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni, nu ies, nu răspund la telefon ca să nu aud alte voci, mă concentrez către acel Întuneric interior, placentar, din care cresc, vii, corpurile pe care le credeam dispărute. Pe măsură ce-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
baie, dușul acoperă orice cuvânt; fredonează fericită ceva În franțuzește. (azi) Debarc din Matei Basarab În fluxul pestriț de lume ce curge spre Piața lui Manuc, ocolind Colțul Bărăției și, deodată, sunt cuprins de o ceață deasă, În care mă Înfășor ca Într-un manșon de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sub numele de „Călăul Leneș”. Îl veți vedea pe protagonist întins cu fața în jos și cu mâinile imobilizate la spate printr-o pereche din clasicele cătușe Darby. Gleznele sunt de asemenea legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un ștreang, celălalt capăt fiind prins de glezne. Orice tendiță independentă a picioarelor de a se îndrepta provoacă strângerea ștreangului, cauzând astfel sufocarea. Vă întrebați de ce se numește „Călăul Leneș”? Pentru că moartea condamnatului este provocată de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar un gest disperat de a simți ceva familiar atunci când se zbătea în ghearele morții? - Rhyme, sunt lângă cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mici, întinsă măsura cam 180 de centimetri în lungime și 120 în lățime. - Știm sigur că a așteptat-o în hol, începu Rhyme. Acum îmi pot de seama și cum anume a procedat: a stat ascund într-un colț întunecos înfășurat cu această bucată de material. Era imposibil să fie zărit. Probabil nu ar fi lăsat-o acolo, dar intervenția patrulei l-a făcut să se grăbească. Oare cum s-a simțit biata fată când bărbatul a apărut ca din neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
imposibil să fie zărit. Probabil nu ar fi lăsat-o acolo, dar intervenția patrulei l-a făcut să se grăbească. Oare cum s-a simțit biata fată când bărbatul a apărut ca din neant, a imobilizat-o și i-a înfășurat frânghia în jurul gâtului? Cooper descoperi câteva pete pe mantia neagră și se grăbi să le pună la microscop și pe ecran. Mărite, petele arătau precum frunzele de salată verde. Atinse una din ele cu o pensetă. Era flexibilă. - Ce naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
personal câteva îmbunătățiri. Doar pentru amuzamentul dumneavoastră, desigur. Și acum, cu mulțumirile de rigoare datorate domnului Houdini, vă prezint „Celula Chinezească de Tortură”! Fără barbă acum și purtând o pereche de pantaloni largi și un tricou cu mânecă scurtă, Malerick înfășura cu minuțiozitate lanțurile în jurul lui Cheryl Marston. Întâi în jurul gleznelor, apoi în jurul pieptului și al brațelor. Pentru un moment se opri și privi în jurul său. Tufișuri dense îi ascundeau privirilor de pe râu sau de pe drumul alăturat. Se aflau pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scria: „Oricât de straniu ar putea părea, am ajuns la concluzia că o evadare este cu atât mai ușoară cu cât pare mai spectaculoasă pentru public”. Era perfect adevărat, Malerick știa din experiență. Grămezi de frânghii groase și de lanțuri înfășurate în jurul iluzionistului, dramatice la prima vedere, erau de fapt foarte ușor de înlăturat. Problematic era atunci când aveai de-a face cu câteva lanțuri și încuietori. La fel ca în cazul de față. - Nuuuu, șopti ea din nou. Ma doare... Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dat foc și la niște petarde. La început, am crezut că erau focuri de armă. Cooper studie puțin reziduurile arse. - La fel ca prima dată. Nu-mi pot da seama de proveniență. - Bine. Altceva? spuse nerăbdător Rhyme. - Lanțuri. Două. Le înfășurase în jurul lui Cheryl Marston, peste piept, brațe și glezne, și le închisese cu cârlige. La fel cum se proceda cu lesa unui câine. Cooper și Rhyme studiară îndelung lanțurile, dar nu găsiră nicio urmă cu privire la identitatea fabricantului sau comerciantului. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
schimb poziția. Sachs îl mai trase încă o dată spre ea și apoi făcu loc pentru ca asistentul să se apropie. - Du-te și investighează locul, îi spuse Rhyme. Trebuie să fi lăsat ceva în urma sa. Măcar batista pe care mi-a înfășurat-o în jurul gâtului. Și lamele pe care le avea în mână la un moment dat. Sachs îi răspunse că așa va face și părăsi camera. Thom se așeză pe pat și începu procesul de curățare a plămânilor. După douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și arăta un pic mai normal atunci. „Îmi pare rău, băiete, a zis, n-am vrut să te sperii. Totul e bine. Culcă-te la loc.“ Și mi-a luat playerul de pe pat și mi l-a pus pe birou, înfășurând frumos căștile în jurul lui. Apoi a ieșit. —Eu nu mi-aș face griji - mie nu mi se pare chiar așa ciudat. Poate se certaseră sau așa ceva. Adică, mama și tatăl tău. Ai mei așa fac tot timpul, și ei nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-l editeze pe Jesse, era un lucru foarte clar, dar ăsta i se părea un preț mult prea mic pentru prostia ei imensă. Era cazul să plece. Neîntârziat. — Ce faci? întrebă Jesse în timp ce Leigh se smulse de lângă el și se înfășură cu pătura. Își luă tot bagajul cu schimburile de noapte și, ținând pătura cu o mână să nu cadă de pe ea, se îndreptă spre baie împiedicându-se de atâta grabă. Abia după ce a încuiat ușa în urma ei a lăsat pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu s-a putut abține să nu se simtă puțin dezamăgită că n-o invitase și pe ea. Tocmai ridicase receptorul să comande room service când a reapărut Rafi. Ținea desfăcut în mâini un halat de hotel cu care a înfășurat-o ca într-o uriașă îmbrățișare, după care a condus-o la baie. Pentru dumneavoastră, doamnă, a spus el, făcând un gest reverențios cu mâna. Cada era plină cu apă caldă și spumă cu parfum de vanilie; o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu grijă pe farfurii diferite salate, pâine și iaurt. El a pus totul pe pat și a așezat un cocteil de fructe și o ceașcă de cafea pe noptieră, apoi i-a dat lui Emmy tacâmurile care erau de argint, înfășurate într-un șervet din pânză. — Poftă bună, a zis el ridicând ceașca de cafea lângă cea a lui Emmy. — B’tayavon, a răspuns ea cu un zâmbet. Rafi a făcut ochii mari nevenindu-i să creadă. — Suntem împreună de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy i s-a părut că aude ceva de genul “Ultimele douăzeci și patru de ore au fost minunate, dar nu într-atât încât să-mi schimb planurile și să rămân cu tine. Înțepată., Emmy își trase cearceaful sub braț și se înfășură ca să se acopere mai bine. Da, se simțea expusă și vulnerabilă, dar era mai mult decât atât: se întâmplase brusc, însă acum era foarte conștientă că mai mult ca sigur nu-l va mai revedea pe Rafi. Dacă plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el acum, stătuseră piloți chinezi și japonezi În costumele lor de zbor, Își fixaseră ochelarii la ochi, Înainte de a porni cu toții la atac. Jim Înaintă prin iarba tot mai Înaltă, care Îi ajungea pînă la umăr. Miile de fire se Înfășurau În jurul pantalonilor lui de catifea și al cămășii de mătase, de parcă ar fi Încercat să identifice aviatorul În miniatură. Un șanț puțin adînc forma marginea sudică a aeroportului. În urzicile Înalte, zăcea fuselajul unui avion de luptă japonez cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pilotul În costum de zbor, care arăta spre el și striga la sergenții de lîngă locul de descărcare. Jim spera că părinții lor erau În siguranță sau morți. Scuturîndu-și praful de pe haină, alergă spre adăpostul avioanelor, nerăbdător să se Înfășoare În aripile lor. PARTEA A II-A 20 Lagărul Lunghua Vocile vibrau de-a lungul sîrmei, ca notele pe coardele unei harpe. La vreo cincizeci metri de gardul Împrejmuitor, Jim stătea culcat În iarba Înaltă lîngă cursa de fazani. Asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Chiang și generalissimul ar fi putut să-i salute cîndva pe atleții lumii, era acum plină de roți de ruletă, baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din Shanghai, păreau să strălucească proaspete, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
francezul cu barbă, pe banca din spate, Jim urmărea stropii aruncați de roțile Buickului. Curcubeele lugrube deschise ca niște cozi de păun, transformau Îndepărtatele blocuri de birouri ale Shanghai-ului În turnuri ale unui oraș de culori. Aceeași lumină orbitoare Înfășura vasul torpilor și trupurile japonezilor morți ce zăceau În apa puțin adîncă. Jim Încercă să se uite peste umăr la orizontul Shanghai-ului care se Îndepărta, dar durerea din ceafă Îl Împiedica să-și Întoarcă privirea. — Ei, băiete... Francezul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]