8,846 matches
-
ascundă răutatea din ochii suri ; își căscase într-un zâmbet larg gura cu doi colți galbeni, parcă rupți, cu mustața lăsată pe oală, rară și cu firul gros de șobolan. - E curat untdelemnul ? - Dă, vezi și dumneata. Negustorul, cu frunte îngustă și privirea încrezută, ridică în zare sticla murdară în care se clătina gros un lichid tulbure, plin de coji de la semințele de cânepă. în mătăsuri țipătoare, două fete cu capul gol și obraji frecați cu roșu chicoteau, ținându-se cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri lungi de mese și băncile lor. Porcul era tăiat și de dimineața, sâmbătă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
afară de gogoși de viermi de mătase. Peste tot se Îngrămădeau bărbați care vindeau sau cumpărau. Strigau de când sunase clopotul de deschidere, la ora zece În acea dimineață, și erau deja răgușiți. Preț bun, calitatea-ntâi! Lefty se strecură pe cărarea Îngustă dintre coconi, cărându-și propriul sac. Niciodată nu arătase interes pentru afacerea prin care familia Își câștiga traiul. Nu putea să deosebească gogoșile de mătase mirosindu-le sau pipăindu-le, așa cum făcea sora lui. Singurul motiv pentru care aducea gogoșile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vocea Profetului. Începea În aulă, cu trei etaje mai jos. Se strecura În jos, prin trapa de pe scenă, din care, la vechile Întruniri ale tutungiilor, răsărea fata Rondega, purtând ca veșmânt doar o panglică de trabuc. Vocea reverbera În spațiul Îngust care ducea spre culise, după care intra Într-un canal de Încălzire și circula de jur Împrejurul clădirii, ajungând distorsionată și cu ecou, până când izbucnea fierbinte prin grătarul În fața căruia Îngenunchea acum Desdemona. ― EDUCAȚIA MEA, CA ȘI SÎNGELE REGAL CARE-MI CURGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
formă de ochelari; Haine de la New York, În vitrina căruia am văzut primele manechine dezbrăcate dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-o pe Julie de acasă Într-un Mercedes Închiriat, un diesel zgomotos. Înregistrase niște casete pe care să le ascultăm pe drum și adusese și ceva de citit: The Guardian și ultimele două numere din Parkett. Am condus pe drumurile Înguste, mărginite de pomi, care merg spre nord-est. Am trecut prin sate În care casele aveau acoperișuri de stuf. Terenul devenea din ce În ce mai mlăștinos, apăreau golfulețele și curând am trecut podul care ducea la insulă. Să trec direct la fapte? Nu, Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În când mai apăreau și manifestări dramatice. Într-o după-amiază, În timpul orei de Înot, ușa de tablă de la vestiar s-a deschis și s-a Închis cu un zăngănit. Zgomotul s-a strecurat printre trunchiurile de pini, trecând dincolo de plaja Îngustă, până la apă, unde eu pluteam pe o cameră de tractor, citind Love Story. (Ora de Înot era singurul moment când reușeam să citesc câte ceva. Deși instructorii taberei Încercau să mă motiveze să exersez la stilul liber, eu perseveram În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezrădăcinate bâjbâiau prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E Încuiată. Futu-i! spuse Rex. ― Să Încercăm pe geam, sugeră Jerome. Dispărură și ne lăsară singure, pe mine și pe Obiect. M-am uitat la ea. Pentru prima oară de când venisem, se uită la mine de-adevăratelea. Luna lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Aruncându-și eșarfa roșie de păr peste umăr, se aplecă și pătrunse, prin tocul scund, În baraca de vânătoare. Înăuntru erau două paturi de campanie cu pături groase de lână pe ele. Erau așezate fiecare Într-un capăt al spațiului Îngust, separate de o bucătărie rudimentară, cu un aragaz de campanie. Pervazul era plin de sticle goale de bourbon. Pereții erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru lobby. Între timp, eu eram și nu eram acolo: mă chirceam la atingerea lui Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem cum trebuie. Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt, În fața unui reflector. Fotograful care Își pune filmul În aparat. ― Bun, eu sunt gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi spuse mama. Brusc, am sărit din pat și am alergat până la Tessie ca s-o Îmbrățișez. ― Ce-ți veni? mă Întrebă. Aveam ochii În lacrimi. Tessie le interpretă ca lacrimi de ușurare, după toate prin câte trecusem. În holul Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cum ar fi? ― Cum ar fi că unii dintre ei spun că n-au ajuns aici pe la Istmul Bering. Ai auzit de Istmul Bering? E acolo sus, În Alaska. Acum i se spune Strâmtoarea Bering. Acum e apă. O fâșie Îngustă de apă Între Alaska și Rusia. Acum multă vreme Însă era pământ și pe acolo au venit indienii. Din China sau din Mongolia. Indienii sunt de fapt orientali. ― N-am știut asta, am spus. Acum Îmi mai trecuse teama. Camionagiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbații? (Pentru că trebuia să păstreze liniștea la vânătoare.) De ce comunică femeile atât de bine? (Pentru că trebuia să-și strige una alteia unde se găsesc fructele și boabele.) De ce bărbații nu găsesc niciodată lucrurile prin casă? Pentru că au un câmp vizual Îngust, folositor În depistarea prăzii.) Cum de găsesc femeile lucrurile atât de ușor? (Din cauză că, pentru a-și proteja cuibul, erau obișnuite să scruteze cu privirea un perimetru larg.) De ce femeile nu sunt În stare să parcheze lateral? (Pentru că nivelul scăzut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din același neam ca și el. Fiecare avea câte o roabă plină vârf și acoperită cu o pânză. Pe lângă ei se vedeau diferite rafturi cu arme, cutii de diverse mărimi din lemn în care, probabil, era muniție, și o cutie îngustă, lungă și înaltă, care-mi sări în ochi imediat. Rămasei uimit de ceea ce adusese Soliteraj. Era, după mine, mult mai mult decât ne-ar fi trebuit vreodată, dar părerea mea putea fi cu ușurință greșită. A trebuit să venim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot al rețelei, vor fi pline ochi cu arme și cu muniții și tot felul de minunății. Frumos, nu? Foarte. Habar n-ai cât de mulțumit sunt! Spune-mi, ce e în aia? îl întrebai eu văzând cutia înaltă și îngustă în brațele vânjoase ale unui om. Un cadou pentru Velail. Eu nu prea mă pricep la așa ceva, dar am auzit că e cel mai bun în momentul de față. Cică are toate componentele integrate în monitor. Un calculator. Bineînțeles. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușă din partea dreaptă, dar mă oprii în prag, deoarece ce văzui mă debusolă. Ana dormea într-unul din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată, iar ochii închiși păreau că visează. Oare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care mai bine nu știau. Era întuneric, dar canalizarea era din loc în loc luminată de becuri ce își făceau treaba jalnic în subteranul infect. Mergând de-a lungul potecii înguste ce străbătea mijlocul unui canal plin cu dejecții umane, Corvium zări în depărtare o scară metalică ce ducea în sus. Aveți grijă să nu cădeți, băieți, că nu bagă nimeni mâna după voi să vă scoată din rahat! râse Maghir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și alții. Eu am rămas în urmă să mă asigur că vor intra toți. Unii, îndreptându-se spre tren, luară și câte un sac cu provizii sau o cutie. M-am strecurat printre toți cei care se înghesuiau spre ușile înguste ale vagoanelor și am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi nimic mai mult decât niște păpuși. Plecă și se duse înspre locomotivă. Trecerea de la vagonul mobilat cu fotolii și paturi la încăperea plină de motoare și convertoare de energie era cât se poate de vizibilă. Trecu printr-un coridor îngust și la capătul lui dădu într-o incintă rotundă împrejmuită de geamuri, care ofereau mecanicului o vedere de aproape trei sute de grade. În fața ei erau tot felul de instrumente și un pupitru peste care era aplecat un om. Acolo, mecanicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
albă, În timp ce aproape toate femeile veneau aici aproape toate fără să poarte ceva pe cap. Șalul de pe umeri era și el alb, vaporos, iar rochia avea acea nuanță lila la care părea că ține foarte mult. Avea o față prelungă, Îngustă și buze subțiri. Probabil că e o fată bătrînă, nu crezi? Maigret evita să se pronunțe. Nu făcea vreo anchetă, nu urmărea nici o pistă. Nimic nu-l obliga să observe oamenii și să se străduiască să le descopere adevărata față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fac altfel. Voi Încuia doar Încăperile de la parter. — Intenționați să vindeți casa? Francine nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o întreabă Piso ironic pe Agrippina. N-o agreează deloc. Puțini
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispărea, sau nimeni n-o să-și mai amintească de el? Bine ar fi dacă i se va observa lipsa, căci amintirile sunt tot ce lăsăm în urmă. Inconștient de schimbările dramatice care-l pândesc, Rufus o ia înainte pe culoarul îngust. Ajuns la intersecția cu altă galerie, îi face semn germanului să se grăbească, după care cotește la stânga, printre tot felul de mașinării, planuri înclinate, scripeți și platforme suspendate. În urma lui, tânărul zăbovește, privind în jur. I s-a trezit din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia! Acoperă tot teritoriul la est de Rin până la geți și daci. Brusc, îi apare în față un drum îngust printre niște smârcuri întinse. O apucă pe el fără să știe încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu izvoare rare, ni troase. Prin pâcla amintirilor, distinge conturul copacilor ce cresc spontan, coborând în vale până la câmpie. Se revede pe sine, copil, așezat de-a curmezișul în șaua bunicului. Apoi băr bat tânăr, călărind singur pe un drum îngust. Îl recunoaște ime diat. Este singurul pe care se exportă tămâia și e păzit cu străș nicie. Trei mii de familii își revendică din tată-n fiu acest drept și rudele lor sunt printre ele. L-au lăsat o dată să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]