4,199 matches
-
atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să vin s-o ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-am șoptit să-i dea pace lu’ taică-miu și să mă pupe-n cur, i-am tras și un șut, așa din culcat cum eram, cred că l-am nimerit cu genunchii în coaste, pentru că l-am auzit înjurând, apoi am smucit din nou cheia franceză, cu cealaltă mână am tras din toate puterile și de grilajul de fier, fără să reușesc însă să-l mișc, în schimb șurubul parcă a scos un scârțâit, dar de cedat, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum îi spune în șoaptă tovarășului director că dacă dorește să se cânte, atunci să fie atât de amabil și să-l lumineze cu lanterna, ca să-l vadă copiii dirijând, dar tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise cu o bucată de cretă în cap, ei, și atunci ne-am târât și noi înapoi în gaură și am început să înaintăm, printr-un galerie strâmtă, spre sala secretă de proiecție. În fața mea, se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe buton. Lumina roșie s-a stins instantaneu, s-a făcut întuneric beznă, m-am speriat atât de tare că mi s-a oprit respirația, probabil că și Feri s-a căcat pe el de frică, fiindcă nici măcar nu mai înjura, stătea doar acolo, lângă mine, în beznăraie. Să fi trecut așa vreun minut, apoi, de departe, de după ziduri, s-a pornit un huruit puternic, la început se auzea ca o bolboroseală surdă, vibra până și podeaua, apoi sunetul a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
închisese, iar în fața ei stăteau milițieni, și știam că pe-acolo n-am cum să ies, atunci secretarul tovarășului Bherekméri mi-a barat calea și eu i-am tras una cu ranga peste coapse, de s-a chircit de durere, înjurând, și m-am întors și am sărit de pe podium și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd mi-am dat seama că o pierdusem din ochi. Privirea mea Îngrijorată cercetă bezna. Nimic. Nici un zgomot. Nici cea mai slabă mișcare. Am Înjurat cu glas scăzut. Doar nu va avea ticăloasa asta ultimul cuvînt? Lăsam ura să-mi conducă pașii. O ură viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
animalică, abjectă. PARTEA A DOUA MOMENTE CIUDATE 1 Imediat după Poitiers, Bruno pierdu controlul mașinii, un Peugeot 305. Derapând la jumătatea șoselei, lovi ușor parapetul de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să izbească celălalt parapet și plecă mai departe În vacarm de claxoane. Bruno ieși din mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu și mai multă forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi cam pierd ritmul ; înjur printre dinți de frustrare în timp ce degetele mele prind aluatul. Mă doare partea superioară a brațelor ; pe față îmi curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Negru. Apoi, un scârțâit. Și Încă unul. Și Încă unul. Umbra ne Îmbrățișa, știam că venea să ne ia dar, măcar să mai am putere cât să-i văd chipul: de mic Îmi spusesem că, atunci când avea să sosească, o s-o Înjur cum se cade, așa cum numai noi, muntenii, știm s-o facem. Scrr, scrrr, scrr. I-am văzut mai Întâi picioarele. Bun Înțeles că erau negre, subțiri și aproape descărnate. Erau Înfășate Într-un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
subțiri și aproape descărnate. Erau Înfășate Într-un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna cu Umbra așa cum bine o știa orice om și orice femeie! - I-am găsit, se ridică strigătul ei Înfundat Înainte să apuc eu s-o Înjur năprasnic, după care se auzi un ropot de pași grăbindu-se spre noi. El e cel pe care Îl cauți? 23. - Nu știu. Nu văzut la el niciodată. - Hai să-i luăm, spuse prima voce. Au și copil. - Nu avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să te prefaci că te tragi din Tatăl. Râdeau de tine pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit o luntre. Când au auzit asta, ceilalți vânători au urlat și au făcut ca toate fiarele, Înjurându-te pe tine și pe Tatăl care a lăsat lucrurile vraiște după ce a murit, și tot așa. Văzând toate astea, am ținut tot mai aproape de Scept și de Gau, căci asemenea lucruri erau sau scornite de ei, sau aflate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovit călăul! ARTUR: Te-am lovit eu pe tine? CĂLĂUL: Da, m-ați lovit în inimă! M-ați îndemnat la rebeliune! ARTUR: Ești un mincinos! CĂLĂUL: M-ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
măcar un minut... prin ploaie... Și el tăcea, tăcea tot timpul și din când în când zâmbea... Atunci l-am prins de piept și l-am scuturat, l-am plesnit de câteva ori, i-am urlat în față, l-am înjurat, l-am lovit groaznic... Și el a tăcut tot timpul... N-a vrut să-mi spună nimic, nici un cuvânt, nimic. Avea doi ochi foarte mari și foarte rotunzi, doi ochi de apă, așa cum aveți și dumneavoastră... Și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să te trezim și Bruno te-a stropit cu apă și Grubi a încercat să-ți ridice pleoapa și să te facă să tușești ca să te scoli și să nu te mai chinui așa de urât. Și tu i-ai înjurat prin somn și ai urlat toată noaptea prin somn, ca un câine ai urlat și noi am stat lângă tine și ne era milă de tine și n-am știut cum să te trezim. Și abia spre dimineață te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apă... picăturile acelea blestemate de apă... căzând în paharul meu... Brusc tresărind, privind în direcția în care a plecat Grubi.) Ioana! Se întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
meu... Brusc tresărind, privind în direcția în care a plecat Grubi.) Ioana! Se întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în care a plecat Grubi.) Ioana! Se întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dat pe-acasă de alaltăieri, iar Ilie se micșorează la gândul snopelii cu parfum de șliboviță care-l așteaptă. Mai făcând un pas, mic, înainte, își vine în fire, nu e taică-su, e prea înalt, n-are șapcă, nu înjură, nu se clatină, ce mai, nu-i el! Cin’ să fie? Încă un pas. Parcă ar semăna a femeie?! Poartă niște haine albăstrii, vineții, de o culoare nemaivăzută de Ilie decât în cer nu și pe pământ, seara când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Șopti amenințător: - Așa că el e Nisip, mortul care vă trebuie. Luați-l și plecați, că se face acuși seară. Îngheață și tămâia, rebegește și degeră lumea acolo, la cimitir, bea de supărare și așteptare, se pilește și se pune pă înjurat autoritățile. Mai am și io p-ormă și alte treburi, sarcini, n-o să stau doar cu sacii ăștia cu oase. Mai am cinci. Dacă toți o să-mi facă chermezuri de-astea, unde-o să ajung? Nu mă bagă-n balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de nu ieșiți!!! Ieșiseră câțiva. Mulți se buluciseră pe la ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se îmbăta, ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle măscări. Nu înjura însă partidul sau guvernul. Nici autoritățile locale. Îl blestema însă pe șeful pieții, unul Andronaș Soporan, nepot al tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să vă nenorocesc, bă, o vorbă de spuneam cui trebuia... Da mi-a fost rușine de ăi bătrâni, că erau oameni gospodari. Chiar și tactu’, Sorine, de l-am dus acu la groapă. Ce dacă a făcut pușcărie?! L-a înjurat pă Dej, atunci cu colectiva și a plătit. Da tușă-ta Rela știi cu ce se ținea? Ai întrebat la Prefectură, așa de-o curiozitate? Sau mai sus, la ai voștri, la partid, ai întrebat? - Emilian, zău, încerca nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul Mitropoliei. Eram încolonați acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poporul care era cu cei de-atunci mă refer, nu la tinereii ăștia din ziua de azi, care n-au educație corespunzătoare. I-ați scăpat din mână, părinte, ce mai! Nu știe nimic, nu citește istorie, nu studiază documentele, dar înjură la ce-a fost atunci. Sau face bășcălie după ureche, așa, să se dea de interesanți, de ce mai află și ei de la unul de la altul. - Nici nu-i interesează, dom-le, aproape că se răsti popa Băncilă. Ce tot îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
omului. Și-i știi și tu pe scriitori... Oricât de mari or fi, la caractere nu prea se-nghesuie... - Ce caracter părinte?! Mirosise Țonți că prinde chestia, că iese în față repede cu porcării de-astea. Nu-i vorbă, îl înjurau și pe el alții pentru mizeriile astea, n-aveau cum să-l lase așa de capul lui. Dar Țonți și-a făcut numele, de rău, de-al dracului, intransigentul, curajosul nostru Gămoarză! Și s-a mutat apoi cu scrisul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]