KorAP: Find »[drukola/base=înnebuni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...150 >

3,744 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

nu mi-am revenit de pe urma șocului. Tot fată sunt și tot proastă. Mă deranjează faptul că nu pot fi liberă În mișcări, că am unele rețineri fără sens și contra mea. După Întâmplarea cu Vasile, câteva săptămâni am crezut că Înnebunesc. Mă stăpânea un fel de deprimare, viața mi se părea goală de sentimente, goală de adevăr. Am reușit, În starea asta de spirit, să plec pe munte. Acolo, am Întâlnit pe doi prieteni: Eugen și Sergiu. Rațiunea din mine mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme cele ce s-au petrecut cu idiotul de Vasile. Dar cât o să dureze oare? De atunci, sunt complet incapabilă de a Începe ceva. Cred că lovitura nu poate fi mortală pentru lucrarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pe cel visat de-atâta vreme. N-am pe nimeni! Dormi tu, creier de oaie! Niciodată nu vei putea spune unui om cele scrise mai Înainte. Ba le voi spune, pot Încă să visez... vreau Încă să visez... Credeam că Înnebunesc de singurătate. Dintr-odată, un telefon! Sergiu! Am găsit și numărul lui Eugen; am vorbit cu el. Mâine mă Întâlnesc cu Eugen. Cum se joacă soarta cu sufletul omului! Ce joc primejdios! Ce ridicol! 28 aprilie 1963 (duminică) M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
al lui. O să scriu mâine. La Întoarcere, l-am văzut pe Petre În gară cu o femeie de la O.N.T. Erau foarte afectați unul cu altul. Ce s-ar fi Întâmplat dacă eu aveam un sentiment oarecare pentru Petre? Nu Înnebuneam? Așa, am fost foarte calmă și am râs de prostia altora. Să vedem, va veni joi Petre la Întâlnirea cu mine? Cred c-am să-l expediez urgent, prea mi-a făcut scârbă. Deci minunat! În tren, am Înnebunit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Nu Înnebuneam? Așa, am fost foarte calmă și am râs de prostia altora. Să vedem, va veni joi Petre la Întâlnirea cu mine? Cred c-am să-l expediez urgent, prea mi-a făcut scârbă. Deci minunat! În tren, am Înnebunit pe un puștan de 19 ani de la haltere. E tot la Dinamo. Bine am făcut, pentru că a intervenit o problemă cu Eugen: azi credeam că e Festivalul „Labiș“, la care aveam bilet. Însă m-am dus degeaba. Am lăsat vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate gesturile acestea specifice și de care eu am oroare. L-am lăsat, Însă, ba l-am și Încurajat, cu toate că nu simțeam nimic. Rezultatul? E Înnebunit să ne vedem cât mai curând. Unde e bărbatul bine pe care Îl admiram acum un an? Ce gusturi puteam avea... merit compătimiri! A fost o seară banală. N-a fost Însă o seară pierdută. Am mai cunoscut un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
rămâne fără antrenor, i-am prins, cum s-ar zice „șpilul“. Important este că sunt reabilitată sufletește. Cu toate cele Întâmplate cu Vasile, dragostea mea trebuie să devină din nou frumoasă. Indiferent de unde pleacă. Trebuie! Pentru poezie. 19 mai1963 (duminică) Înnebunesc. Prin minte Îmi trec gânduri minunate, idei minunate. Nu le pot scrie! Înnebunesc! Simt că, orice aș face, mă bucur doar atunci când mă iubește cineva cât de puțin. În rest, viața e atât de goală. Dragul meu, E poate vina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
că sunt reabilitată sufletește. Cu toate cele Întâmplate cu Vasile, dragostea mea trebuie să devină din nou frumoasă. Indiferent de unde pleacă. Trebuie! Pentru poezie. 19 mai1963 (duminică) Înnebunesc. Prin minte Îmi trec gânduri minunate, idei minunate. Nu le pot scrie! Înnebunesc! Simt că, orice aș face, mă bucur doar atunci când mă iubește cineva cât de puțin. În rest, viața e atât de goală. Dragul meu, E poate vina mea că s-a-ntâmplat așa. Dar să știi că Scipio ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
la fund, poate pentru că mă ridicasem prea sus... Ți-am povestit În câteva rânduri, fără a folosi imagini poetice sau cuvinte mari, toată situația În care mă aflu. Uneori, e bine ca poetul să privească lucrurile așa cum sunt, altfel ar Înnebuni. Așa că, dragă Mircea, poți Înțelege acum ce am simțit când am văzut-o pe Lora chinuindu-se din cauza mea. Începe să mă obsedeze gândul că provoc numai nenorocire celor din jur. Și sunt sigură că nu este așa! Ce idei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
poți Înțelege acum ce am simțit când am văzut-o pe Lora chinuindu-se din cauza mea. Începe să mă obsedeze gândul că provoc numai nenorocire celor din jur. Și sunt sigură că nu este așa! Ce idei contradictorii! Poate am Înnebunit! De câte ori m-am gândit că ar fi cazul să iubesc și eu pe cineva, m-am uitat În jur și am găsit numai caractere mici, unilaterale. Unii erau sportivi perfecți, alții având o cultură deosebită, fără Însă a putea interpreta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să alungi din mine disperarea, poate-ai ști să mă faci să renunț... o, cât ți-aș fi de recunoscătoare... Dar tu ești un fum albastru... O iluzie... Soartă, e prima dată când mă rog ție, ia-mă de aici, Înnebunesc... Zuluf 9 august 1963 Dragul meu, Yvonne Stahl În Marea bucurie, a Înțeles de ce Lilo Îl iubea pe Petre. Da, a Înțeles și, ceea ce e formidabil, a reușit să transmită. Aurora, În scurta ei trăire, a Întâlnit și ea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
după un accident. Am fost la el fără să știe Doru. De-aici a Început totul. Pe Doru Îl adoram, cu Dan Îmi potoleam nervii. La un moment dat, mi-am dat seama că nu mai merge așa. Dan mă Înnebunise cu telefoanele; deși știa de Doru, el se complăcea În postura de amant ascuns. — Angelo, faci progrese În ochii mei, i-am zis râzând. — Da, cred și eu... Deodată, Însă, m-am hotărât să termin cu Dan. Mă mustra un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

sa companie. Discursurile către spectatorii săi imaginari începură să îi ocupe toate gândurile, de când se trezea și până punea capul înapoi pe pernă, fiind adesea prezente și în visurile pe care le avea noaptea. Îi era teamă uneori că va înnebuni, dar de cele mai multe ori, se simțea foarte bine știind că tragedia de acum trei ani nu l-a lăsat singur pe lume, ci cu onorata lui audiență. Apartamentul său răspândea un miros puternic de lac ieftin și o aromă cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a început să muncească pentru a face rost de bani și a putea vedea orice reprezentație a Big Apple Circus sau Cirque du Soleil pe o rază de 100 de kilometri. Mai trebuie spus că un alt lucru care o înnebunea pe Kara în privința pasiunii ei: aplauzele sau ovațiile audienței de fiecare dată când efectua un număr reușit. Conta mai puțin că audiența era formată din rudele ei la cina de Ziua Recunoștinței (când a avut un spectacol complet, cu numere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
altceva. - Știu. - Se poate totuși să iasă urât. Ramos vrea suspendare. Douăsprezece luni, fără plată. Nu știu ce am să fac. - O să fii consultant. Pentru mine. - Un civil nu poate merge la locul faptei, Rhyme. Va trebui să stau cuminte. Am să înnebunesc. Dacă te miști, nu te pot prinde... - O să trecem peste asta împreună. - Te iubesc, îi șopti. Reacția lui fu să îi inhaleze aroma floarală de Quakery State și să îi spună că și el o iubește. - La naiba, e prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

o zic și la alții. Nu mai părea așa nebunească după ce-am zis-o. —N-ai de ce să te-atingi de-așa ceva, Stacey. Terri a citit de-o femeie care și-a prins laolaltă fălcile cu sârmă și-a-nnebunit. —Despre ce vorbești, mamă? — Așa a făcut, Stacey. Terri zice că femeia asta a-nnebunit și și-a atacat câinele c-o lingură fiindcă era geloasă pe el că mânca biscuiți pentru câini și ea putea să mănânce doar terci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
N-ai de ce să te-atingi de-așa ceva, Stacey. Terri a citit de-o femeie care și-a prins laolaltă fălcile cu sârmă și-a-nnebunit. —Despre ce vorbești, mamă? — Așa a făcut, Stacey. Terri zice că femeia asta a-nnebunit și și-a atacat câinele c-o lingură fiindcă era geloasă pe el că mânca biscuiți pentru câini și ea putea să mănânce doar terci c-un pai. Tu-ntreabă la doctor, și-o să-ți zică el cum stă treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

sau despre părinții lor sau despre Duncan, Izzie nu spusese niciodată atât de clar un adevăr atât de simplu? — Dacă nu m-ai auzit niciodată până acum nu înseamnă că nu ți-am spus. Ți-am tot spus. Parcă ai înnebunit temporar cinci ani de zile. — Ești o scumpă. Pun pariu că oricine își dorește o soră ca tine. — Zău. Tu și cu mine știm că ești o monogamă în serie și ți-e greu să te definești în afara unei relații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
adoptată care i se părea foarte șic. Și pe Pax, dar de niciunul — nici de Zahara, nici de Shiloh — n-ar fi atât de încântată să-i vadă cum ar fi Maddox. Se ridică din pat și începu să caute înnebunită prin dulapul deschis. Cu ce se îmbracă lumea pe un platou de filmare? — Vin neapărat! țipă ea renunțând cu totul la atitudinea ei rezervată. Unde și când? Gilles se abținu să nu râdă. — Știam eu că s-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
că nu mai era nimeni de față. — Oare? întrebă maică-sa. Și cine, mă rog, este acest domn? — Oh, un biet regizor. Îl cunoști pe Toby Baron, nu? Adriana o auzi pe maică-sa exclamând cu surprindere și simți că înnebunește de plăcere. — Tobias Baron? Nu el a câștigat Oscarul? — Chiar el. A mai primit și două nominalizări. Da, e probabil unul dintre cei mai mari trei regizori în viață, spuse Adriana cu mândrie. — Ce relație ai tu cu domnul Baron

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
soare, pe o plajă cu nisip alb, desfătându-se în ceea ce părea o piscină de pe o proprietate privată și zâmbind lângă niște grămezi de clești de crabi consumați și pahare goale de cocteil. Nu erau explicații la fotografii, ceea ce o înnebunea. Unde erau? Când? Erau în luna de miere? Parcurse toate e-mailurile de pe partea dreaptă, scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse și foarte multe semne de exclamare. Unul din aceste mesajele insipide cuprindea un link la situl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Absolut perfect. Nu l-ai jignit și n-ai fost nepoliticoasă — ai fost misterioasă. Ține-o așa toată seara și sigur veți pleca împreună acasă. Dă-i puțină atenție, apoi ignoră-l. Fă-i ochii dulci, apoi retrage-te. O să înnebunească încercând să te cucerească. Într-adevăr, după ce a revenit la masă, cât a durat cina, desertul și încă o oră după aceea când s-a trecut din nou la băuturi, Jack a tot încercat să-i atragă atenția lui Mackenzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
la rândul lui. — Înțeleg. Aș vrea, nu știu, să fie puțină bucurie în glasul tău. Măcar cu prietenele tale vorbești despre asta? Firește că vorbesc, minți Leigh. Emmy și Adriana au tot întrebat-o despre planurile ei de nuntă — erau înnebunite să organizeze o petrecere a burlacelor — dar Leigh se pomenea întotdeauna că schimbă subiectul. Oare de ce nu înțelegeau că lucrurile se petreceau mult prea repede? Numai gândindu-se la asta și se simțea vinovată, așa că își îndulci tonul și spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
întruna. — Nu știu, spuse Leigh sperând să o descurajeze. — Îți vine să crezi că a trecut un an de când am fost prima dată la Waverly Inn? întrebă Emmy. — Știu. Incredibil, nu-i așa? Parcă a fost ieri. — Ieri? Ce, ai înnebunit? Parcă a fost acum zece ani. Cred că anul ăsta a trecut cel mai greu din viața mea. Parcă timpul a stat pe loc. Zici că trăiesc într-o buclă a timpului și— — Em, scumpo, te rog să nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]